1,384 matches
-
să se poată adapta la situație în timp util. Un indicator util al sentimentelor care îi animă pe interlocutori este dimensiunea pupilelor, care crește când nutrim interes, simpatie sau dragoste față de partenerul de dialog și scade atunci când acesta ne trezește afecte negative. Nasul - Cine nu știe că “strâmbatul din nas” denotă o stare de nemulțumire, aversiune sau dezgust? La persoanele veșnic indispuse, cutele care apar atunci când este arborată o asemenea expresie se pot adânci și permanentiza. Gura - O putem ține mereu
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
stări, de altfel aflate într-o relație de interdepenență sub raport psihologic − înmuierea inimii și conștiința păcatului. Sămădăul, în ciuda vârstei și a condiției sale, s-a îndrăgostit de Ana cea fragedă și subțirică, dar atât de tânără. Femeii (mai precis afectului ce o are ca obiect-subiect) i se datorează prefacerea interioară a personajului, chiar dacă la început ea nu e percepută decât la nivel subliminal. Profanarea bisericii este gestul prin care se face trecerea dintru-un plan în altul. "Ego-ul" (în accepțiunea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dorit, dar care s-a lăsat strivit de chinuri pasionale, e înduioșătoare. Simte pentru prima dată milă și propria vinovație sentimente care îi arată că, încă o parte a ființei ei a cedat iubirii, trăind alături de celălalt prin simpatie, concordanța afectelor. Îl vede acum slab, mai ales rău, căci ispita iresponsabilității îi indică micimea sufletească. Nu-l poate admira și de aceea sentimentul ei se vede alterat de teamă și dispreț. Ne aflăm, așadar, deocamdată, tot în "perimetrul" îndrăgostirii. Urmează încă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
micimea sufletească. Nu-l poate admira și de aceea sentimentul ei se vede alterat de teamă și dispreț. Ne aflăm, așadar, deocamdată, tot în "perimetrul" îndrăgostirii. Urmează încă un an, când cei doi nu se mai văd, răstimp al purificării afectului prin absență și idealizare. Când se vor revedea au devenit amândoi oameni maturi pe care această nouă încercare, probă a luptei cu sine, i-a fortificat și echilibrat. Întors din călătorie pentru investitura de maestru, el e înseninat, robust și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ale unor iubiri ratate. Cu Mara, romanul celebrării iubirii, se încheie la Slavici cursul sinuos al sentimentului erotic, pentru că nuvelele anilor din urmă (Mitocanul, Spiru Călin, Puișorii, Nuța, Negrea Bătrînul, Prințesa) nu se înscriu în sfera iubirii, ci a unor afecte mult inferioare. "Dragostea" (termenul e, fără doar și poate, folosit impropriu) s-a transformat într-o atracție libidinoasă și tensiune lubrică, obscenă. Patima care fisurează personalitatea e acum nu numai liminară, dar și neechivoc condamnabilă, pentru că și-a pierdut orice
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ridicat, stabilirea obiectivelor devenind o practică managerială curentă. Și în planul cercetării pot fi identificate o serie de direcții de dezvoltare, dintre care opt sunt apreciate drept semnificative (Locke și Latham, 2006): alegerea obiectivului, obiectivele de învățare, cadrul de referință, afectele, obiectivele grupurilor, obiectivele și trăsăturile de personalitate, obiectivele de nivel macro, obiectivele și subconștientul. Capitolul V Direcții actuale ale cercetării privind motivația în muncă În acest capitol sunt prezentate patru teme de cercetare care domină studiul motivației muncii la începutul
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
obiectivelor (studiat îndeosebi în domeniul sportului), obiectivele de învățare (un tip special de obiective, adecvate pentru îndeplinirea unor sarcini complexe, desfășurate în condiții de incertitudine), cadrul de referință (încadrarea contextuală a obiectivelor, perceperea acestora drept provocări și nu ca amenințări), afectele (perceperea obiectivelor ca dificile determină sentimentele de succes și bunăstare), obiectivele grupurilor (conflictul dintre obiectivele individuale și cele ale grupului, accesul la informație în grupurile de lucru), trăsăturile de personalitate (relația dintre stabilirea obiectivelor ca acțiune și orientarea către obiective
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
face ca detaliile de cadru să devină din ce în ce mai neînsemnate. Altfel spus, relațiile dintre mediul înconjurător, pe de o parte, și personaj și evenimente, pe de altă parte, pot fi cauzale sau analogice: caracteristicile cadrului constituie (măcar în parte) cauza sau afectul pentru ceea ce sînt sau cum se comportă personajele; sau, chiar mai mult, prin intermediul evidențierilor și al logicii simbolice, un cadru poate fi, în anumite privințe, asemenea unui personaj sau mai multor personaje. Ca exemplu al relațiilor de cauzalitate dintre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Trevor, descriptor al retroscenei biografice a întregii familii Quarry, un adevărat viespar de ambiții, frustrare și mimetism. Viespar în care nimerise străina Rose și cu care se confrunta silențios, sfidarea ei fiind mai degrabă efortul de a-și autocenzura adevăratele afecte, porniri și convingeri. Stilul lui Trevor excelează prin arta disimulării și a insinuării, de unde și interiorizarea monologică a eroinei, trezită din îngânduratul său solipsism doar când agresivitatea celor două maștere se face insuportabilă. Mary Louise, rod al unei secetoase educații
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a lui Joaõ, de care va divorța. Sofia va rămâne de partea mamei țâfnoase și a unchilor bancheri și falși filantropi (vârâți la pușcărie de revoluționari), inclusiv din punct de vedere sentimental. Orgoliul de clasă și privilegiile materiale primează asupra afectelor. Depoziția Titinei, șefa personalului de la moșie, va fi înregistrată după două decenii, ea aflându-se la momentul respectiv într-un azil de bătrâni. Mâna dreaptă a lui Domnu, Titina este o memorialistă fixată la stadiul fericirii alături de acesta. Ceea ce nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
zonelor corespunzătoare girusului cingulat, iar la om (accidental ori tumoral) face ca acestea să nu mai intervină, când viața progeniturilor este în pericol; stimularea electrică a cortexului cingulat produce la masculi doar erecția, iar ablația girusului suprimă reacțiile de furie (afectul). Stimularea cu electrozi implantați cronic a diferitelor structuri ale rinencefalului (sistemului limbic) determină la animale expresii de comportament emotiv în raport cu aportul alimentar, cu agenții nocivi și de comportament sexual aberant; se deduce în acest fel că cele două moduri comportamentale
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
mitul modern al raționalității suficiente, detașată de pulsiunile și dorințele tăinuite ale corporalității, a fost Edmund Husserl (1859-1938). Părinte al fenomenologiei continentale, Husserl a încercat să releve, printr-o analiză profundă și riguroasă, contribuția corporalității (mai cu seamă a lumii afectelor) la constituirea originară a subiectului și, evident, a relațiilor de intersubiectivitate umană. Acest nou impuls filozofic a generat numeroase reacții, mai ales în cultura franceză. Doi autori influențați de Husserl și de tematizarea fenomenologică a corporalității ne vor reține atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a fost depășită nici de Husserl, iar acest eșec coincide, în opinia lui Michel Henry, cu identificarea confuză a două instanțe ale corporalității: trupul sensibil (biologic-obiectiv) și trupul transcendental (invizibil-subiectiv)1. Pe de o parte, trupul subiectiv este gazda unor afecte fundamentale și corelative: bucuria (jouissance) și suferința (souffrance). Imanența acestor tonalități afective depășește cadrele lumii (care proiectează în noi pulsiunea elementară a grijii) și anihilează efectele temporalizării seriale a conștiinței. În bucurie și suferință resimțim rădăcinile transcendentale ale Vieții dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
culturii de comentariu - Michel Henry a intervenit ritmic, surprinzând mereu adepții gândirii slabe. Privit chiar și numai de la distanță, numele lui se impune datorită masivității geometrice a operei sale. Scrisul său fluvial își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea unui afect. Stilistic vorbind, Michel Henry a elaborat o epică filozofică epatantă, distinsă prin consecvență retorică și solemnitate barocă. De la cele nouă sute de pagini ale Esenței manifestării (1963) până la mai recentele contribuții teologice - aici analizate -, filozoful francez și-a obișnuit cititorii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în Autoafectarea/Autodăruirea Vieții 4. Revenirea la făptuire (praxis) ca modalitate primară de supunere la dinamica Vieții permite tematizarea unor paradoxuri specifice creștinismului și, în primul rând, a structurilor afective care exprimă modul de a fi în lume al creștinului. Afectul nu deține calitățile joase ale unui sentiment oarecare, ci oglindește natura pură a Vieții înseși, în manifestarea Sa lăuntrică. Experiența renașterii pe care omul o trăiește în „sine” prin autoafectarea Vieții iluminează paradoxul coincidenței dintre suferință și bucurie. Acest paradox
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este smulsă din situl ei originar pentru a fi aruncată asupra obiectului”, deci aparența care distruge apariția, fenomenul care opacizează fenomenalitatea. Pentru R. Descartes modelul gândirii (cogitatio) a fost tot sensibilitatea (îndoiala și certitudinea nu sunt acte ale gândirii, ci afecte)1. Numai că Husserl nu a sesizat momentul deschis de către Descartes (care, la o atentă analiză, nu este acel impenitent dualist al manualelor de filozofie) și a reluat proiectul fundamentării științelor din punctul de vedere matematizant (care îi convenea și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
numește procesul revenirii la sine a Vieții transcendentale, a cărei materie autogenerativă este afectivitatea pură. Din arderea lăuntrică a acestei afectivități - care ne prilejuiește constatarea spontană a locului impresiei originare - suferința sau bucuria gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara experienței „autoafectării”. Inserția corpului în lume devine proba inconsistenței majore a tuturor filozofiilor reprezentării polarizate în jurul unui eu ideal, constituant și edificator. Accesul la adevărata corporalitate - ocultată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la sine a Vieții transcendentale, a cărei materie autogenerativă este afectivitatea pură. Din arderea lăuntrică a acestei afectivități - care ne prilejuiește constatarea spontană a locului impresiei originare - suferința sau bucuria gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara experienței „autoafectării”. Inserția corpului în lume devine proba inconsistenței majore a tuturor filozofiilor reprezentării polarizate în jurul unui eu ideal, constituant și edificator. Accesul la adevărata corporalitate - ocultată în lectura fizicalistă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lume și Viață, Viața să fi luat trup, fără ca prin aceasta ceva anume din esența procesului de autoafectare a Vieții să se altereze. Captarea acestei posibilități nu mai poate aparține gândirii economice sau calculatorii, ci numai unei disponibilități lăuntrice similare „afectului”, prin care Sinele, rezultat din autodonația Vieții originare, S-a arătat apoi în carne și oase: o disponibilitate măsurată așadar prin afectivitate. Căci, pentru întâia oară, sesizăm că actul pur al apariției nu este indiferent față de conțintul acesteia, precum în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fizic (sub „hainele de piele” pe care le împărtășim, după Grigorie de Nyssa, împreună cu animalele), bucuria este o inexplicabilă proiecție totală a Vieții în inima trupului, acolo unde apare și reflexul de argint al suferinței. Sediul bucuriei și al suferinței (afecte paradoxal îngemănate) este corpul transcendental, adică acel „corp care nu mai este obiect al experienței, ci principiu al ei”3. Acest corp transcendental, sau carne fenomenologică acționează și pătimește la fel în orice trup individual și garantează sinteza tuturor percepțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164 Fenomenologia filialității 167 Miopia lumii și revelația Vieții 172 Impresia originară 175 Afect și întrupare 180 Viața embrionară și erosul mut 186 Epilog 191 VI. Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank 193 Tradiția se explică 193 Trei figuri insulare 195 Arheologia: model și metodă 202 Invenția seculară și seducția puterii 206 Cinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai sus s-a încercat prin prisma modelului medical evaluarea mecanismelor de confruntare cu o boală, dar numai pe baza chestionarelor de autoevaluare, care depind foarte mult de dispoziția de moment sau de capacitatea subiectului de a-și recunoaște, conștientiza afectele și motivele pe baza unor întrebări standardizate, închise. O altă abordare clinică, mai eficientă așa cum consideră și Prof. Assal ar consta în aplicarea unui interviu semidirectiv în care medicul poate să exploreaze trăirile pacientului fără a-i pune întrebările directe
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
cu privire la identitatea doamnei T. din „Cetatea literară”, o folosește pentru a ține trează, până la ultima pagină, atenția cititorului. Mai aproape de modelul proustian pare romanul Ultima noapte..., monografie a iubirii și geloziei lui Ștefan Gheorghidiu, în care treptele de intensitate ale afectului devin centre de coagulare mnemonice obsesive, aglutinând evenimentele în formațiuni narative geometric-probabiliste, dispuse de-a lungul axei imaginare a textului precum lentilele de mărimi variabile ale unui aparat optic. Însă progresia în complexitate a instrumentului de observație, departe de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
gură”. Aceste Veneții, aceste lagune (1999), antologie care reordonează versurile anterioare, cuprinzând și inedite, oferă tabloul unei poezii eteroclite compozițional, de factură pseudonarativă, în fond situată la intersecția dintre livresc și existențial, dintre notația intelectuală, abstract-melancolică și deriva limfatică a afectelor sau a simțurilor: „Carne urcată în bolți abia concepute, ce personaj/ pitoresc pentru suburbia intimă a poemului, hai să/ începem narația: prin pasaje arhitecți melancolici/ și meșteri măsoară distanțele de la expresie/ până la sens, sunetul pasului lor măsurat abia exprimă/ o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
de iubiri familiale aproape anonime, omenește cu nimic mai puțin intense pentru că stau mai jos în ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire, a unui soț la soția și la fiul lui. Pe de altă parte, atunci când principiul acestei iubiri este violat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]