554 matches
-
Cel mai tare site de caterincă - am râs de m-am prăpădit - e de belea rău" (rohit.ro). Și locuțiunea de belea primește grade de comparație - "se pare că e cea mai de belea frază" (europeana.ro) - și e folosită adverbial: "O întreb de hobby-uri și încerc s-o fac să creadă că ne potrivim de belea" (e-joy.ro). Astfel, o evoluție semantică recentă poate să intre rapid în rețeaua de modele și analogii a limbii, producînd surprinzător de multe
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
glumeț. Primul are deopotrivă sensuri proprii ("se va desfășura un Festival vampiric la Castelul Bran", portal.com.ro) și figurate ("în România, s-a cultivat intens o imagine vampirică a Marilor Puteri", brasov. monitorul.ro /arhiva = MBv), fiind folosit și adverbial: "campaniile prin care se exploatează vampiric nefericirea umană au ceva dezgustător" (unireapres/ arhiva/ 20.10.2001). Vampiresc e întrebuințat cu o anume distanțare ironică: "un parc de distracții, cu specificul vampiresc (?!)" (MBv); "o vilă construită în stil "vampiresc", destinată în
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
O evoluție oarecum asemănătoare înregistrează, în româna actuală, termenul automat. și în acest caz, dicționarele suferă de inerție: în DEX, automat nici măcar nu este înregistrat ca adverb; în cadrul valorii sale de adjectiv se precizează doar că există și o utilizare adverbială, cu sensul "care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau voinței". Într-un registru al românei vorbite mai puțin cultivate, automat funcționează însă ca adverb modalizator, cu sensul "obligatoriu", "inevitabil", "sigur": "acum, sinceri să fim, faptul că
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
veți ieși rușinați din această aventură telenovelistică" (fortunecity.com) - mai ales la apariția figurată în contexte inedite, de exemplu în ironii politice: "declarațiile telenovelistice ale premierului" (CLD 2002). Și în acest caz, schema se completează cu toate posibilitățile morfologice: uzul adverbial - "aceste experiențe îi permit să afirme, telenovelistic: "viața mea e un roman"" (a-arecords.ro) -, ca și substantivizarea în formă feminină, cu sensul "ansamblul telenovelelor; stilul, maniera lor" ("Noroc că încă nu s-au contaminat cu toții de kitschul din jur ori
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
de altfel, și forma momental, folosită pleonastic de Pristanda: ,Ba nu, coane Zahario, vine numaidecît momental, e dincolo...". Cred totuși că marcarea stilistică exista deja în epoca lui Caragiale, textele pieselor fixînd o diferență socio-culturală deja perceptibilă, din cauza căreia folosirea adverbială a lui momentan a fost în genere evitată în stilul scris mai supravegheat. Probabil că la originea disonanței stilistice a termenului a stat calitatea sa inițială de împrumut recent, intrat rapid în vorbirea neglijentă a oamenilor simpli. E ceea ce s-
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
pînă una-alta etc.). Cum în dicționarele noastre adverbul este tratat în cadrul articolului despre adjectivul momentan, indicațiile etimologice îl privesc mai ales pe acesta, care ar proveni - prin etimologie multiplă - din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan. Folosirea adverbială ar putea fi o evoluție pe teren românesc, dar e foarte posibil să fi avut modele exterioare. În acest caz ar trebui să luăm în discuție it. momentaneamente, fr. momentanément, dar mai ales cuvîntul german momentan: care corespunde cel mai
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
silabică, secvența sonoră finală) și mai ales prin sens ("bun, frumos"). Din punct de vedere gramatical, ca și mișto, e un adjectiv invariabil care își poate crea în română și un feminin analogic (caștoacă - vezi miștoacă); poate fi folosit și adverbial, deși în această ipostază apare mai rar. În limbajul tinerilor, prin anii 1970-1980, nu a fost un cuvînt la modă, ci doar o apariție pasageră, legată mai mult de preferințe individuale ale unor vorbitori. De altfel, cuvîntul nu e înregistrat
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
caracterizează și diverse aspecte, manifestări sau creații umane: „cu ochelari și cu o față retardă" (bei.ro); „reclame retarde" (badpolitics.ro), „niște exclamații retarde de bucurie" (ibid.); „concursuri retarde la TV" (fiimaibun.ro). Am găsit în texte, rar, și folosiri adverbiale -„un hamburger ... țopăie retard" (badpolitics.ro) -, precum și un sens nou atribuit verbului a (se) retarda - „țara se retardează din ce în ce mai tare" (youtube.com) - sau substantivul retardeală: „eu, molipsită de retardeală, am scos vreo 5 aberații, după care m-am oprit" (blogger
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998), "S-a dat startul înfruntărilor electorale deocheate" (Curierul zilei - Pitești, 27.06.2000), uneori fiind folosit și adverbial: "o matroană de mahala, durdulie, îmbrăcată deocheat" (România literară 51-52, 1998). Deochiat e în momentul de față unul dintre cuvintele familiare la modă, a cărui largă utilizare e caracterizată de două tendințe: de extindere a uzului prin aplicarea la situații
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
încă, „auto”, pe șosele de cu totul altă calitate, în cât timp se ajungea de la Paris (nordvestul Franței) la Marsilia (sud-estul țării, la țărmul Mediteranei)? În susamintitul context, dat de traducător, nu de poet, să fie oare adecvată folosirea locuțiunii adverbiale „în curând”?! Să fim serioși, domnule tălmaci... Și ce e de înțeles din gafele pe care le comiți? Că traducerea nu e doar lingvistică, ci și cultură generală... Deci, e trist că într-un text atât de laconic sunt comise
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
fie o problemă. Lucrul acesta trebuie subliniat: în viața unui om problema infinitului nu se pune niciodată ca atare. De amănuntul acesta îți dai seama cînd realizezi că infinitul nu ajunge pînă la mintea noastră decît în formă adjectivală sau adverbială. Nici un om normal nu stă să priceapă infinitul, dar în schimb se întreabă dacă o durere va dura la infinit sau dacă, bunăoară, universul e infinit. Seara, cînd stăm în pat și medităm la nemărginirea lumii sau la posibilitatea ca
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
la posibilitatea ca sufletul să fie nemuritor (și aceasta tot o variantă de infinit este), ceea ce ne frămîntă cu adevărat e gradul de intervenție a infinitului în viața noastră, de aici și înclinația de a resimți infinitul în forma lui adverbială sau adjectivală. Nu teoria infinitului ne preocupă, ci consecințele ei asupra ființei noastre. A doua idee ce reiese din Cartea infinitului este că tocmai disciplina în care te-ai fi așteptat ca infinitul să joace un rol hotărîtor - este vorba
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
substantiv, prin elipsă lexicalizată, poate însemna, tot în limbajul colocvial, „idee fixă, obsesie” („este student la Drept în anul trei și are un fix cu bicicletele de când se știe”, monitorulexpres.ro). O altă evoluție a dus la locuțiunea adjectivală și adverbială la fix, cu sens superlativ (de la „foarte potrivit” la „perfect, excelent”): „clipul e la fix !” (olix.ro); „cu cortul e la fix” (permacultura.ro); „Caragiale merge la fix și pe timp de criză” (adevărul.ro) etc. Destul de veche este expresia
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
direcțiile". Sintagma stilistică împreună cu noapte sugerează "neantul, haosul primordial, genunea, neființa", ca în scrisoarea I ("Noapte-adâncă a veciniciei el în șiruri o dezleagă") sau în La steaua: Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă." Adjectivul e folosit și adverbial, "condensând în el un nucleu semantic mai încărcat" (Luceafărul) și substantivat, evocând "un spațiu necuprins, un abis, un loc nepătruns" (Călin). Sunt numai câteva din remarcile autorului, care depășesc sensibil nivelul strict lingvistic. Glosând pe marginea Dicționarului Eminescu deja amintit
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
perspectiva interioară asupra evenimentelor narate); sînt culese numeroase adverbe culte cu sufixul -e, din limba secolului al XIX-lea (certe, exclusive, recte, respective - ultimul e cel mai cunoscut, datorită lui Marius Chicoș Rostogan !), evocîndu-se și valoarea mai generală de marcă adverbială a finalei -e. Ultimele articole se ocupă de prepozițiile neologice (contra, per, pro, supra, via, ŕ la) și de particularitățile lor de construcție, constatînd efectele unor tendințe analogice contradictorii în anumite greșeli actuale: construcția lui asupra cu dativul (asupra sieși
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
care produc un oarecare efect de înstrăinare comică: shi, asha, ai amutzi. viatza etc. Judecata pozitivă este exprimată în mesajele respective cu preferință prin adjectivele superb (21 de apariții) și super (15); am inclus în calcul și rarele lor folosiri adverbiale. Adjectivul invariabil super - "E super poza, îmi place" - e un adevărat cuvînt internațional, tipic pentru limbajul actual al tinerilor. S-ar putea chiar ca preferința pentru superb (în dauna altor adjective cu sens superlativ) să vină tocmai din asemănarea sa
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în limba comună; în cazul de față, schimbarea de sens se asociază cu o modificare de comportament gramatical. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv invariabil) sau adverbială, exprimînd o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: "O tipă cu totul superbă - marfă!" (Vineri, 10, 1998, 2); "Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost "marfă"" (Evenimentul zilei = EZ, 2318, 2000, 2). Cum se vede, termenul beneficiază deja de atestări jurnalistice
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
uz, dar s-au banalizat, iar generațiile mai tinere recurg cu precădere la sinonimele lor, marfă și nașpa. Din punct de vedere gramatical, marfă urmează un model prezent în româna populară și familiară: al substantivelor care capătă valoare adjectivală și adverbială, în combinații limitate sau deschise. Modelul e dezvoltat mai ales în registrul familiar-argotic: "un tip brici", "o apărare beton", "o rochie trăsnet" etc. De altfel, succesul lui marfă a fost anticipat (deși cronologia fluctuațiilor lexicului argotic e greu de stabilit
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
un cuvânt vechi, din aceeași familie: derivatul nenumărat, devenit azi o formă frecventă de a caracteriza superlativ, prin hiperbolă, o mulțime. O căutare pe internet oferă date relevante privitoare la frecvența și specializarea contextelor în care apare locuțiunea adjectivală și adverbială fără număr. Decisivă pentru deprecierea stilistică pare să fi fost prezența sintagmei în titlurile și în refrenele câtorva manele (Mița de la Balș, , fără număr; Nicolae Guță, Fără număr pentru toată lumea). În textele manelistice, formula este folosită, alături de alte metafore hiperbolice
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
din ultimele decenii: „Afară ninge liniștit” („Afară ninge liniștit,/ În casă arde focul;/ Iar noi pe lângă mama stând,/ De mult uitarăm jocul”, În seara de Crăciun). În Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul V, Litera L, liluzulă, 2008), uzul adverbial al cuvântului liniștit este ilustrat de numeroase citate, în care domină prin frecvență asocierea cu verbul a dormi. Această asociere - destul de stabilă - a căpătat în ultimii ani o nouă valoare ironică și parodică, datorită unui slogan publicitar: „Dormi liniștit când
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
intrare în limbă anul 1991, și traducerea ei: "politicamente corretto". în franceză și în italiană s-a impus și o formulă nominalizată de denumire a fenomenului - "le politiquement correct"/ "il politicamente corretto". în română, sintagma circulă ca determinant adjectival sau adverbial invariabil: "discursul politically correct"; "acesta este noul termen politically correct pentru zona Balcanilor" (divers.ro/arhiva), "interminabilele dumneavoastră platitudini politically correct" (bojariu.tripod.com); "nu îndrăznesc să spună asta public, nu e politically correct" (FRL = Forum on-line al revistei "România
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
toată tragedia - sau poate vodevilul? - se joacă între faimoasa "corectitudine politică" și nu mai puțin faimosul "e interzis să interzici" - orizontliterar.ro). Gradul de asimilare al îmbinării e și mai puternic în cazurile în care adverbul politic primește un sufix adverbial specific, caracteristic cuvintelor vechi, devenind politicește. Citatele în care sintagma apare în această formă indică o indiscutabilă intenție ironică: "Nu spun de unde, pentru că n-ar fi "politicește corect"; "despre chestia asta nu-i niciodată "politicește corect" să vorbim" (FRL 16
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
face asta și asta, și dacă privește către "viitorul de aur" ca un eveniment de vis (pentru că, știm, NC numea și prezentul o "Epocă de aur"). În potopul de substantive și de adjective pozitive (chiar accentuate prin hiperbole și expresia adverbială exagerată), se pierde simțul realității trăite (Simposionul dedicat lui ME, dar și viața prezentă, dificilă). Gerunziul este o cheie pentru stimularea către ceea ce urmează, adică înșiruirea de clișee, culminând cu evocarea comunismului în România: ce mai contează prezentul, în comparație cu ceea ce
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
mod mai specific, din jargonul pescarilor, unde pare a fi destul de motivată ("oricare dintre primele 3 lacuri... au biban la greu " rapitori.ro). Inovația la greu concurează puternic vechea locuțiune din greu. În momentul de față, formula, folosită cu valoare adverbială și adjectivală, pare a se combina cu orice regent. Valoarea adverbială e mai frecventă: "aici aberezi la greu " (forum.softpedia.com); "trec la greu pe roșu (atunci când se poate)" (motociclism.ro); "se droghează la greu pentru că se plictisește la greu
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
motivată ("oricare dintre primele 3 lacuri... au biban la greu " rapitori.ro). Inovația la greu concurează puternic vechea locuțiune din greu. În momentul de față, formula, folosită cu valoare adverbială și adjectivală, pare a se combina cu orice regent. Valoarea adverbială e mai frecventă: "aici aberezi la greu " (forum.softpedia.com); "trec la greu pe roșu (atunci când se poate)" (motociclism.ro); "se droghează la greu pentru că se plictisește la greu " (atelier.liternet.ro); "la mare merg manelele la greu" (mail-archive.com
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]