905 matches
-
ale suprarealismului românesc. Dacă unele poeme scrise mai înainte, prin anii ’30, o parte incluse abia în antologiile din anii ’60 și ’80, erau tributare principiilor bretoniene ale dicteului automat sau simple jocuri avangardiste, cele de aici vădesc, dincolo de prospețimea adolescentină și de senzualitatea intensă a limbajului, o surprinzătoare profunzime și coerență a viziunii. Ulterior, în Spectrul longevității. 122 de cadavre, se explică „mecanismul” imaginației poetice, care funcționează ca mod al transgresării limitelor materiei. Imaginația poetică are un rol fundamental nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
zid, o traversare greoaie și insistentă a „absurdului individual și ideatic”, am așezat, nu Întâmplător, ultimul vers al Infernului dantesc: Quindi uscimo a rivedere le stelle! Și aceasta a fost pentru mine, de-a lungul Întregii mele perioade formative, puberale, adolescentine și postadolescentine - vreo două decenii, cele mai lungi și mai turmentate ale carierei mele! - Învățătura și pilda Înaltă, estetică, a marilor scriitori umaniști, ca și a muzicienilor; de exemplu, un Beethoven, gigant șef de școală simfonică, care reușește totdeauna, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
De fapt, e vorba despre love story-uri în serie, toți soldații (inclusiv un român care se dă american Andi Vasluianu, savuros) găsindu-și jumătățile de tranzit în Căpâlnița. Amestecul de scenariu bine scris, interpretări excelente, mici momente cine-verite și visare adolescentină (neorealismul magic propriu lui Nemescu) reușește să facă din California Dreamin unul dintre cele mai consistente și mai personale debuturi în filmul românesc. Este un thriller comic rând pe rând amuzant, antrenant și emoționant, care duce gluma inițială până la punctul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de un romantism duios. „Așa ne-a fost dat!“ e înlocuit prin „Asta i situația!“. Cât despre „unicatul“ experienței, hai să fim serioși! Fiecare om, fiecare generație trec, inevitabil, prin inflamații asemănătoare. „Unicatul“ e ecumenic, global, „general-uman“. Pe scurt, după
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
De vreme ce e născut poet, fiecare român are în raniță bastonul de scriitor. Și dacă nu de scriitor, măcar de gazetar. Gazetarul e tot scriitor, dar mai „rupt din viață“, mai civic, mai aventuros. Pofta de a scrie e un sindrom adolescentin. Am trecut cu toții prin frisonul post-pubertar al autorlâcului: simți nevoia acută de a așterne pe hârtie câteva rânduri decisive, în versuri sau proză, în secret sau la vedere. Îți vine să scrii, înainte de a avea ceva de scris. N-ai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
însorit din apartamentul tău unde să scrii, fii mai puțin maniac când vine vorba de formă, împărtășește toate eșecurile secrete cu prietenii. Eliberează-l pe Bret. Ia-o de la început. Fii mai tânăr. Lasă-te din nou absorbit de lumea adolescentină a excesului facil și a curbelor murale de cadavre incinerate - lucrurile care te transformă într-un tânăr de succes. Continuă-ți refuzul de a adopta automatismele literare convenționale ale Coastei de Est. Trebuie să te esențializezi. Nu mai da din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de visele cu plaje însorite, de ludism erotic, de mode ostentativ tinere. Muzică rock, comicsuri, fete sumar îmbrăcate, eliberare sexuală, fun morality, design modernist: perioada eroică a consumului a întinerit, a euforizat, a despovărat semnele culturii cotidiene. Prin mijlocirea mitologiilor adolescentine, eliberatoare și nepăsătoare în ce privește viitorul, s-a operat o profundă mutație culturală. În cursul fazei II sunt pulverizate rapid vechile rezistențe culturale la frivolitățile vieții materiale în care totul a devenit marfă. Întreaga mașinărie economică se străduiește să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pasiunea călătoriilor, a mării, a soarelui. Timpul pentru sine, secvențele de viață proprii individului și-au câștigat drept de cetate. Succesul consumului emancipat de sub tutela logicii familialiste este deosebit de vizibil la nivelul a ceea ce Edgar Morin numește „clasa de vârstă adolescentină”15, organic legată de publicații, de filme, de staruri, de mode vestimentare și muzicale specifice tinerilor. Pe măsură ce banii de buzunar au devenit o practică tot mai uzuală 16, tot mai mulți tineri s-au dotat cu pick-upuri17 și au putut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o „micro-utopie concretă” de masă sau un „utopism al vieții private”19. Nu este lipsit de sens să subliniem că acest model bipolar nu și-a pierdut atractivitatea nici cu o jumătate de veac mai târziu. În haosul anilor revoltei adolescentine a apărut o a doua mitologie. Ea era fondată pe exaltarea eliberării individuale, în opoziție cu normele consumului și cu morala tradițională. Denunțând falsele nevoi și represiunea sexuală, momentul contestatar dădea prioritate autenticității eului și emancipării corpului. Termenul „fericire” nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
te obliga să-l vezi (sau să-l revezi), numai ca să-ți compari trăirile și opiniile cu ale ei, numai ca să te lămurești dacă ești sau nu de acord cu ea, dacă tu ești omul din visul ei romantic visul adolescentin pe care spunea ea că se întemeiază obiceiul mersului la cinema că mai există și alții, poate chiar în acest cinematograf din acest oraș, cu siguranță în alte cinematografe din alte orașe, acum, în trecut sau în viitor, oameni care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
al lui Ian Fleming și al personajului său. Reintrînd în lumea lui Fleming, pentru prima dată din copilărie, prin intermediul acestui film (poate cel mai fidel din serie), m-au șocat două lucruri : faptul că imaginația lui era pe cît de adolescentină, pe atît de potentă ; și faptul că, în copilărie, n-ar fi trebuit să am ce căuta în climatul acela de sadomasochism și fantasme de viață pe picior mare. Duelul de la masa de joc e de-acolo, ca și tortura
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ce cool trebuie să fi fost să fii adolescentă și să ai la dispoziție toată vistieria Franței ca să-ți satisfaci capriciile ! Dar cine e adolescenta ? în trecut am admirat-o pe Coppola pentru talentul ei de a recaptura stări poetice adolescentine, dar acum încep să cred că starea asta de desprindere, pe undeva dureroasă, pe undeva delicioasă, ah, cît de fragilă !, oh, cît de prețioasă ! (scuze pentru versuri, dar cred că se potrivesc), e singura pe care o cunoaște realizatoarea n-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu e mult mai convinsă decît eroina ei că pe lume există și altceva în afară de baluri mascate, sate idilice și stări din astea de amețeală languroasă, de dezorientare fermecătoare. în esență, Coppola a făcut încă un film despre farmecul trăirilor adolescentine. Acuma, nu e clar că adevărata Marie Antoinette a fost o persoană mult mai interesantă decît adolescenta amețită pe care o vedem în film (deși hainele negre pe care le-a purtat zi și noapte în detenție, sfidînd cenzura cromatică
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de Zack Snyder) a unei benzi desenate de Frank Miller. Presupun că nu întrunesc (sau nu mai întrunesc) toate calitățile necesare pentru a mă bucura la maximum de imaginația lui Miller, dar încă mai pot aprecia latura ei sexoasă, murdar adolescentină : Xerxes, regele perșilor, face planuri de război în mijlocul unei orgii de lesbiene, preoții Spartei folosesc ca oracol, dar și ca sclavă sexuală o fată tînără și frumoasă... Chestii tari. Dar să fiu al naibii dacă pot aprecia o idee despre
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în mijlocul unei orgii de lesbiene, preoții Spartei folosesc ca oracol, dar și ca sclavă sexuală o fată tînără și frumoasă... Chestii tari. Dar să fiu al naibii dacă pot aprecia o idee despre eroism bazată aproape în întregime pe cultul adolescentin al corpului. Ce-i drept, filmul încearcă să ne asigure că bărbăția spartană înseamnă mai mult decît atît ea înseamnă respect, onoare, cum să lupți folosindu-ți capul, cum să lupți folosindu-ți inima etc. Pe de altă parte, iată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
hotărât (mi-o imaginez câteodată făcând, poate, câteva mișcări de balet, amintindu-i de mama), poartă mereu bijuterii mari, pe mâna stângă îi poți vedea un inel cu piatră mare. Părul alb și-l poartă cu semeție, cu o cochetărie adolescentină, mândră parcă. Se bucură de fiecare anotimp, zice că se îndrăgostește în fiecare an, mereu simțind că lucrurile par altfel, mai frumoase, mai colorate. Își aduce aminte de vacanțele de la 2 mai și de lungile nopți petrecute la malul marii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
conveționalismul superficial. Combinație măiestrită între evidența sentimentului și înclinația de a-l descifra, erosul conține, în optica eminesciană, trăsături universal valabile. Se pot distinge două lumi aparent diferite: pe de o parte, iubirea simplă, directă, ce amintește de propria idilă adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare albastră este un exemplu grăitor. Poate una dintre cele mai frumoase imagini eminesciene, Ca un stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună.286 Imaginea inițială a plânsului are concretețea realului tragic al pierderii iubirii adolescentine: Ce fuse juneția? o umbră ce-și plânge/ Trecutele-i doruri pustii și nătânge 287. Poetul ajunge de foarte tânăr la concluzia unei fatalități conform căreia omul trebuie să-și primească soarta și să o poarte ca atare: Dar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu un personal care părea să obosească pe măsură ce înghițea cu mare greutate kilometrii, scoteau capetele pe fereastră și inspirau adânc, împungeau bezna cu privirile și deveneau nerăbdători, privindu-și din ce în ce mai des ceasurile. Evadările constante din oraș deveneau, în acea perioadă adolescentină incomparabilă și ireversibilă - iremediabilă, spunea Eugen, cel decis să nu se însoare niciodată, nici nu o făcuse, până la urmă, poate că nu mai avusese timp prin buzunarele blugilor -, modalitatatea cea mai simplă de a trăi oarecum periculos, dar nu teribilist
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-și mai zări chipul de la 14 ani, încă neformat și cu amprenta în privire a unei lumi inexistente. De-a lungul anilor care urmaseră, în rarele dăți când încerca să suprapună peste chipul de adult reflectat în oglindă niște trăsături adolescentine, ștergea mereu din ele, cu obstinație, amprenta acelei lumi inexistente. Pe lângă imaginea pe care și-o făurise singură despre sine, privindu-se în oglindă și încercând să reducă într-un fel chipul de femeie adultă la niște trăsături imobile de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
societății civile, popular spus, sunt „angajații“ acesteia, care gestionează încrederea, banii și proiectele de viitor ale „angajatorului“. Societatea românească actuală continuă să se mențină la un nivel de „naivitate“ (să nu-i spunem prostie), pe fondul unui comportament colectiv hormonal adolescentin, care face ca o parte importantă a societății românești să se „îndrăgostească“ de politicieni (sau de partide) pe care să-i „iubească“ necondiționat și cu pasiune, fără să-i pese de abuzurile și șmecheriile acestora. dan mihăescu Poate că presa
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
al lui Nikki să nu fie tulburat. Din când În când, mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
liberaliste” din campus, destul de comune În zilele studenției mele. Misiunea acestora era să te conștientizeze asupra mentalității burgheze de care educația lor urma să te elibereze. Profesorii eliberatori se ofereau ca modele, uneori erijându‑se chiar În revoluționari. Înșirau aiureli adolescentine. Își legau părul În cozi de cal, Își lăsau barbă. Erau doctori În filozofie hippy și dansatori de swing. Ravelstein nu se comporta În acest fel nu făcea nimic din ce putea fi imitat cu ușurință. Nu puteai Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din nou bolnav. Băiatul se găsea Încă la școala de hotelieri din Geneva și am aflat că va sosi neîntârziat. Nimeni nu se Îndoia de atașamentul lui Nikki față de Ravelstein. Nikki era foarte deschis - deschis prin firea lui, un bărbat adolescentin, oriental, frumos, cu pielea netedă, părul negru, grațios. Avea o concepție exotică despre el Însuși. Nu vreau să spun că‑și dădea aere. Era cât se poate de natural. Dar eu gândeam - sau gândisem - că acest protejat al lui Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a unei înțelepciuni din perspectiva căreia sunt sancționate faptele celor maturi. Există apoi o poezie a vetustului, a lucrurilor defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism și de spaimă (Ulița vrăjită), miracolele de fiecare zi, uitate și regăsite, în sfârșit, jocurile adulților (N-ați văzut o balenă albastră?), atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]