568 matches
-
că nu eram deloc singură. Într-o zi plină de ceață deasă și lucitoare ca un porțelan, mi s-a dăruit un papagal pe care l-am botezat Sucki - el îmi amintea de zeul iubirii, Kamadeva, care avea ca pasăre adorată un papagal exact ca al meu. De unde venea? Băiatul care mi-l dăduse nu știa nimic despre țara de origine a păsării, era grăbit să plece în vacanță și voia să se simtă liber, fără răspunderea unei ființe, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
7. [VERONICA MICLE] 23 martie, 6 oare seara. [1882] Eminul meu cel dulce, Cu cât iubește cineva mai mult cu atât e mai nebun și mai nedrept în judecata ce și-o face de ființa lui dragă Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pământ ticălos ești tu; iartă-mă dar dacă îți fac așa de des nedreptate și te acuz când de indiferență, când de cine știe câte mai trec prin mintea mea nebună, minte turburată în mare parte de multe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
puterea comuniunii e mai aproape de taina vieții decât este taina împărtășaniei. Nu e vorba, în cele spuse, de un cult (adică de o metodă practică) al îndurerării, sau de dolorismul lui Isus pătimitorul, cel țintuit pe cruce și batjocorit și adorat, pe deasupra, sub forma nesănătoasă a crucifixului, ci de o pătrundere efectivă în singurătatea durerilor sufletești, cele pe care nimeni nu le poate împărtăși și care pot aduce și maxima renegare a ultimului martor: nici Dumnezeu nu poate împărtăși singurătatea celui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un sacru ce n-a fost niciodată resimțit ca experiență de viață, deci dacă sacrul poate fi dovedit ca impostură (așa cum multe religii le consideră pe celelalte), atunci chiar profanul, ideea de profan poate face această investigație, în urma căreia „sacrul“ adorat ca atare poate fi dovedit ca un fals - și falsuri din acestea se găsesc cu duiumul în valorile spiritului. Mai precis, sensul de provocare diabolică care revine profanului este acesta: el trebuie să profaneze ceea ce este considerat „sacru“ în cadrul unei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cere atunci un efect în afara lui Dumnezeu. Și aici efectul redevine ceva propriu, întrucât dumnezeu nu își poate fi el însuși dumnezeu, divin față de sine și pentru sine; - ca absolut, dumnezeu se afirmă legat de un relativ „față de care“ este adorat, slăvit, preamărit ca dumnezeu. Ar fi să acceptăm - dacă dumnezeu ar fi propriul său dumnezeu - ca dumnezeu să se preamărească și să se slujească singur pe sine - de unde ar rezulta o impresie de ridicol, care are aici o evidentă valoare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aceea imaginată de Mann în Lotte la Weimar, când Goethe povestește despre ființa unui mineral? Extraordinara poveste a lui Márquez cu îngerul înaripat (simbolul ne-obișnuitului) care cade, într-o zi de furtună, în curtea unui țăran, este mai întîi adorat de întregul sat, devine apoi obiect de curiozitate (stăpînul ogrăzii percepe taxă de vizitare) și sfârșește, vidat de orice conținut, în curtea găinilor, unde mintea țăranului îl repartizase pe temeiuri ornitologice. 9 octombrie 1980 Orice jurnal încearcă să anuleze caracterul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca interpretă o doctorandă în filozofie greacă, iar pentru întîlnirea cu domnul Ianaghida, directorul Institutului Zen din Kyoto, considerat cel mai mare savant japonez în viață (cunoștea către 20 000 de kanji și era privit ca un erou național și adorat ca un zeu), rolul de interpret l-a jucat alt savant, directorul adjunct al Institutului, un elvețian care se afla de 20 de ani în Japonia, purtând numele straniu de Urs Ap. Așadar, undeva pe acest drum presărat cu mii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, mai ales, nu era lucrat ca stil. Nu exista, pe de o parte, un conținut care trebuia comunicat și, pe de alta, o formă conștientizată în sine, născută prin imitații și adaptări succesive, și devenită importantă pentru ea însăși, adorată și cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte, ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor, care se oglindește impudic în combinațiile sale verbale și care de fapt nu are de spus nimănui nimic. Am citit totul pe nerăsuflate, captivat de ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a clinchetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit se terminase Încă o onomastică la verii Lastarria, neisprăviții ăștia. Și acum se Întorceau acasă, o să meargă Întîi la baie și pe urmă la culcare. Și mama la fel, ce frumoasă era stînd acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta așezată lîngă pian, cu fața plină de pistrui și-i zîmbea văzîndu-l cum intră tremurînd tot de dragoste, de emoție și de Încordare la gîndul preludiului de Chopin, care era atît de grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
descria ca fiind o formă minoră de lașitate. — CÎt timp muncești, nu privești viața În ochi. Am devenit prieteni buni aproape fără să ne dăm seama. Aveam multe În comun, poate chiar prea multe. Miquel Îmi vorbea despre cărți, despre adoratul său doctor Freud, despre muzică, Însă mai cu seamă despre vechiul său prieten Julián. Ne Întîlneam aproape În fiecare săptămînă. Miquel Îmi povestea despre zilele petrecute de Julián la colegiul San Gabriel. Avea o colecție de fotografii vechi, de povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lor o penibilă surpriză. A viețui este o indecență din partea celui adorat. El trebuie să ispășească irevocabil greul pe care altul l-a luat, trăindu-l. Așa se explică de ce nu există ratați mai mari decât eroii virtuali și femeile adorate. Căci prin moarte nu devin mai mult cei ce iubesc, ci cei iubiți. Faptul de a fi om este atât de important și atât de nul, încît nu poate fi suportat decât prin imensa nemîngîiere închisă în această hotărâre. Să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Soția lui nu încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor. Aproape aceleași vorbe le-a folosit atunci despre Iulia. O lacrimă stingheră își face loc pe la colțul ochiului. Obrăznicătura lui mică și adorată. Copila lui! Geme surd. Ce s-o fi ales de rafinamentul și frumusețea ei prin pustietățile acelea? S-au ofilit, fără îndoială. Dacă n-ar fi fost atât de inconsecventă! — S-a mai văzut cum anumiți oameni au început să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ies. Inima mi-a luat-o la galop, am presimțit că se întâmplase ceva foarte grav și că nu putea fi vorba decât de Minodora. Înțepenită în picioare lângă masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia cunoștință de sine numai după ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia cunoștință de sine numai după ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
jertfească lui Buddha prețiosul instrument muzical al acestuia. Tsunemasa se întoarce printre cei vii în costum de mare șef militar, atras însă, înainte de toate, de pasiunea lui pentru muzică, de nostalgia vremurilor când nu se mai sătura să cânte din adorata lui biwa: o umbră de om parcă e parcă nu-i1 i se arată lui waki, o umbră abia zărită, îndată dispărută. O voce din care nu se mai aude în curând decât un ecou îndepărtat. Într-un veritabil dialog dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de expresia ochilor, de zâmbetele și mișcările aproape imperceptibile ale mâinilor. Toate având un efect straniu, ca o trecere insesizabilă de la real la ireal, de la realitate la vis și conturând un dialog intangibil din care până și ea, Mariam, soția adorată a prințului, era exclusă. El revenea mereu la un oraș deosebit, un fel de port minunat în care s-ar fi putut întâlni nu numai oameni dornici să scape de o opresiune sau alta, dar și cele mai noi invenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ține buna rânduială într-o gospodărie. Foră mai adânc, ceea ce nu i se mai întâmplase, și se întrebă dacă toate astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adânc, ceea ce nu i se mai întâmplase, și se întrebă dacă toate astea puteau stârni sau menține dragostea unui bărbat ca Manuc. Până acum răspunsese afirmativ. Toată lumea vorbea despre ea ca despre adorata lui soție. Da, se simțea într-adevăr adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la început, nu trebuia să fie posesiune, sclavie, supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, în noile condiții, familia se adresase deja Divanului și făcuse demersurile necesare pentru rechemarea lui din surghiun. PASAJ RETRAS Și asta cât mai repede, adăuga unchiul și prietenul său, pentru că la toți ne lipsești, dragă nepotache, dar, mai ales, adoratei tale mame. Și acum am ajuns la ceea ce n-aș fi vrut să scriu niciodată, Iancule: jumătate din Moldova, partea ei cea mai bogată și mai frumoasă, dintre Prut și Nistru, ne-a fost luată. De ce? Mintea mea refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi alunge odihna și să-mi mărească panica; de patul în care am dormit împreună cu trupurile aproape și gândurile străine și în care eu i-am iubit chipul, mâinile și sufletul. Lumânarea cu flacăra galbenă, tremură umbre pe mânuțele ei adorate, așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]