3,791 matches
-
stare să urîm (...) ar putea da chezășie pentru viitorul nostru". Artiști talentați de mai tîrziu, un Céline înveșmîntîndu-și clocotul urii sale demonice în purpura regală a unui stil de o vervă inepuizabilă, un Knut Hamsun sau Ezra Pound, bardul american adorat de generațiile tinere din prima jumătate a secolului XX, dar care, după cel de-al Doilea Război Mondial și-a încheiat viața în azilul de nebuni pentru a scăpa de scaunul electric (datorită adeziunii sale fervente la doctrina fascistă și
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
perfecționarea la fiecare reprezentație sau filmare. ANDI VASLUIANU, 23 iunie. „Nu cred că te oprești vreodată, nici de la o repetiție la alta, nici de la un spectacol la altul. E infinită meseria asta. De aia e și plăcută. De aia o ador. Dacă s-ar opri undeva și aș spune: «Gata, am ajuns. Asta e tot ce am, nu mai pot să găsesc altceva», m-aș lasă de meserie", a mărturisit Andi Vasluianu într-un interviu acordat Adinei Scorțescu în Ziarul Metropolis
ANDI VASLUIANU, zi specială pe 23 iunie: Recunosc că îmi place cum sună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80459_a_81784]
-
a valului? Așa cum istoria promite dezastrul, și se ține prea bine de cuvînt: "Cîtă întristare să vezi popoarele cu trecut mare cerșind un adaos de viitor!" Ceea ce nu le decade de tot din drepturile falselor amintiri: "Rînd pe rînd, am adorat și detestat multe popoare, dar niciodată nu mi-a dat prin minte să reneg spaniolul care mi-ar fi plăcut să fiu?" Ciudată mărturisire, pentru un om care pare amar. Dar care e în stare de o concesie: "Încă iubim
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
la Lausanne, în timp ce Pia se găsea la Paris, găzduită și ajutată de unchiul ei, Nicolae Pillat, stabilit prin căsătorie în capitala Franței, înainte de război. în drumurile lui dintr-o țară în alta, Mihai suferă de absența soției pe care o adora: "Mi-e teribil de dor de tine... ce bine ar fi fost cu mine pe străzile Lisabonei. Ne-am fi uitat împreună prin vitrine... și ai fi făcut conversație englezească cu bătrânul general (Rădescu). Dragosteo, o să fim însă curând împreună
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
bere în mâini/ ptui că mândră-i mă gheo/ unul scoate dintre dinți/ o gumă de mestecat/ și o lipește exact/ în punctul în care meșa rebelă/ a lui nicole kidman/ îi intersectează vârful obraznic al nasului/ din reclama j'adore dior nr. 5.// noa așe mă jo li futi la ghel mă văsî" (p. 32). Trecutul mitic al Parisului este în permanență pus în relație cu prezentul. Textele clasicilor sunt concurate de cele ale reclamelor publicitare, marile referințe culturale stau
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
noi, ortodocșii, îi atrage atenția Lionel. — Da, și? — Polonezii nu sunt catolici? — Polonezii da, dar eu nu sunt polonez. Sunt rus. Mai nou, bielorus. Deci ghicitoarea... De ce zici că ești polonez? — Instalatorii polonezi sunt cei mai de încredere. Englezii îi adoră. — Și numele? întreabă, tot mai confuz, Lionel. — Mă cheamă Vitali Semeonov. Am copilărit la Minsk, lângă un cinema. Am văzut toate filmele lui Andrej Wajda și ale lui Roman Polanski. Când m-am decis să mă dau drept polonez, am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane - că fata îl considera Dumnezeul ei. Trebuie precizat că Richard făcea cele mai bune eseuri despre Revoluția Franceză, iar Liliane, când auzea de Revoluția Franceză, își pierdea pur și simplu capul. De la episodul din groapa cu nisip, Liliane mai adorase, ocazional, doar trei dumnezei. S-a mulțumit să-și reverse afecțiunea asupra câinilor. După episodul nefericit cu buldogul Danton, și-a luat un bichon frisé. Care prezintă următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în sacoșă, e bun la ștergerea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asta cu mine. — Vrem să vă propunem un contract. De fapt, două, se bagă iar Étienne. — Postul nostru de televiziune ar vrea să facă un reality-show cu dumneavoastră, îi explică Gérard. — Ce interes prezint eu pentru publicul dumneavoastră? — Publicul nostru adoră să prindă o moarte în direct. Nici un reality-show n-a reușit asta până acum. Ce vă face să credeți c-o să mor? Sunt sănătos tun. Scoate din cutia de carton analizele medicale și i le întinde. Gérard refuză să le
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tavan. Profitând de euforia de la masă, Robespierre își bagă botul în bolul cu caviar. Lionel îl vede și-i spune lui Robert: — Adu-ne altele, nu-mi place să mănânc icre negre după câini. Robert, îți plac câinii? Eu îi ador. — Jean, adu alte icre, evită Robert să-i răspundă. Chelnerul ia imediat bolul, se duce la bucătărie, amestecă puțin icrele cu o lingură și le aduce înapoi la masă. Înainte de-a le face sugestii, Robert le pune o întrebare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sub tortură ca un client să toarne Coca-Cola în vinul roșu sau să-și bage picioarele în frapieră. Am făcut-o de dragul show-ului, pentru telespectatorii care, după ce au fost umiliți o viață întreagă de chelneri ca noi, știam că adoră să fie răzbunați măcar de un client. Îl invităm pe autor să vină într-o seară sau la prânz la noi în restaurant și să încerce să-și bage picioarele în frapieră sau să comande ananasul din căruciorul cu prăjituri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ce bucătărie preferați și de ce? Bogdan Ulmu: Cea chinezească; și pe cea franțuzească. Pentru rafinament și fantezie. Și gusturi impecabile. Revista ComunIQue: Țara În care mergeți ca și cum n-ați fost niciodată... Bogdan Ulmu: Franța. Care mi-a creat dependență. O ador! Revista ComunIQue: Femeia este un mister, sau doar acea parte a misterului ce-i lipsește bărbatului? Bogdan Ulmu: Rar de tot, dacă ai noroc, dai peste femeia-mister. Ceva mai des, observi că pare a fi partea de mister ce-ți
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
le dăruiesc ai reușit să faci duș la telefon inundând declarațiile mele șoptite ieri am vorbit cinci ore - îți mulțumesc că m-ai lăsat să adorm la același telefon la care ți-am spus prima oară te iubesc. extenuare te ador pentru faptul că nu îmi răspunzi de fiecare dată am făcut dependență de taste, de cuvinte tu cred că ești de fapt nu departe, aiurea ci chiar în acest aparat mic, al meu. apăs pe redial și vine primăvara plesnesc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu ferma și resposabilitățile ce mă așteptau. După două săptămâni, teama a pus stăpânire pe mine. Când se apropia noaptea, intram Într-o stare de spaimă și sevraj. Timp de trei ani, am trecut prin acest infern. Nu reușeam să adorm decât atunci când apăreau zorii și vedeam o scânteie de lumină, apărând la fereastră. Gândul că cineva va intra peste mine și mă va ucide mă ținea trează și cu sufletul la gură, Întreaga noapte. Desigur, seara, așezam În ușă o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de religiozitate. Fusese la specializare în SUA și era unul din cei mai buni specialiști din țară, având în spate o literatură de specialitate de avangardă. Foarte curajos la cursuri, îl înjura ca un birjar pe șeful statului. Studenții îl adorau. Înalt și bine îmbrăcat, avea o natură alunecoasă. Deși părea să aibă păreri ferme, oricum extrem de bine întemeiate teoretic, atunci când aborda probleme de politică, și mereu aluneca în astfel de discuții, teme foarte gustate de studenți, erau în ultimii ani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să fie abandonat. Se credea o victimă perfectă. Nici copiii nu-l prea iubeau, prea fusese ocupat când ei aveau nevoie de o mângâiere. Ațos și înrăit, a trebuit să accepte singurătatea. A venit Silvia și, zice ea, l-a adorat, l-a zeificat. Dar el ținea banii la bancă și ei răbdau de foame. Trăiau într-o casă care arăta ca o cocină. Silvia a făcut dragoste cu Mihai, după cum spune ea, "pentru toți anii de singurătate". Când a considerat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la șefă cu nedumerire. "Se potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiindcă așa se vota în familia ei din moși strămoși. Îi era frică doar de Comunistul cu Față Umană, o frică instinctivă, animalică, al șaselea simț îi spunea că acesta nu este sincer, de aceea poartă mereu o mască. Era adorat de bătrâni și de cerșetori fiindcă le promisese raiul pe pământ. Chiar dacă aceștia nu-i ceruseră un rai adevărat, unul ca în textele biblice, înțelegeau și ei că trebuie să-i acorde o derogare, o dispensă de vârstă, el nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi venea să se bage în pământ, îi venea să se spânzure, îi venea să-l strângă de gât, dar nu a făcut nimic din toate acestea, s-a uitat îndelung la el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar trebui să-i înfigă un cuțit în inimă, ar trebui să se omoare, în fața ei sta omul pe care îl adora, ea nu era în stare să facă niciun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar trebui să-i înfigă un cuțit în inimă, ar trebui să se omoare, în fața ei sta omul pe care îl adora, ea nu era în stare să facă niciun gest, i-a spus cu aceeași voce obosită pe care nu și-o mai recunoștea: "trebuia să-mi spui asta la prima noastră întâlnire", s-a mai uitat o dată lung la el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum stă treaba cu privațiunea de libertate a atâtor nevinovați ai nației, majoritatea de factură intelectuală și de rang. Programarea mea la ruleta vieții s-a oprit, cu o sută de ani mai încolo de generația pașoptistă, pe care o ador ca pe un lucru sacru, căci, asemenea ei, am căutat și eu idealul național al dreptății, cinstei și onoarei, dar am primit în loc stigmatul celor care-și folosesc creierul cu nerușinare după voința mușchilor și greutatea conturilor din bănci. Doresc
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis și iubire. Te opreai mereu în același loc, lângă ghișeul de bilete, și stăteai cu privirea pierdută după troleibuz, ca o cameră de filmat cu obiectivul închis. Îți place să aștepți, adori timpii morți pentru că atunci chiar nu poți face nimic și probabil că ai fost încântat să găsești lângă urmele pantofilor tăi alte urme lăsate în asfalt de niște tocuri subțiri. Putea fi o întâmplare, dar urmele s-au repetat și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că am fost foarte obosit. - Și cu ceva la bord, completă Ina. - Se poate! Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din dormitor anunța că e timpul să plece fiecare la treburile lui: Mihăiță la școală, Ina la spital, Alex la un nou șantier care se afla
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se pare amuzant : „Eugen Simion scrie frumos. Dar Eugen Simion nu scrie bine.” Tot e ceva ! Unii scriu și rău și urît!... ...Dar ce-aflai de la cunoscutul G. Deleuze ? Că „oa menii superiori recunosc În măgar pe ... superiorul lor. Îl adoră de parcă ar fi un zeu. Măgarul e animalul care spune I-A, adică DA, În germană. E animalul afirmativ”. E clar : eu sunt un om inferior...Ia! (Re)văd a 10-a oară filmul Evita. Am revăzut, tot de-atîtea ori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deci din nou posibilă, unde femeia putea revigora gesturile zeiței sau zeița putea seconda fiecare femeie în care Bing-Bangul Începuturilor se concretiza din nou pentru a câta oară? Groaza de nu se dărâma statuia reîntregită, îmi tăia respirația. Încercam să adorm în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]