465 matches
-
iar până la urmă s-a pornit atât de tare, de parcă nu pentru mine s-ar fi întors ea, ci numai ca să ardă reviste și negative. Răul de pe urmă a fost împiedicat de Alajos, care i-a trimis un tort de adio și scrisoarea aferentă. Tortul era, de la prima vedere, o capodoperă, dar Amália i l-a returnat neînduplecată, cu mesagerul. În schimb, a examinat scrisoarea toată noaptea. M-a întrebat chiar și pe mine dacă nu găsesc vreo urmă de batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de stupid, Fielding avea dreptate. A mai apărut o mașină a poliției urmată de o ambulanță, un om cu tricoul împroșcat de sânge pășind tăcut, o targă pe care era dus cineva cu o mână chircită făcând semne leșinate de adio străzii întunecate și zgrunțuroase. Martina și-a făcut o scurtă apariție, însoțită de Shadow, având în mână un pahar plin cu scotch și gheață și o cheie. Bătrâna doamnă și pudelul ei se întorceau și ei acasă — Bună seara, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iubit oameni mi s-au bătut cruci pe fiecare mormânt de la un colț la alt colț al pământului doar un Dumnezeu am întâlnit ultima moarte m-a găsit la cei abia zece ani împliniți m-am sinucis fără scrisoare de adio nu știam că moartea se vinde și se cumpără prețul vieții mele a căzut de ziua mea o să-i adun pe toți la răsăritul soarelui le voi turna vin roșu de casă ca să-mi găsesc viața după moarte într-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Au ajuns acasă, tristețea s-a ridicat ca o ceață de pe chipurile tuturor locuitorilor și Stejărel s-a căsătorit cu Stela așa cum fusese promisiunea împăratului. Dar ce s-a întâmplat cu rândunica? A redevenit micuță, iar apoi și-a luat adio de la Stejărel, explicându-i că numele ei „Niciodată” provine de la destinul său de a nu-i mai revedea pe cei dragi vreodată... Așa era de fiecare dată întâlnirea cu bunicul meu iubit și-mi lipsesc atât de mult acele momente
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe la mâța blândă zât fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund umbra mea de semilună s-a făcut de mult rotund vin cocorii să mă pună într-un coș cu murături mai apuc să dau din mână la adio și-n lături sunt o zbatere de pleoapă prin trecutul ei lumesc primăvara asta-mi scapă dacă mi dă c-un deget Esc ... Iubito, voi muri... rondel colecția "Jeluzii" Iubito, voi muri. De dorul tău nici vorbă nu mai e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vinerea care reprezenta ultima mea zi de lucru. Toate dosarele fuseseră aranjate cu meticulozitate. și ultimele cutii de carton fuseseră sigilate cu scotch. Nu-mi mai rămăsese decât un singur lucru de făcut: să le trimit colegilor e-mail-ul meu de adio, în care le dădeam noile modalități prin care puteam fi contactată și prin care le spuneam cât de mare plăcere îmi făcuse să lucrez cu ei. Toată ziua amânasem momentul ăsta. Poate pentru că însemna că acest capitol din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs, cîțiva morți și atît, nenorocirea abia acum începe, abia acum intră păpușarii în scenă, luați vă adio de la România și de la tot soiul de idealuri prostești. În timp ce voi mă priviți ca niște boi crezînd că sînt beat, țara asta pierde șansa de a zdrobi lanțurile care au ros atîta amar de ani umerii și brațele poporului. Cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui? întreabă Dendé. — De grija asta nu mai pot eu, zice Sena. — în loc să-i fii recunoscător, ți-ai găsit să-l lași baltă tocmai cînd ar fi avut mai mare nevoie de tine, zice Dendé. Halal ajutor a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
le adusesem pe lume fii și fiice sănătoase. Lucrurile dureroase - povestea lui Werenro, hotărârea lui Re-nefer, propria mea singurătate - erau ca nodurile unui frumos colier, necesare ca să țină pietrele prețioase împreună. Ochii mi s-au umezit când mi-am luat adio de la acele zile, dar n-am simțit nici un regret. Eram deja la poarta grădinii, cu legătura mea de lucruri și cu cutia alături, când au venit și ceilalți, dimineața. Ruddedit a venit cu noi și m-a îmbrățișat înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fel de gălăgioși, a zis ea și mi-a făcut cu ochiul de parcă eram vechi prietene. - Ai mulți unchi, am zis. - Unsprezece, a zis Gera. Dar cei trei mai mari au murit. - Ah, am dat din cap și i-am spus adio în inima mea lui Ruben. Nepoata mea s-a așezat lângă mine, a scos fusul din șorț și s-a pus pe lucrat în timp ce depăna povestea familiei. - Cel mai mare a fost Ruben, fiul Leei, prima nevastă a bunicului. Scandalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
grea, căci catifelele și mătăsurile se agățau de lamă ca și cum ar fi implorat pe mutește să fie salvate, și se văzu nevoit să pună și el mâna pe o cange, să Îi sară În ajutor. Ceea ce se născuse ca un adio tandru și poetic spus unei prietene se transformă Într-o mascaradă grotescă, sugerând o conștiință Încărcată, care Încearcă să ascundă urmele unei crime. Desigur, era inutil să susțină că nu trăise un sentiment de vinovăție, sau măcar de responsabilitate, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu spatele la geam și dînd ocol mesei mele de lucru. Eu plec... Vii mîine la judecătorie? — Sigur. Dar ne vedem diseară la petrecere. — Petrecere? (Părea surprinsă.) Unde, la vila ta? — Începe la nouă. Trebuia să te sune Hennessy. E petrecerea de adio a lui Bobby Crawford. Ne-ntîlnim să-i urăm drum bun. Ne vedem acolo. Nu știu. O petrecere...? (Începu să se joace cu mînerul valizei, parcă nereușind să se Împace cu ideea.) Cine mai vine? — Toată lumea. Tot grupul de importanți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu cumva să te duci la petrecere! spuse Paula, apucîndu-mă de Încheietură și Încercînd să mă scuture, de parcă muncea să trezească un pacient sedat. Charles, pentru numele lui Dumnezeu... Anulează petrecerea! — Nu pot. De ce s-o anulez? E petrecerea de adio a lui Bobby Crawford. — N-o să fie adio doar pentru Bobby Crawford. Nu pricepi? O să moară oameni. O să fie ditamai incendiul. — Unde? La vilă? Paula, e absurd - nimeni nu vrea să-i facă rău lui Crawford. — Nu după Crawford umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe poarta de sîrmă a terenului și Înaintînd printre mingi În timp ce Crawford Îi făcea cu mîna. Bănuind că eu n-aveam să-l trădez niciodată, se hotărîse să-l ucidă pe Crawford Înainte să Înceapă programul mortal al petrecerii de adio. Sau Îl Împușcase Sanger ca să se răzbune pentru tot ce-i făcuse Crawford lui Laurie Fox? Imaginația mea Îl putea contura pe psihiatrul subțiratic, dar foarte hotărît, Înaintînd cu pași mari printre mingile dureroase pe care le trimitea Crawford către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Numărând banii la casierie, dintr-odată m-am gândit la Ester. Acel soi ciudat de asociații de gânduri, neprevăzute, care vin în tine, de parcă ți le trimite cineva, programat, aproape imperativ. Am simțit că trebuie să-i ofer cina de adio. Nu mai făcusem niciodată așa ceva. Cum o voi invita? Nu știam cum va reacționa. Dacă va accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două luni de la alungarea mea. Nu ne vorbiserăm, nu ne telefonaserăm în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între friptură și desert, înainte de cafele și coniac. Am luat banii, cu acea surprindere a întâmplărilor neașteptate. Nu mai aveam chef de lucru în ziua aceea. Mi-am trecut restul orelor încercând să stabilesc cât mai amănunțit detaliile cinei de adio. Abia așteptam să vină seara, să-i telefonez Esterei și să-i aud reacția. Nu vedeam de ce m-ar fi refuzat și, mai ales, îmi pregăteam argumente pentru fiecare eventuală încercare a ei de a nu accepta invitația mea. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele mai imperative gânduri și cele mai năvalnice dorințe, silindu-te să le urmezi fără nici o putință de refuz, mi-a insuflat convingerea că, înainte de a-i adresa invitația Esterei, ar fi fost necesar să inspectez terenul viitoarei întâlniri de adio. Să văd cum este în restaurant, să nu mă simt străin de tot când voi veni cu ea, să mă fac știut cel puțin de un chelner, să aflu unde-i toaleta și multe astfel de mici strategii care fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stăpân pe sine și mai ales de o inventivitate remarcabilă. Și totuși... Errare humanum est! Râse privind-o ca din întîmplare pe Melania Lupu: Printre alte mici "neglijențe", acest complice voluntar, regizând sinuciderea lui Panaitescu -mă refer la scrisoarea de adio și, în treacăt amintind, putea fi redactată în termeni mai puțin echivoci ― a omis că victima era un dactilograf cu experiență. Folosea metoda oarbă, mai precis bătea cu toate degetele. În consecință, literele din extremitățile claviaturii, atinse cu inelarul sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Spre deosebire de u, z, h sau t lovite de index. Cel care bătuse însă textul la mașină ― un amator ― o făcuse cu cele două arătătoare. Astfel, toate literele au căpătat aceeași intensitate. A fost suficientă o comparație superficială între scrisoarea de adio și materiale mai vechi de-ale lui Panaitescu pentru a-mi da seama că victima nu avusese niciodată intenția să-și ia rămas-bun de la nevastă-sa sau de la oricare alt muritor. O greșeală scuzabilă, dacă ne gândim cât de puțin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
căzut pe hîrtie se desparte de voce și de ce În rana deschisă nu mai rămîne durerea cum În amintire zăpada și frica sînt simple marcaje Într-un deșert și de ce poezia e mai puțin decît gîndul scăpat de sub talpa pantofului adio dragostea mea pacea și umbra unde vîntul nu atinge puful de păpădie Domnul D. a ieșit În oraș. Doamna E. se plictisește. Un prilej să facă ordine În dulap. CÎnd ajunge la sertarul cel mai de jos, subsolul, cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucolicului În mizerie miasme de organisme putride sunet mic legănat cîntecel nani nani puiul mamii vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește la colț a oprit o mașină cu lapte În zori după petrecerea de adio gaudeamus igitur și sticla albă rece În cămașă piele de găină milițianul Întors cu spatele Împotriva vîntului să-și aprindă țigara laptele răcoros blînd deschide cămara nașterii veghea păstorilor Îngerii cu ramuri de măslin pace pace În țara făgăduită mimetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strânși de-a dreapta Lui. „Parcă am stabilit cu bancherii că acolo nu ne băgăm.“ 12 decembrie 2012. Michael Jackson Învie. Pielea galbenă și trăsăturile pronunțat asiatice sunt puse de familia artistului pe seama unei boli rare. Megastarul susține un concert de adio În timpul căruia numeroși martori susțin că pop-starul a mers cu spatele pe apă și a vindecat un ipohondru, ținând apoi un discurs fulminant pe tema drepturilor fantomelor. La sfârșitul concertului, Michael alunecă și Își rupe gâtul, recăzând În eternitate. Obosit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
devenisem, Începuse să le facă educație religioasă pensionarilor săi, cu dus la biserică duminică de duminică și rugăciune Înainte de masă, cu posturi și ținutul sărbătorilor din calendar. I-am spus la un moment dat să Înceteze, altfel putea să spună adio contribuției mele financiare, el s-a apărat făcându-mă narcoman, Întrebându-mă cu ce principii ale C.a. era În acord cocaina mea, poate că nici bani de contribuții nu mai am și mai mult ca sigur că asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]