535 matches
-
de riduri și put a sudoare”, În timp ce româncele sunt foarte atrăgătoare, În rochiile lor pitorești, care „au fost aduse Încă de Traian XE "Traian" de la Roma” și care scot atât de bine În evidență frumusețea corpului feminin. Pe același ton admirativ, György scrie că trupul româncelor este „robust, Îndesat și puternic”, parcă anume făcut pentru „munca aspră” depusă. „Ele trăiesc natural - mai ține să precizeze versificatorul maghiar, la fel ca și confratele său Mátyasi - și nu sunt palide nici datorită modei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Împărtășește cu ceilalți), ci pentru că el nu valorizează În mod negativ respectivele atribute. Este adevărat Însă și faptul că, dacă urmărim scrierile de mai târziu ale lui Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , vom Întâlni acolo pasaje În care el vorbește În termeni admirativi despre „cosmopolitismul cel adevărat”, care „respeptă umanitatea În fiecare om, fără de privire la originea, limba sau cultura lui”. Pe de altă parte, cunoscând poziția sa de cap de serie al naționalismului radical profesat la Iași, putem totuși conchide Împreună cu Alexandru
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de reflexivitate care sunt străine de prostie. Cel prost nu cunoaște oboseala, lehamitea și sațul, cântărirea lucrurilor și tentația renunțării. Instalat în proiect, el nu are simțul relativității, pentru că nu poate compara. Cel prost cade în proiectul propriu în chip admirativ; întrucât atitudinea lui este eminamente in sistentă, lui îi este refuzată distanța necesară pentru nașterea îndoielii și pentru conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată decât din afară; surprinsă dinăuntru, ea se dizolvă de îndată în propria ei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Diel și critica metafizicii speculative Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă, a fost un discipol recunoscut de S. Freud și A. Adler. A avut șansa de a fi remarcat și apreciat de timpuriu. Einstein însuși scriind în 1935 cuvinte admirative despre gândirea sa. Gaston Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque pentru arta de a interpeta miturile și de a înțelege simbolurile. Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
anumite sentimente (emoții estetice) datorită convingerii cu care învățătorul o transmite. Totuși nu trebuie să ia forma unor exagerate efuziuni lirice oricât de puternică și de adevărată ar fi emoția estetică. Se știe că nu sunt utile prea multe aprecieri admirative atunci când este vorba de argumente. Învățătorul, în timpul explicației unor noțiuni estetice, trebuie să aibă în vedere că volumul atenției la micul elev este redus și că el nu poate să realizeze în același timp mai multe acțiuni. Capacitatea de concentrare
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
de genul „roți cu cuie“, de urcat pe munte, care în Occident se utilizează doar pentru munte. Fac un zgomot cumplit, de infern ambulant. Ce mă enervează cumplit este faptul că 80% dintre privirile care îi însoțesc din partea trecătorilor sunt admirative - nici o urmă de dezaprobare, interogație (este locul lor aici?). Nici o urmă de inteligență, ci doar priviri manelizate și protevizate de admirație. Poate mă înșel, dar înseamnă că 80% dintre locuitorii orașului București sunt niște imbecili, niște legume fără reacție, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
întreținută o vreme de dulcea hibernare post-călinesciană a fost curmată. Ca reper absolut, Eminescu are dreptul la o posteritate scutită de izul muzeal, ceea ce s-ar putea traduce prin râvnita schimbare de imagine. Împovărat de clișeistica didactică, iscând un halou admirativ, împins frecvent într-un festivism găunos ori, dimpotrivă, supus voinței agresive de contestare, Poetul național, rămas "măsura noastră" (cum zicea Noica), se oferă generos exegezei. Criticul român trebuie să ajungă, așadar, la Eminescu reinventând etalonul prin lecturi proaspete, coborând în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
E tocmai ceea ce repudiau orientările de idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
curajosul. După canonul ăsta, ajungem din nou pe sol. Cobo rîm și pilotul ne întreabă teatral: Cum a fost? Îmi îngroș vocea, ca de obicei, și spun: Este nimic față de ce am trăit în Algeria... C'est vrai? întreabă fata admirativ. Oui, răspund eu gros. Cui prodest? (Cui folosește?) Pe un post de televiziune se făcea reclamă de ceva timp la meciul celebrului X cu celebrul Y. Bătălia avea loc într-o cușcă metalică situată într-o imensă sală de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adevărat sigur în lumea literelor". Să nu se creadă că întreaga carte este un continuu rechizitoriu; aproape fiecare autor este gratulat și cu o frază-două de apreciere. Probabil, pentru preîntâmpinarea acuzei de intenție total demolatoare. Ne încearcă bănuiala că floricele admirative sunt așezate în pagină mai degrabă "a contre coeur"; impresia ne-o induce și suspectul oftat dezamăgit "așadar, ne va fi probabil cu neputință să-l lăsăm de-o parte pe Eminescu"! Nu se poate afirma că analizele întreprinse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acestea cu cel puțin zece sau douăzeci de ani înainte de Bălcescu". "Tema morală" este bine cunoscuta "fortuna labilis": "Așa este că toate lucrurile lumii sunt deșarte, o umbră, un vis, o apă care curge..." "Tema istorică" ar constitui-o privirea admirativă spre trecut, înțeles ca temei și reazim al evoluțiilor viitoare. În epocă, "testamentul" a făcut vâlvă, a stârnit polemici și a lăsat fără răspuns cel puțin două întrebări. Prima: cine-i autorul scrierii găsite de Const. Hurmuzaki? A doua: este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vol. V, p. 297 67 grevează gândirea estetică, Mihail Dragomirescu mânuia așadar un grup de idei a căror modernitate și dată de formulare îl așază printre esteticienii europeni.” 1 La moartea lui E. Lovinescu, Vladimir Streinu putea scrie cu seninătate admirativă aceste fraze: „El a fost în ultimii douăzeci de ani factorul principal de progres al literaturii române, prin orientarea sa nedezmințită către formele literare noi, prin critica de analiză de cel mai înalt nivel intelectual în cultura noastră, prin numărul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cei prezenți, pentru a avea o mică discuție cu unul dintre jandarmii prezenți lângă rând. Un Robocop de Cernica, afișând o ținută antimanifestație completă, inclusiv apărătoare pentru coate, gât, picioare, complet inutile în condițiile actuale. Omul legii se expune privirilor admirative ale celor din jur ca un fel de forță liniștită. Îl întreb de ce nu au instalat garduri de protecție „așa cum am văzut eu că se face la alte pelerinaje pe unde am mai fost”. Urmează un răspuns tehnic, pe un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care-l ținea atârnat pe spate cu ajutorul unei curele. Era evident că neergonomicul obiect începe să-l incomodeze, la fel și pe cei din jur, care nu se plângeau însă de traiectoriile neprevăzute ale goarnei amplificatoare, ci păreau mai degrabă admirativi față de curajul și determinarea spontană a personajului. 28 octombrie, ora 09.00. Mă încăpățânez să intru din nou în rând, mai mult din dorința personală de a atinge încă o dată racla decât din alte motive. Este frig de-a binelea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
moment. Intru rapid în rând. Remarc mulțimea de preoți de parohie, veniți aici împreună cu credincioșii lor, grijulii și ușor speriați în același timp, ca puii de găină pe lângă cloșcă. De altfel, chiar aud pe cineva din preajma mea spunând, mirat și admirativ : „Ce de preoți !”. Așa cum se întâmplă de obicei, după primele 10-15 minute de așteptare, cei prezenți încep să discute între ei, timide încercări de socializare. O femeie în vârstă îmi spune cum se petreceau lucrurile aici în anii 1980. Fostă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
său, domnul doctor Francis Eudier, a facut posibilă, prin această Societate, apariția celor două volume de Corespondență, care aduc mărturie despre fabuloasa zestre culturală a Fălticenilor, a relațiilor cu țara, și de ce nu, cu spiritualitatea de peste hotare. Autorul Sensibilizați și admirativi față de voința excepțională a domnului Eugen Dimitriu de a restabili și păstra memoria culturală a orașului Fălticeni, față de importanta și generoasa sa muncă pentru strângerea documentelor și realizarea efectivă a muzeului sui generis « Galeria oamenilor de seamă » din Fălticeni, precum și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
inconștient este producerea, cu ajutorul cuvântului, a unei încordări care să-l capteze pe auditor” (J.Huisinga, p.197 cît. în E.Macavei, 2002, p.256Ă. Jocul se asociază muzicii, dansului, artelor plastice. -funcția contemplativa se manifestă în situații de prelungire admirativa în contact cu opera de artă. Contemplând opera de artă, receptorul își transfera mesajul operei în propriul registru de simțire, trăire, în planul experienței. În starea de contemplație, operă de artă este obiect propriu de trăire profundă, de satisfacție deplină
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
n-a reușit să se afirme. Armand s-a îndrăgostit nebunește de ea, o adora numai că veniturile nu-i permiteau s-o întrețină ca să-i aparțină în totalitate. Ea cheltuia lunar 6-7000 de franci pentru a rămâne în atenția admirativă a parizienilor, de aceea a acceptat să fie metresa unor nobili, pe unii i-a ruinat, și să fie iubita unor oameni însemnați și bogați. De Armand a legat-o iubirea sinceră și profundă. Cei doi comunicau foarte bine. Deși
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
personaj. Un exemplu binecunoscut: pe drumul de întoarcere spre palatul stăpânului său, Sosie (din Amphitryon-ul molieresc) își imaginează cum își va juca rolul de mesager în fața reginei. El este, rând pe rând, mesager în calitate de brav luptător, regină și alter ego admirativ. Don Rodrigue este, în primul său monolog din Cidul, o ființă scindată: fiul, apărător al valorilor clanului aristocratic trebuie să înăbușe ezitările tânărului îndrăgostit etc. Pentru a reda aceste forme subtile ale polifoniei teatrale, actorul este mult mai mult decât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
non-eului nu funcționează decât în registrul spațial; ea este de asemenea valabilă pentru valorizarea și devalorizarea legată de o distanțare mai abstractă. În virtutea unei ambiguități ce nu poate fi clarificată, domeniul lui -là poate marca atât excluderea de sine (distanțare admirativă), cât și excluderea celuilalt (respingere). În aceste condiții, cet homme-là poate lua, în funcție de intonație, inflexiunea laudei sau a disprețului. În Jocul dragostei și al întâmplării, de Marivaux, Silvia spune despre Dorante pe care începe să-l iubească: "Băiatul ăla nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Acuzației că îl elogiază pe G. Călinescu, "odioasa figură a criticei românești", i se răspunde cu fermitate și chiar prin sfidarea adversarului: Nu stăm un moment în cumpănă să repetăm - cu bale la gură, dacă e nevoie - cuvintele de entuziasm admirativ pe care le-am adresat marelui critic de la Iași; ba chiar - oricât ar fi de naiv și neelegant - sfătuim pe domnul de la "Chemarea", - ca să nu mai fie așa cum este - să citească importanta operă o "odiosului""149. Înainte de a-și susține
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca-n alte lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11). Valsul îl impulsionează, îi dă avînt. „Valsul era răpitor”12). Plecat de la o petrecere, pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care bântuie acest secol, atestând dinamismul și strălucirea Franței 177. Parisul se afirma drept capitală luxului și a modei, atrăgând privirile admirative și vizitele personalităților din lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.70]. Această importantă a exhibiției, acest primat al vizualului sunt consecință unei mutații profunde a cadrului urban, care și-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
am poposit în casa memorială a lui Paulescu. Pe îndelete, Bottazzo a citit cu voce tare concluziile din lucrările lui Paulescu publicate în 1921, mirându-se de precisa și exhaustiva caracterizare a proprietăților hormonului antidiabetic descoperit de el. Din tăcerea admirativă a lui Nerup mi-am dat seama de puternica impresie pe care cunoașterea la sursă a lucrărilor lui Paulescu a avut-o asupra marelui om de știință danez, părintele teoriei imunogenetice a diabetului. Ajunși apoi în vizită la Patriarhie, Bottazzo
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
culturii și a mentalităților. Am putea să ne oprim aici asupra unuia dintre mulții factori de comprehensiune analitică, cum ar fi cel care trimite la modelul educațional finlandez, ce pare să fi atras în ultimul timp tot mai multe priviri admirative, văzut și ca element constitutiv a ceea ce s-ar numi "o concepție românească asupra Nordului". Bine instalat în miezul subiectului investigat, chiar dacă autorul nostru mărturisește că nu se simte întotdeauna și foarte confortabil în acest veritabil "pat al lui Procust
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]