6,732 matches
-
s-ar putea numi cinismul ludic încă din copilăria petrecută într-un mic oraș de provincie, N., unde, împreună cu prietenii lui de joacă, sabotează fanfara regimentului de roșiori din parc, mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare ămemorialistulă -, subțiri în talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
celei din Berlin, la 11 iulie 1714, cu peste un secol și jumătate înaintea întemeierii celei de la București. "Calitatea scrierilor și justețea judecaților i-au dat lui Cantemir - subliniază Virgil Cândea - supremele satisfacții pe care le poate aștepta un cărturar: admirația contemporanilor și a posterității, dar mai ales confirmarea hotărâtoare a istoriei" (p. XXV): în secolul următor, țările sud-est europene, între care un loc de seamă îl ocupă România, și-au extins sau câștigat autonomia până la independența deplină. Între alte scrieri
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
București, unde audiază cursurile lui Ț. Vianu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Mircea Florian, N. Bagdasar, G. Oprescu, M. Dragomirescu. De pe acum se manifestă orientarea să spre spiritul culturii franceze. Scrie primul articol în presa românească despre Malraux, insă peste ani admirația pentru autorul Condiției umane îi va scădea mult când va înțelege că acesta ajunsese un "demnitar conformist" iar "trufașa să gloriola" era suspectă de oportunism. Deși hedonist spiritual, desi scriitor ponderat și modest care prin temperamentul, prin datele sale psihosomatice
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
cu o emfază stridentă (având parcă scopul de a speria, nu de a convinge), voind să sugereze entuziasmul sentențios. Adjectivele rezervate URSS și Armatei Roșii erau numai cele de invincibil, eroic, măreț, generos, iar sentimentele declamate de vorbitori, de recunoștință, admirație, devotament nemărginit. Supergrandioasele epitete erau rezervate desigur generalisimului Stalin, calificat drept geniu al omenirii muncitoare, corifeu al științelor, părinte al popoarelor, stegar mondial al păcii, scut al progresului și civilizației, veghetor al fericirii fiecărui muncitor. Poporul rus apărea ca frate
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
prea bine că forma modernă a teatrului e atinsă de carență spirituală. În fine, condiția reușitei teatrale e fuga de siguranță: cînd un actor ajunge să fie sigur pe reputația sa, intrînd pe scenă cu aerul că pășește pe covorul admirației curgînd spontan din partea publicului, blazarea e la ea acasă și piesa va fi un eșec. Din nou, distincțiile lui Brook sunt curat intelectuale, atîta doar că le îndreaptă împotriva intelectului. Una din piesele la care Brook face dese trimiteri în
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
ca de altfel toate instrumentele și mobilierul din vilă, vila însăși, nu au fost nicicînd plătite imprudenților furnizori). Pe vremea aceea lucra la un eseu comemorativ consacrat lui Giacosa, decedat nu cu mult mai înainte. Mi-am exprimat mirarea față de admirația lui pentru comediograful burghez; m-am mirat și mai mult cînd poetul Laudelor mi-a dat foarte clar de înțeles că nu credea în nici una din vorbele frumoase așternute drept elogiu adus autorului operei Ca frunzele. Dar, drept scuză, adăugase
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
poveste foarte sobră despre (subliniez acest cuvânt) România bipolară de după al Doilea Război vom cădea, neavertizați, într-o capcană a simplismului ideologic. Damian și Octavian sunt, în această cheie, cele două extreme morale. Unul cedează rușinos, altul rămâne demn de admirație, fără nici o sincopă. (Și, din acest punct de vedere, identificarea pe care o propune Răzvan Voncu e cât se poate de corectă: îi avem disimulați pe Eugen Țurcanu și Corneliu Coposu). Dacă însă lucrurile chiar ar sta așa, am avea
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
un asemenea portret al prostiei omului deștept. În disputa dintre mamă și fiu pe tema lui Iisus, ea spune numai vorbe de bun simț, iar el, cu mult ifos, numai prostii. Tulburător este faptul că acest personaj, privit cu mare admirație de Joyce, seamănă ca două picături de apă cu un autoportret. E adevărat că mai târziu Stephen va vorbi și altfel, ca tot omul deștept, care nu-i tot timpul prost. Ce poți să zici despre o frază ca „Pentru
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
a luat cuvântul a spus: „Numele meu e Robert Stone, dar astăzi noi suntem cu toții Salman Rushdie.” Iar Leon Wieseltier a rostit câteva cuvinte cu nuanță profetică: „Într-o zi, lumea musulmană s-ar putea să-și aducă aminte cu admirație de acest Voltaire al ei, anglo-indian, de la sfârșitul secolului al douăzecilea.” Există, așadar, șanse ca prețul scriitorului să fie altul decât cel pe care l-am anticipat. Prețul unui scriitor e direct proporțional cu valoarea prietenilor care-l susțin. O
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
situația necesita un deus ex machina. M-am gândit la asta, dacă situația se putea regla fără intervenția cuiva. Nu se putea, dar nu era evident că acel cineva trebuia să fie un deus ex machina. L-am introdus din admirație pentru ceea ce numim, în Franța, marile romane simplificatoare. Am nevoie de el ca să-i rămân fidel școlii mele literare. Totuși, prin intervenția lui, romanul se termină ceva mai bine pentru eroii lui. Nu grozav, dar... Am vrut un roman maniheist
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
mare poet, e, vai, obligatoriu să fie și complicat. Dacă însă piesele lui sunt bine jucate, Shakespeare are un aer perfect natural.” A doua remarcă este că Shakespeare nu judecă, ci constată. Brook îl compară cu Brecht: „Am o enormă admirație față de Brecht, dar el îmi pune o problemă: își dă seama de ce nu merge în lume și știe ce e de făcut. Asta l-a condus la stalinism”. Shakespeare, în schimb, se mărginește să se întrebe. Două tendințe s-au
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
de soi-même). Cu timpul, desigur, am palpitat și la temele metafizice, dar, una peste alta, Cioranul „meu” este Scriitorul, cazul, Personajul, autorul Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce va să zică nebunie, erezie, mistică în stare sălbatică, detracare, sfâșiere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superbă antinomie face cu perechea Eliade- Noica! Schimbând cele multe care sunt de schimbat aș
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
și dosarele (Barbu Schechter). • Întotdeauna tineretul de ieri a fost nemulțumit de tineretul de astăzi... • Cutare mă laudă... Încep să mă tem. • Diferențe: eu nu am nici un cuvânt rău despre Cutare, tu nu ai nici o vorbă bună despre el. • Toată admirația pentru cei care răspund genial la întrebări idioate (Nae Cernaianu). • Și tinerețea se învață. De la bătrâni. • Câte unul îți spune prostii și dacă îl întrebi cât e ceasul. • Confruntarea e între cei mulți și cei culți.. • E bine să ai
Ziceri. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_83]
-
un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în aqua forte ale unor marginali (Aurolacul dumneavoastră) sau ale unor figuri emblematice atât în registrul hilarului, cât și al sublimului (Cinevodă Nicolaescu și românii de dincolo de ecran, Nimic despre sluga Boc, căprarul Blaga și plutonierul Băsescu), instanțierea comică
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
va găsi, mult mai bine ca mine, teme care sunt comune cu Acasă, pe câmpia Armaghedonului (uluitorul portret al mamei din roman întreține subtile structuri literare comune cu ambivalența creionării lui Mircea Zaciu), portretele filosofice sau literare sunt umplute de admirația, fervoarea, confesiunea, năduful, judecata, tandrețea sau doar respectul rece al Martei Petreu, inundate de subiectivitatea care le dă viață, lume și sens. Pe de altă parte, „literaturocentrismul“ culturii române, după o expresie inspirată de Ion Ianoși, este când emblemă sau
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
care acoperă mai mult de un secol de amestec, găzduire și conversie literară a filosofiei, ca și la filosofii care nu scriu aproape niciodată despre colegii lor, măcar pentru a lăsa impresia că au un mediu propriu. Încheind cu absolută admirație cartea Martei Petreu, îmi vine un gând năstrușnic. De multe ori m-am uitat în ochii studenților mei filosofi și i-am întrebat ca să îi șochez: voi citiți cărți bune? Adică voi citiți Dimov, Arghezi, Dinescu, Mălăncioiu, Turcea, Ivănescu, celălalt
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
Luminița Voina-Răuț Afost a doua mea întâlnire cu Pippo Delbono. Incredibil acest artist! După Minciuna din 2008, un spectacol total - jumătate fellinian, jumătate delbonian - Pippo ne invită la un exercițiu de admirație a vieții. O vioară, genial mânuită de Alexander Bălănescu, câteva versuri, semnate de Antonin Artaud, Pier Paolo Pasolini, Arthur Rimbaud sau T.S.Eliot, nu interpretate, ci jucate în chip de ritual ori de incantație, versuri dansate, cântate, urlate de Pippo
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
acurateței traducerii pe care Florina Ion o pune la îndemîna publicului, la fel cum studiul introductiv și comentariile lui Alexander Baumgarten, de o amănunțime a erudiției ce înlesnește cititorului pătrunderea în climatul doctrinar al secolului al XI-lea, merită toată admirația. Un volum destinat clasiciștilor și filosofilor, al cărui aparat exegetic e riguros și clar.
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
amestecă lucrurile. Ce-l deranjează este exclusiv notorietatea. Și, combătând-o, rămâne deocamdată pe terenul imaginarului colectiv. Cu toată eroarea lui de orientare, studiul acesta se remarcă printr-o ordine aproape carteziană. Antimaiorescian ca și Gherea (față de care își declară admirația în câteva rânduri), Alexandru Grama nu e nici atât de confuz, nici atât de verbios ca autorul Neoiobăgiei. După argumentele global-sociologice, urmează cele tematice. În viziunea lui, două sunt, din această perspectivă, traseele pe care înaintează poezia lui Eminescu: cel al pesimismului
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
de an nu-i despărțea), ambii erau firi lucide, cu un dezvoltat spirit critic și moral, cărora ironia și jongleriile lingvistice le veneau ca o mănușă. Că se stimau reciproc nu e așadar de mirare. În ce privește aprecierea scrisului celuilalt, dacă admirația pe care criticul i-o purta poetului e îndeobște cunoscută (și s-ar putea rezuma într-un citat dintr-o cronică din 1981: „[...] de la Nevoia de cercuri încoace, [Geo Dumitrescu este] un element mendeleevian al poeziei românești nu numai contemporane
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
Ea constituia, desigur principala, daca nu unică avuție de care stăpînul era mîndru și o iubea mult, de aceea o păstra la vedere ca să-i desfete în permanență inima și ochii. Acolo se aflau autografe, dedicații, omagii de prietenie și admirație primite de la aproape toți scriitorii, mari și mici, celebri sau mai putin celebri, din primele decade ale veacului nostru și Lovinescu le rînduia cu pietate în biblioteca să că pe niște testimonii ce-i flatau conștiința și-i îndulceau existența
Biroul si biblioteca maestrului by Pericle Martinescu () [Corola-journal/Journalistic/18197_a_19522]
-
Eugenia Vodă Un mare actor român al acestui secol, Gheorghe Dinică, a împlinit 65 de ani. (Născut 1 ianuarie 1934, București, zic dicționarele). Cu acest prilej, îi uram, si noi, cu infinită admirație, "La mulți ani!"... Și le oferim, cititorilor noștri, în avanpremieră, ca un puzzle aniversar, cîteva fragmente dintr-un amplu interviu filmat cu Gheorghe Dinică. ... Am fost crescut mai mult de bunici. Ai mei erau despărțiți. N-am avut ceea ce se
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
osemintele lui Ion I.C. Brătianu. Președintele PNL a declarat la ceremonie că este un moment de aducere-aminte, de reflecție și de cinstire a unui impresionant lider al marelui Partid Național Liberal. "Le mulțumesc tuturor celor care astăzi se apleacă cu admirație, recunoștință și interes asupra destinului politic al lui Ionel Brătianu. Prezența mea astăzi la Florica nu este una de conjunctură, întrucât eu înțeleg să apăr și să prețuiesc liberalismul și valorile sale, iar păstrarea identității PNL este o dovadă în
Klaus Iohannis a explicat ce rol are cu privire la PNL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/22078_a_23403]
-
absolut toate cataloagele americane și europene Movies on TV și sunt cotate excelent, foarte bun și bun, după criteriile unei grile de evaluare care include și calificativele destul de bun, acceptabil, prost și chiar catastrofal." Autoarea cărții își privește eroul cu admirație, dar și cu ironie. Ea nu ezită să-l prezinte și ca pe un profesionist al seducției într-o țară în care cucerirea femeilor se practică încă rudimentar: " Ca să-și cucerească muzele, incorigibilul Don Juan a pus la punct o
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
rostite în gând, nu-și găsesc drum din inimă spre buze. Fiul rătăcitor îngenunchează la picioarele mamei, îi sărută mâna, ea își culcă obrazul împuținat de boală pe umărul lui și un plâns nestăpânit, eliberator, le zguduie ființa." însuflețită de admirație, Manuela Cernat se exprimă uneori grandilocvent ("...la 20 iulie 1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]