552 matches
-
greșelile lor, iscate dintr-o nenorocire trecătoare, să fie veșnic provizorii. V-am mai spus, totul e să scapi de judecată. Și cum e greu să scapi de ea și aproape cu neputință să-ți faci în același timp și admirată și iertată firea, toți caută să fie bogați. De ce? V-ați întrebat vreodată? Pentru putere, bineînțeles. Dar mai cu seamă pentru că bogăția te sustrage judecății imediate, te scoate din mulțimea din metrou pentru a te închide într-o caroserie nichelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
râzi, nici să plângi. Pe fondul ăsta mi-a fost dat să citesc, în nr. 340, din 19 august, al Dilemei vechi, în dosarul dedicat Speranței, articolul năucitor al lui Mircea Cărtărescu, intitulat (inexplicabil pentru mine) Entry. Poate cel mai admirat și invidiat scriitor român de azi, de la adolescenți la pensionari, tradus în douăzeci de țări, multipremiat, călătorit, editat, reeditat, dramatizat și comentat cu fervoare în toată Europa, poet, prozator la doi pași de Premiul Nobel, eseist, cadru universitar, edito rialist
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
banalității, op. cit. Al. George înțelege scrisul într-un fel generos, idealist, dar admirabil și surprinzător pentru un anxios egotist, cum prea puțin o recunoaștem, în pofida măștii sociale și culturale autoimpuse strategic. El înțelege, va să zică, scrisul ca o colaborare cu predecesorii admirați ca slujitori chemați la impunerea limbii noastre. Iar dacă vocația estetică a limbii nu devine apanaj comun, cea morală, concret gramaticală, incumbă tuturor. Ca atare, cum o va impune în tot aici, vezi Apărarea și ilustrarea limbii române, limba română
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
se arată, la sfîrșit, ca o suită de tablouri și schițe explicite în jurul aceluiași protagonist. Acesta este centrul, la care ajungem treptat, depășind, pe rînd, granițele succesivelor cercuri concentrice. Este ca o expoziție de fotografie în care ACTORUL este privit, admirat, introspectat, idolatrizat din mii și mii de perspective, de foarte aproape, de departe, dintr-un joc de lumini care permit intuiților să se arate. Din fiecare imagine-comentariu simți mai mult, înveți codul discursului ca să poți să-l însoțești pe autor
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
ale exilului românesc: editări și reeditări masive, premieri generoase, multiple întâlniri, simpozioane, colocvii, tot atâtea ritualuri de inițiere în experiența existențială a Exilatului. Acesta a început să fie, tot mai frecvent, văzut categorial și grafiat cu o majusculă simbolică; citit, admirat, contemplat, dacă nu cu emoție sinceră, cu o extatic-oportună fericire lățită pe figură. Opacitatea resentimentară de ieri contrastează într-un chip aproape comic cu ,deschiderea" de azi, lipsită de substanță umană și de spirit critic. În fapt, micro-lumile românești din afara
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
potrivit căreia orice senior își găsește, la nevoie, scutierul. * Toate scadentele existenței tale capătă, tot mai nemilos, aerul de simbol al scadentei finale. Sînt aluzii, preparative, semne. Sau repetiții în vederea Marelui Spectacol ultim... * Artistul, se zice, se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Oricît de subtilă ar fi, vorba de spirit cuprinde și o notă de vulgaritate, precum orice caricatură. * Ciocnirea dintre două mari conștiințe literare produce o impresie de incest.
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
îmi asigurau o anumită popularitate, și anume sârguință, cinste și generozitate. N-aș fi oprit niciodată pe nimeni, oricine ar fi fost, să copieze după mine, împărțeam dulciuri în stânga și-n dreapta și nu eram încrezută. Oare fiind atât de admirată n-aș fi ajuns arogantă? E un mare noroc că în mijlocul, în toiul balului, cum s-ar zice, m-am trezit deodată la realitate, și a durat mai bine de un an până m-am obișnuit să nu mai primesc
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
foarte pronunțată înclinație pentru reliefarea decăderii, a putreziciunii morale și intelectuale a aristocrației, înfățișînd-o ca alienată sieși, și speculând, în acest scop, uneori abuziv, supărător deci din punct de vedere artistic, elementul spectaculos și erotic. G. Călinescu, printr-un de admirat tur de forță artistică, atinge mult maibine obiectivul propus printr-un procedeu contrar: el înfățișează aristocrația în posesia deplină a "virtuților" ei tradiționale. Ridicolul personajelor din mediul nobiliar nu-și are, la el, ca la înaintași și confrați, sursa în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ajunse în stradă. Prea transpus pentru a mai aștepta tramvaiul, merse pe jos spre casă pe un traseu care trecea prin Sauchiehall Street, Cathedral Square și pe malul canalului. Se imagina la școala de artă, artist respectat printre artiști: important, admirat, dorit. Intra pe coridoare cu fete stilate care se opreau din conversații petrecîndu-l cu privirea și șușotind cu mîinile la gură. El se prefăcea că nu observă, dar dacă se întîmpla s-o privească pe una din ele, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochii spălăcit albaștri, ce se limpeziseră curând până la adâncul pietrei de jad. Se juca cu coada mamei lui cea bălțată, o trăgea de urechi și, mârâind fioros, o mușca de labe până când o-ncasa, rostogolindu-se până-n colțul cuștii, mereu admirat, mereu apucat de ceafă de cineva, scos din cușcă și plimbat pe brațe, fără să aibă habar că era o anomalie genetică și un simpatic pui alb de panteră, apoi adus la loc, pe când un îngrijitor cu o furcă lungă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acuarela nu are timp, poate fi asemuită dramaturgiei: povestește la timpul prezent. Măreția istoriei scrisă de secole stă Într-o simplă ogivă de castel medieval, firea oamenilor dintrun oraș, În câteva Înclinări de fațade stradale. Acuarela nu se lasă doar admirată, te solicită să participi la dialog. Viața e acolo, În câteva pete de culoare, trecutul În lumina care comandă ritmul general. Uleiul e liniștit, sigur pe el, lucru definit terminat; acuarela În schimb, frământată ca și cum ar mai urma etape de
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
și face ca toate să fim frumoase. Rămân de discutat doar gusturile fiecăruia. Și cum toate femeile sunt frumoase, vinovat de urâțenia unei femei este “gustul”omului. v O femeie se va simți frumoasă atunci când se va simți iubită si admirată. v Frumusețea unei femei trebuie privită în ansamblu. De la frumusețea exterioară (aspect fizic îngrijit, vestimentație aleasă cu gust, etc) până la cea interioară, care completează adevărata definiție a frumuseții ( un suflet bun, înțelepciune, etc). Concluzionând, frumusețea unei femei este reprezentată de
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
vopsești În continuare că-ți stă foarte bine. Uite-mi face semn cu mâna, tricoul alb.... râd amândouă. Eu ce să fac? Întrebase Andreea . Aproximativ...la fel spusese mama, râzând de data aceasta de Încurcătura fiicei sale. Vrei să fii admirată, descurcă-te. Vezi că ți-a strigat ceva. Ce-ai spus? nu Înțeleg e zgomot, strigase Andreea către tânărul de la barieră. Mâine dimineață pe plaja din Mamaia, strigase tânărul de data aceasta mai tare, să fie sigur că s-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în Dumnezeu, în viață, în oameni. Care ar fi cauzele tristeții ? Atașamentul pentru lucrurile materiale sau de anumite persoane și pierderea sau incapacitatea de a le obține; orgoliul și nesatisfacerea lui de către cei din jur atunci când aștepți să fii lăudat, admirat, “ridicat în slăvi”; neiertarea, dorința de răzbunare pe cei care ne-au jignit, rănit toate duc la starea de tristețe. Pentru a scăpa de acest sentiment trebuie întâi să-i conștientizezi cauza, să vezi de unde a venit și apoi să
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ton languros dar ferm să fie la poarta Pangratti cu cel puțin o oră mai devreme, de data asta având intenția să-i încredințeze responsabilitatea de co-moderator al emisiunii sale, cu rating în spectaculoasă creștere și concurând deja cu mult admiratele „Surprize” ale Andreei Marin. Nu apucă să emită nici un fel de obiecție, că ea îi închise telefonul, cu un „pa, dragule, și ai grijă să nu întârzii!” plin de efuziune. Nu-i rămase decât să închidă telefonul, articulând câteva cuvinte
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
am făcut operații estetice? - Nu, Mama Mare. De ce? - Mi-a fost frică. Am văzut multe femei care și-au făcut și nu le-am înțeles deloc. Nu suport durerea, și nici spitalele. Nici vaccine n-am făcut. Bunică-mea trebuia admirată nu atât pentru frumusețea ei de odinioară, la care se întorcea acum cu obstinație, ci și pentru că se situase de partea lui taică-meu în problema carierei mele. Îi repugnase cariera de fotomodel a fiicei, cu călătorii și shootinguri peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici la avertismentele bătrânului și bunului Serenus Zeitblom, nici la ironia lui Thomas Mann. Cred că același lucru se-ntîmplă azi și cu adularea lui Cioran de către adolescenți, de exemplu. Nu vreau să zic că oricare dintre acești autori nu merită admirat, ci doar că, spre deosebire de admirație, idolatrizarea în cultură are ceva specios și imatur. Este motivul pentru care îmi repugnă ceremoniile misticoide în jurul vreunui autor, grupurile de adulatori, miturile găunoase, casele memoriale, volumele omagiale, statuile, 305 oricâtă importanță "socială" ar avea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu acela de a sfârși cu onoare? — Asta, iartă-mă că-ți spun, este una dintre cele mai mari prostii pe care le-am auzit vreodată... - zise pilotul cu absolută naturalețe. Poporul tău a fost un popor temut, respectat și admirat de-a lungul istoriei. A intrat chiar în legendă și s-a scris despre faptele sale eroice din deșert aproape tot atât cât despre cele ale spartanilor din Grecia sau ale siouxilor din America de Nord... Când cei din „Statul bătrânilor“ au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
semn de tulburare. Nu este un „safari” adevărat pentru că nimeni nu ucide aceste frumoase exemplare, ci doar le imortalizează cu aparatură foto fără blitz, dar, ca parc zoologic care conservă speciile și le asigură reproducerea merită din plin vizitat și admirat. În final, la ieșirea din trenuleț, te așteaptă restaurantul Ulu Safari, de 600 de locuri, pentru a te bucura dacă dorești, de o gamă largă de meniuri din bucătăria internațională. Chiar și aici, la ieșire, se aud sunetele misterioase ale
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
îl ajunge. Da, ai ochii umezi... Vîntul. Depinde ce amintiri o fi purtat pe aripi, surîde trist Liliana și se întoarce. Mihai își continuă drumul. Din mers, privirea lui reține culori mov sau galbene în multe alte curți. La vila admirată data trecută, geamurile de la parter sînt deschise larg. Oglinzi mari, cu margini late, tot de oglindă, șlefuite după modele anume. În majoritatea curților alăturate, mașini mari, frumoase. Chiar și un Mercedes. Negru. Culoarea nu-i place lui Mihai. Are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cel mai ponderos și pentru că tot caracterul dialogului esercită această putere silitoare asupra tonului. Înainte de toate ar fi apt[ă] pentru aceasta traducerea maestră a lui Agamemnon făcută de W. de Humboldt, care e în genere unul din cele mai admirate opere a artei germane de traducțiune. {EminescuOpXIV 301} ondolațiunile tonului, cari esprimă dispozițiunile sufletului în toate nuanțele lor, căci atențiunea nu trebuie îndreptată deodată la prea multe punte de vedere. Și corurile Fidanțatei de Messina pot putea să servească de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o regie bine studiată (alteori, absorbit fiind de o problemă, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fie învățătură de minte. Era ca un iepure înghețat în lumina farurilor, un iepure care mușcase mai mult decât putea mesteca. Sau ceva de genul ăsta. Nu se poate să îmi placă de el doar pentru că e celebru și admirat. Asta ar face din mine un om foarte superficial. —OK. Se pare că vocea i-o luase înainte, fără voia ei. —Sună-mă. —Numărul tău....? — Îl ai. — Mai dă-mi-l o dată ca să fim siguri. Marcus a început o pantomimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dureri și halucinațiile de groază cele mai crude nu mi-au lăsat un dezgust comparabil celui ce urmează despărțirii de un grup de oameni pe care îi urăști sau pe care îi iubești. Ai fost sau n-ai fost strălucitor, admirat sau disprețuit, când te desparți de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvânt ce l-ai spus parcă a devenit noroi și se ascunde undeva pe fondul izolării tale, ca să te murdărească în fața ta. Vorbele se transformă în otravă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]