1,473 matches
-
așezat la un computer, îmi spune că el nu e învățat să lucreze la PC î vrea un Mac. Din visul meu lipsea Mac-ul. Mă ia o disperare de coșmar. în secvența următoare apare cocker-ul lui Crohmălniceanu, Ronț, adulmecînd pe Covaci, apoi Croh însuși, sfătuindu-mă să nu pun la inimă Hachițele lui Mateiu. Cu tonul pe care îl avea la întîlnirile noastre de la Junimea, cenaclul de la Facultatea de Rom�nă, Croh mă anunță că el a citit cartea
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
Călineeescuuu. E o căldură de nici nu mai știe stânga ce face dreapta care, prin declarații belicos-arogante televizate, vrea să-i inspire electoratului ideea că PSD-ul nu e de neînvins. În acest sens, Theodor Stolojan și Traian Băsescu, se adulmecă de câteva luni ca niște vietăți cuprinse de călduri hormonal-adrenalinice, înfricoșate totuși de un posibil mariaj-fuziune ce ar da naștere la o corcitură câte o dată de stânga, câte o dată de dreapta... Precum în situația maghiarului care își descrie la poliție
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
afară de antreprenori cu bani mulți. — Avangarda imobiliarelor nici nu trebuie să fie neapărat arta, ci e de-ajuns amenințarea artei, un supțon de stil, spune Susan, pe un ton profesoral. Orice aluzie la formarea unei comunități artistice și speculanții parcă adulmecă sînge. Aceasta este cauza principală, crede Susan, pentru care comunitățile artistice vii ar trebui să aibă prioritate În fața profitului, și aici are dreptate. Artiștii folosesc materialele disponibile dintr-un anume loc pentru a imprima identitatea unui oraș, o identitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața acelui obiect, așa cum fac cîinii dresați pentru droguri. Adaugă cîini anchetatorilor În civil care caută construcții ilegale și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să adulmece vopselurile acrilice, fibrele de sticlă, tot felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În a inventa modalități prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru droguri. Adaugă cîini anchetatorilor În civil care caută construcții ilegale și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să adulmece vopselurile acrilice, fibrele de sticlă, tot felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În a inventa modalități prin care se pot detecta restaurările lipsite de autenticitate: un sistem complicat de oglinzi care ar putea să-i prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion plin de cărămizi vechi este descărcat pe partea cealaltă a străzii. I se pare că poate chiar adulmeca izul mucegăit al mormintelor din care au fost scoase. De necrezut cît tupeu are Întreaga schemă, chiar dacă a auzit-o chiar din gura conspiratorilor, oameni Învestiți cu Încredere publică, tîlhărind adevăratul trecut istoric al orașului În scopul „restaurării“. Din ce În ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mârâitul meu supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna de-a lungul coapselor ei, așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ivite în cale, să mă mint spunậndu-mi că tu mă iubești, că timpul rămas din marea trecere va fi numai al nostru, pentru că viața, Yoane, în definitiv este așa cum ne-o croim singuri. Cu tine aș putea iarăși învinge munții, adulmeca infinitatea mării, țipetele gălăgioase ale pescărușilor de pe valuri, mirosul freziilor și, nu în ultimul rậnd, tăcerea, liniștea absolută a depărtărilor. Iar dacă nu, am înteles, voi șterge cu lacrimi nădejdea inutilă, fă la fel, nu-mi spune nici măcar un cuvậnt
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
jos, soarta unui om era hotărâtă într-o clipă și nu mai exista cale de întoarcere. Detest testul de detectare a Mângâietorului Delicat, dar nu sunt cea mai în măsură să judece pentru că eu am o „chestie“ cu bărbații care adulmecă. Bărbații care te asaltează folosindu-și fața și capul, fără să apeleze la mâini, împungându-te cu capul în gât, frecându-și fruntea de a ta, înainte de a te săruta în sfârșit - act însoțit uneori de sunete tânguitoare. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce rost avea să-i cunoască pe soții Costello înainte ca fiul lor să facă „ce se cuvine“ față de fiica ei. Învăluiți în zâmbete strălucitoare, artificiale, amândouă perechile de părinți și-au dat târcoale circumspecți, ca niște câini care își adulmecă fundurile, încercând să-și dea seama care are mai multe de ascuns. Cineva a strigat, alarmat: Nu-mi spuneți că e fericitul cuplu! Toți s-au întors să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zile Întregi, ne Întrerupeam lucrările pentru a ne comunica unii altora ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry Semon, cu izbucniri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei, Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai avea salivă, etcetera etcetera, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plăcerea intensă atunci când Îți asumi un risc imens și reușești dincolo de orice imaginație. Trebuia să regăsească această senzație, să renunțe la vechea rutină care devenise atât de confortabilă, previzibilă, călduță și plictisitoare. Harry trase hotărât aer În piept. Iar apoi adulmecă ceva. —Dumnezeule, a ce miroase? E dezgustător. Walter se Întoarse din nou spre el. —Câțiva dintre prietenii dumneavoastră s-au Îmbolnăvit, mă tem. Bănuiesc că e vorba de diareea călătorului. Am făcut tot posibilul ca să le fie bine. Cine? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lasă pe lăbuțele din față și Își menține partea din spate În aer. Atunci, imediat ce Îl vezi, trebuie să Îl recompensezi. Esmé Îl privise pe Harry plimbând pe la nasul lui Cuțu-Cuțu ceva bun, iar câinele Își ridica botul pentru a adulmeca. Pe măsură ce Harry legăna bucățica În sus și-n jos și dintr-o parte În alta, nasul lui Cuțu-Cuțu o urmărea, ca și cum ar fi fost legat cu o ață invizibilă. Se mișca În sus când bucata Îi era deasupra capului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se dilată pupila. Mai încercam o slăbiciune și pentru numele străzilor, fiecare spunea o poveste pe care, dincolo de plăcuța bleumarin cu litere albe, așteptai s-o auzi cu voce tare. Ne sărutam cu vârful limbii pe Lămâiței sau pe Caisului. Adulmecam aerul proaspăt pe Crinul de Grădină sau Crinul de Pădure și întindeam brațele spre Nufărul Galben și Dunărea Albastră. Priveam Bucureștiul altfel, mai mic și gata să cadă, de pe strada Înclinată. Mă simțeam în al nouălea cer pe Profesorilor (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-arăți tubul. Ce-i înăuntru?“ Nu păream singurul interesat. Cum stătea Mihnea așa, cu brațul în sus, ziceai că-i Statuia Libertății, înconjurată de curioși. Maria se aplecase peste mine, să-l studieze mai bine. Până și Brutus îl adulmeca, tocmai de pe dulap. Poate tubul mirosea totuși a cârnați. „Ce-i înăuntru e mult mai important decât cutremurul ăsta! Fiți atenți aici!“ Tubul a coborât teatral, ca brațul care îl manevra, punându-ne nervii la încercare. Mihnea a deșurubat capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveau ce căuta acolo, carnea nu trebuia să mai fi fost atinsă, vorba lui Holban. Bineînțeles că eram mulțumit. Fusesem înzestrat cu un miros excepțional, de brac. Mă mândream cu el, dar numai în sinea mea, să nu afle nimeni. Adulmecam pe stradă parfumurile dintr-o mulțime: puteam să le sortez pe căprării, cu tot cu bărbații sau femeile care le purtau. Deosebeam dieselul de benzina fără plumb. Dacă apărea vreo problemă la motor, nu trebuia să deschid capota. Acasă, nu mișca nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l poată întâi privi, apoi mângâia. Eram pedepsit: n-aveam permisiunea să mă mai uit. Gleznele rămâneau ascunse, atinse doar de norocoasa căptușeală de fetru; dincolo de fermoar, nu puteai decât să bănuiești ce te-așteaptă. Parfumul prelungea firesc ținuta. Îl adulmecam cu nările larg deschise: discret, dulce-amărui, ușor bărbătesc - cât să mă scoată din minți. N-am zis aproape nimic de-obiectele din casă; de cele mai multe ori, nici nu le băgăm în seamă, ca o clădire pe lângă care trecem zilnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici se nășteau neîncetat frumuseți aspre, neverosimile, pentru care ți-ai fi lăsat un deget tăiat, doar ca să le-atingi. Golanii dădeau târcoale în jurul lor, protejându-le cu privirea și pumnul; la nevoie, și cu-o lamă de cuțit. Le-adulmecau copilăria și le supravegheau adolescența, după care nu mai știai ce se întâmpla. Băieții se strângeau seara la biliard, într-o sală de graniță între Dămăroaia și Bucureștii Noi. Locul se numea „Texas“ sau „Tutti Frutti“, nimeni nu știa exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau a ferestrelor uitate deschise. Prin Pajura mai trecea și mașina-fantomă: autobuzul 110, al cărui traseu nu îl știa nimeni și care venea la intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-o considerabilă majoritate în cele două Camere. Însă privind mai de aproape recunoaștem că dificultatea pentru d. Brătianu de-a recompune ministeriul e o urmare cu totul naturală a antagonismului și a ambiției a o seamă de personaje, cari adulmecă portofoliele vacante și a căror agitări zădărnicesc toate combinațiile făcute în vederea remanierii cabinetului. Majoritatea, unită și compactă când e vorba de-a menținea pe. d. Brătianu la prezidenția Consiliului de vreme ce el e acela pe care ea-l crede mai bun
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
În străinătate și bănuiau că ar putea suferi de o afecțiune tropicală, analizele și examinările lor nu dădeau nici un rezultat. Într-o zi, un medic cu experiență, din India, trecea Împreună cu un coleg prin salon; deodată, s-a oprit, a adulmecat și a spus „Aici e cineva bolnav de X” (nu-mi amintesc numele bolii). Avea dreptate, Însă, din păcate, pacientul era deja În stare prea critică pentru a mai putea fi salvat. Howard, An Agricultural Testament, pp. 29-30 Marglin a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
era masiv, corpolent, fără a fi gras. Capul lui era mare și acoperit cu un păr rar, ce avea o culoare nedefinită, avea ochii mici și apropiați, nasul mare și neted cu nările care fremătau într-una, parcă ar fi adulmecat, iar buzele erau cărnoase, umede și roșii. Fața era albă și vara și iarna, de un alb cadaveric, la fel era și gâtul gros și lung. Mâinile nefiresc de mari, albe și ele, erau fine și îngrijite. Mă întrebam mereu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au murit? Poetul Îi arătă lui bargello cadavrul, apropiind torța de chipul acestuia. - Vezi buzele și limba umflate? Ca și când s-ar fi sufocat Într-un aer prea Încărcat, explică el Îndepărtând flacăra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
față de cel răposat. Lângă cadavru erau niște fragmente de sticlă, acoperite de o umbră Întunecată. Dante culese puțin din acea substanță cu vârfurile degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta adulmecând la rându-i un ciob de sticlă. Omul a dat foc la ulei ca să declanșeze incendiul. Dar pesemne că și-a greșit socoteala. Ceva n-a mers cum trebuie și s-a pomenit victima propriului sale ticluiri. Dumnezeu cel drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]