1,554 matches
-
schizofreniilor. Cleckley a introdus ca și echivalent al psihopatiei conceptul de demență semantică care desemnează discordanța dintre gândire și comportament. Același autor descrie trăsăturile fundamentale ale personalității psihopatice: incapacitatea de a se atașa, impulsivitatea, tendința de a învinovăți pe alții, afectivitatea superficială, farmecul aparent și incapacitatea de a învăța din experiență. Este subliniat, de asemenea, faptul că psihopații nu se găsesc doar în închisori, ci și în cele mai respectabile posturi și instituții sociale. Adeseori, trăsăturile antisociale pot fi mascate de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
internă și de comportament care deviază considerabil de la cerințele culturii individului. Acest pattern se manifestă în două (sau mai multeă din următoarele domenii: 1. cunoaștere (adică modurile de a se percepe și interpreta pe sine, alte persoane și evenimenteleă; 2. afectivitate (altfel spus, gama, intensitatea, labilitatea și adecvarea răspunsului emoțională; 3. funcționare interpersonală; 4. controlul impulsului. B. Patternul durabil este inflexibil și pervasiv în raport cu o gamă largă de situații personale și sociale. C. Patternul durabil duce la o detresă sau deteriorare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
craniană. Situațiile care nu pot fi atribuite unor distrugeri cerebrale masive, unei boli cerebrale sau unei tulburări psihiatrice și care îndeplinesc următoarele criterii: aă atitudini și comportament marcat dizarmonice, implicând, de obicei, mai multe arii de funcționare, ca, de exemplu: afectivitatea, agitația, controlul impulsurilor, modurile de percepere și gândire și stilul de relaționare cu ceilalți; bă patternul (modelulă de comportament anormal este durabil, constând în episoade prelungite și nelimitate de boala psihică; că comportamentul anormal este implicat în mod clar într-
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
4Ă îi plac puține ori nu-i plac nici un fel de activități; 5Ă lipsa amicilor sau confidenților apropiați, alții decât rude de gradul I; 6Ă pare a fi indiferent la criticile sau laudele altora; 7Ă prezintă răceală emoțională, detașare sau afectivitate plată. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, al altei tulburări psihotice ori al unei tulburări de dezvoltare pervazivă și nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiții medicale generale. Notă: Dacă criteriile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
adică ușor de influențat de alții sau de circumstanțe; consideră relațiile mai intime decât sunt în realitate Este caracterizată de: aă autodramatizare, expresia teatrală, exagerată a emoțiilor; bă sugestibilitate - pacientul este ușor de influențat de către alții sau de circumstanțe; că afectivitate labilă și superficială; dă căutarea continuă a senzațiilor puternice, a admirației celorlați și a activităților în care pacientul este în centrul atenției; eă seducție inadecvată în comportament sau înfățișare; fă atenție exagerată acordată atracției fizice. Trăsăturile asociate pot include egocentrism
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi îndeplinite patru criterii din șapte, la altele, cinci din opt. Nu există o unitate criteriologică pentru toate tulburările de personalitate, în sensul de a se urmări felul în care se manifestă la fiecare aceleași instanțe ale personalității (de exemplu: afectivitatea, autocontrolul, raportarea interpersonalăă. Modificarea numărului de criterii poate muta cazul de la diagnostic la non-diagnostic; - acoperirea inadecvată a domeniului. La toate edițiile DSM s-a constatat un număr important de cazuri ce nu pot fi diagnosticate prin categoriile propuse, fiind plasate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ajunge la 22 de clustere simptomatice, care conduc la 12 dimensiuni ale funcționării maladaptative ale personalității. Acestea sunt investigate cu un instrument de autoevaluare - Snap (Clark, 1993Ă - și sunt raportate la trei factori de înalt ordin, sugerați de Westen (1999Ă: afectivitatea negativă, afectivitatea pozitivă și constrângerea. Siever și Davis (1991Ă sugerează o co-ocurență între tulburările de personalitate și tulburările Axei I, în ideea că nu există granițe semnificative între cele două axe. Se caută și se sugerează un continuum între fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
22 de clustere simptomatice, care conduc la 12 dimensiuni ale funcționării maladaptative ale personalității. Acestea sunt investigate cu un instrument de autoevaluare - Snap (Clark, 1993Ă - și sunt raportate la trei factori de înalt ordin, sugerați de Westen (1999Ă: afectivitatea negativă, afectivitatea pozitivă și constrângerea. Siever și Davis (1991Ă sugerează o co-ocurență între tulburările de personalitate și tulburările Axei I, în ideea că nu există granițe semnificative între cele două axe. Se caută și se sugerează un continuum între fiecare categorie de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Pe de altă parte, la o analiză mai atentă, ansamblul trăsăturilor anormale de bază apare ca tinzând să se organizeze în puține clase sau clustere de mare generalitate (Widiger, 2005Ă. Toate sistemele dimensionale cuprind un domeniu de tipul extroversiei sau afectivității pozitive. Un alt domeniu comun este cel al agresivității, al relațiilor interpersonale antagoniste, dissociale. Sistemele care nu reprezintă bine un astfel de domeniu nu au elaborat scale pentru a-l identifica. Tot de mare generalitate mai sunt: domeniul constrângerii, compulsivității
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exasperării și a furiei la ceilalți prin testarea continuă a loialității și o preocupare intruzivă și inchizitorie față de eventualele motive ascunseă. Într-un mod asemănător cu disfuncția relațiilor interpersonale ar trebui comentate - susține Millon - și alte aspecte, cum ar fi afectivitatea, percepția, gândirea, controlul impulsurilor etc. De fapt, autorul pledează pentru descrierea unor „tipuri ideale” cât mai pure și orientative. Căci, susține el, oricum aceste tipuri sau prototipuri trebuiesc completate cu subtipuri care sunt sugerate de practică și care ar rezolva
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a tulburărilor de personalitate mult mai detaliat decât sistemele categoriale prototipice. Totuși, este în continuare loc pentru perspective analitice mai nuanțate care să îndepărteze ambiguitatea, aspectul vag și neprecis al multor evaluări. Vom comenta câteva aspecte. Când se vorbește de afectivitate nu se face totdeauna distincție între emoții, dispoziție afectivă, atitudine afectivă, față de altul și față de sine, și sentiment. Dragostea, ura, ignorarea sunt diferite de euforie, anxietate, iritare, apatie, precum și față de bucurie, spaimă, furie, areactivitate. Afirmarea „instabilității afective” ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ceva constant, care dăinuie dincolo de circumstanțe, putând implica zona intimă a subiectului. Când se comentează perturbarea relațiilor interpersonale la cei cu tulburări de personalitate se cere precizat la care aspect al acestora se face referință și în ce corelație cu afectivitatea și/sau impulsivitatea. Etichetarea unei persoane ca prezentând o tulburare de personalitate și plasarea ei într-o categorie prototipică este un demers exterior ce se plasează la nivelul impersonal al statisticii. Evaluarea ei mai detaliată, prin diverse sisteme dimensionale, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
părere despre sine, crescut potențial agresiv, impulsiv-explozive și lipsă a fricii. Manifestarea față de alții e deseori agresivă, violentă în diverse modalități, uneori cu tendința de a batjocori și umili. Psihopații manifestă deseori ură, ostilitate, sunt suspicioși dar și lipsiți de afectivitate și empatie. Se mai notează lipsa remușcării și responsabilității. Această descriere - precum și utilizarea unor epitete asemănătoare - acoperă domenii precum: atitudinea față de sine și de alții, afectivitatea relațională, acțiunea negativă asupra altora în sens de agresivitate, manipulare, chinuire, lipsa dimensiunii morale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
batjocori și umili. Psihopații manifestă deseori ură, ostilitate, sunt suspicioși dar și lipsiți de afectivitate și empatie. Se mai notează lipsa remușcării și responsabilității. Această descriere - precum și utilizarea unor epitete asemănătoare - acoperă domenii precum: atitudinea față de sine și de alții, afectivitatea relațională, acțiunea negativă asupra altora în sens de agresivitate, manipulare, chinuire, lipsa dimensiunii morale. În jurul acestor caracteristici se poartă o serie de discuții și se fac comentarii. Se poate pleca de la o schemă. Tablou schematic standard al caracteristicilor psihopatului Dispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
factori cu implicație în ”criminogena” mai puternică erau reprezentați de: socializarea discordantă sau chiar ”negativă” realizată în anumite familii din care au provenit minorii delincvenți, caracterizată de conflicte grave și repetate între părinți și între părinți și copii, lipsa de afectivitate și comunicare, abandon familial și consum frecvent de alcool; eșecul și abandonul școlar al unor minori, ca și atitudinea lor indiferentă față de școală, concretizată în performanțe școlare modeste, de unde și ”marginalizarea” lor de către profesori și educatori, ceea ce a favorizat propensiunea
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
evocate, elaborate de către G. Hofstede și S. Schwartz, au fost propuse mai multe modele structurale pentru sistemul de valori. Astfel, Parsons, Shils (1951, apud Roe, Ester, 1999, p. 6) au distins cinci dimensiuni polare pe baza cărora oamenii iau decizii: afectivitate vs neutralitate afectivă, individualism vs colectivism, universalism vs particularism, realizare (caracterizarea pe baza a ceea ce face persoana, pe baza abilităților) vs descriere (cine este persoana respectivă), specificitate vs generalitate. O altă abordare referențială aparține lui M. Rokeach (Rokeach Value Survey
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se descoperă. Inefabil
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elaborate de profesori de la matematică la religie, de la artă la societate, de la geografie la istorie constituie veritabile modele, surse de inspirație pentru toate școlile din România. De o deosebită importanță este subcapitolul "Măștile transcendenței", care plasează întregul experiment sub semnul afectivității și a centralității experienței trăite. Ceea ce este fascinant și instructiv în aceste scenarii este fluiditatea lor, rezultate din permanenta interacție între transdisciplinaritate și discipline, între textele propuse și implicarea interioară a elevilor și profesorilor. Cititorul resimte astfel transdisciplinaritatea în mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
omului deplin, care a reieșit din prezentarea anterioară. NIVELURI INDIVIDUAL SOCIAL COSMIC A FI (a exista devine a fi) integrat (unit cu sine) ființă armonioasă armonizarea dimensiunilor: mental, emoțional, fizic integrat social armonie între: lumea exterioară (efectivitate) și lumea interioară (afectivitate) permite găsirea locului personal în varietatea contextului social integrat cosmic armonie om Natură (cosmos) permite găsirea locului în cosmos (destinul planetar al omului) A CUNOAȘTE (a ști devine a înțelege) gândire transdisciplinară (pe baza logicii terțului inclus) cunoaștere transdisciplinară (înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Păstrarea unei orientări constante în cursul traversării nivelurilor de realitate asigură o efectivitate crescândă a acțiunilor noastre în lume și în viața colectivă" (B.N., 1999, p. 99), în timp ce "păstrarea unei orientări constante în cursul traversării nivelurilor de percepție garantează o afectivitate crescândă ce asigură legătura dintre noi și noi înșine" (B.N. 1999, p. 100). Dacă demersul transdisciplinar se bazează pe echilibrul între omul exterior și omul interior, atunci a face echivalează cu gestul creator înțeles ca acord între Subiect și Obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
100). Dacă demersul transdisciplinar se bazează pe echilibrul între omul exterior și omul interior, atunci a face echivalează cu gestul creator înțeles ca acord între Subiect și Obiect, respectiv, ca armonizare a spațiului exterior al efectivității cu spațiul interior al afectivității. Această armonizare i-ar permite individului să-și găsească locul în lume și în societate, iar acțiunea ca suferință ar putea fi înlocuită de bucuria realizării personale. Prin urmare, a învăța să faci înseamnă învățarea creativității, în sensul definit mai
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și privată 18. De asemenea, sistemul de educație formală, instituționalizată este configurat după modelul masculin, în sensul că sunt cultivate și mai bine valorizate social caracteristicile asociate standardului masculin ce se impune, astfel, ca dominant: raționalitatea în detrimentul empatiei și a afectivității/emoționalului, competiția în detrimentul cooperării, aspectul cantitativ/măsurabil și mai puțin cel calitativ (de profunzime), aparența și mai puțin esența/substanța/ sensul unui comportament sau al unei acțiuni. Realizată în baza principiilor enunțate mai sus, socializarea de gen diferențiată/stereotipă, dihotomică
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
operă educativă de anvergură, care antrenează toate direcțiile creșterii și dezvoltării sale: fizică, psihică, afectivă, morală și socială. În această acțiune, rolul părinților are o importanță fundamentală, deoarece nici un copil nu poate fi educat decât într-o ambianță definită de afectivitate și dragoste. Relația părinți-copii deține un rol deosebit atât în fixarea celor mai adecvate deprinderi comportamentale, cât și în asigurarea unei condiții psihologice normale. O asemenea relație presupune norme precise, care corespund următoarelor abiective ce stau la baza rolurilor părinților
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sau fiica lor riscă să n-o abordeze nmai târziu decât cu aprehensiune. Se vede că toate dificultățile de adaptare ale cuplului au repercursiuni asupra echilibrului copiilor și a dezvoltării personalității lor. 1.4.4.Stilurile parentale în funcție de control și afectivitate Îngrijirea copilului devine tot mai complexă, pe măsură ce părinții iau în considerare sarcini legate de disciplină, control și formarea caracterului.Părinții diferă mult între ei în funcție de modul în care abordează aceste sarci. Unii sunt calzi, relaxați, interesați de îngrijirea și educarea
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
contribuții la analiza stilurilor parentale au identificat patru tipuri: autoritar (authoritarian), permisiv, neglijent și autorizat (authoritative), în funcție de nivelul controlului și afecțiunii parentale (D. Baumrind, E.E. Maccoby și J.A. Martin). Controlul este uneori exprimat și prin sintagma „cerințelor parentale", iar afectivitatea sau căldura și susținerea părintească este uneori numită și „simpatie parentală" (E.E. Maccoby și J.A. Martin, 1983). Controlul sau cerințele parentale se referă la tot ceea ce părinții întreprind pentru a integra copilul în ansamblul familiei, constând în „cerințe mature
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]