19,817 matches
-
ignoră, — și nici n-ar fi putut să facă altfel) este un grai de "da". Obîrșia cuvîntului e slavă: răspund afirmativ la întrebări, prin acest "da", bulgarii, sîrbii, rușii. În paranteză fie spus: Tristan Tzara, în primu-i Manifest, amintește dubla afirmație, "da, da", din rusă și română, drept o posibilă semnificație fortuită a derizoriului cuvânt dada, pescuit cu coupe-papier-ul din Larousse. — Or, cum dadaismul e o culme a nihilismului în artă, sensul acestei "duble afirmații" nu poate fi decît un contrasens
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Tzara, în primu-i Manifest, amintește dubla afirmație, "da, da", din rusă și română, drept o posibilă semnificație fortuită a derizoriului cuvânt dada, pescuit cu coupe-papier-ul din Larousse. — Or, cum dadaismul e o culme a nihilismului în artă, sensul acestei "duble afirmații" nu poate fi decît un contrasens... Limbă de "da", româna nu-i, totuși, una slavă, — tot astfel cum n-ar fi engleza una romanică (franco-normandă,-n speță), fie și dacă,-n loc de yes, ar spune oui. În franceză, acest
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
de "bicicleta" lui Tzara, obiect prin excelență... călăribil! De vreme ce expresia oui-da e, actualmente, proprie limbajului hazliu și colocvial, — "ba bine că nu" i-ar fi, pesemne, în română, echivalentul potrivit. Aceasta ultimă ne reconfirmă faptul că dubla negație dă o afirmație, tot astfel cum, în matematică, produsul a două minusuri dă plus. Dintr-o dublă afirmație, însă, nu rezultă niciodată o negație. Or, dadaismul este (ultra)negativ. Nu spun că dada-ul lui Tzara ar fi, așa-zicînd, indecidabil; ci, doar, că
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
hazliu și colocvial, — "ba bine că nu" i-ar fi, pesemne, în română, echivalentul potrivit. Aceasta ultimă ne reconfirmă faptul că dubla negație dă o afirmație, tot astfel cum, în matematică, produsul a două minusuri dă plus. Dintr-o dublă afirmație, însă, nu rezultă niciodată o negație. Or, dadaismul este (ultra)negativ. Nu spun că dada-ul lui Tzara ar fi, așa-zicînd, indecidabil; ci, doar, că lucrurile se complică în măsura în care promotorul mișcării dadaiste, al "insurecției de la Zürich", e bilingv. E drept
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
și Hans/Jean Arp, să zicem; numai că diglosia lui implică două limbi de mare circulație, — pe cînd a lui Tristan Tzara e una cvasi-secretă (sau de uz intern). Doar pentru el (și pentru Marcel Iancu), "dada" este o dublă afirmație. Franco-român, el neagă, în franceză, ceea ce,-n română, s-ar zice că afirmă. O afirmație, evident, suspectă, ambiguă: o ironie. Viziunea ironică e strabică, "piezișă"; ea e bilingua,-n sens latin, i. e. perfidă, — cu două fețe ("comme 2 mètres de
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
circulație, — pe cînd a lui Tristan Tzara e una cvasi-secretă (sau de uz intern). Doar pentru el (și pentru Marcel Iancu), "dada" este o dublă afirmație. Franco-român, el neagă, în franceză, ceea ce,-n română, s-ar zice că afirmă. O afirmație, evident, suspectă, ambiguă: o ironie. Viziunea ironică e strabică, "piezișă"; ea e bilingua,-n sens latin, i. e. perfidă, — cu două fețe ("comme 2 mètres de soie blanche"!), ce va sa zică echivocă. Echivoc e însuși dadaismul, cel atît de monoton
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
sforțarea lucrătorului ajunge să se odihnească în plenitudinea lucrului încheiat și armonios. Arta este astfel ținta oricărei munci, atinsă parțial și, din cînd în cînd, de orice lucrător destoinic, dar cu plenitudine neîmpărțită abia de marii artiști”. Adevărul este că afirmația lui Vianu din Prefața... din 1939, după care ideea artei ca formă perfectă a muncii reprezintă expresia principală a filozofiei artei din Estetica, că această idee se află în centrul tratatului, nu are acoperire în textul acestuia. Numai așa se
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
culturii a alcătuit baza filozofică generală a Esteticii mele, unde arta este înfățișată ca forma cea mai perfectă a muncii omenești...”. Valorizarea muncii, implicată în ideea artei ca muncă, se încadra în filozofia politică liberală a lui Tudor Vianu 1). ( Afirmația că numai socialismului îi este proprie prețuirea muncii este o simplă lozincă a „socialismului real”). Într-acestea, preocuparea pentru soarta muncitorului industrial modern adaugă o notă democratică specifică filozofiei sociale a lui Vianu. El a descris în mod adecvat alienarea
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
Lucrarea este mai amplă decât precedenta pentru că își propune un tablou mai complex al universului mental babilonian, de la mistica metalurgică și cosmologie până la alchimia propriu-zisă. Nu mai știu cine a spus-o, dar mi-a rămas în memorie această ciudată afirmație: „Eu nu intru în apă până când nu voi învăța să înot”. Atât în Alchimia asiatică, cât și în Cosmologie și alchimie babiloniană, M. Eliade nu rămâne pe mal încercând cu vârful degetului spiritualitatea arhaică. A coborât în mijlocul unor lumi care
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
sau datele calendaristice ale revistei, când nu a fost descoperit originalul. Notele și comentariile sunt extrem de informate, minuțioase și exacte. Ori de câte ori e nevoie de precizări sau clarificări suplimentare, se fac trimiteri la diverse volume anterioare ale ediției. Niculae Gheran corectează afirmații fără acoperire ale scriitorului, ca de exemplu, că ar fi urmat Facultatea de Litere la Budapesta și Viena sau că ar fi condus Revista Bistriței (1906-1910). Alteori, se autocorectează în privința unor date bibliografice pe care nu le-a cunoscut în vreme ce
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
a remis Revistei Fundațiilor), Șerban Cioculescu (odată cu el și cu Vladimir Streinu am fost îndepărtat, următor cererii lui G. Călinescu, de la R.F.R. în noiembrie 1947)...” (subl. mea). De altfel, cred că cel mai indicat este să anexez ambele articole, integral. Afirmația mea din micromonografie nu se voia, în nici un caz, una incriminantă. Ea ținea strict de caracterul neutru, impersonal, al unor note bio-bibliografice. Oricum n-ar mai fi fost nevoie de un argument în plus în sprijinul ideii că G. Călinescu
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
este triumfător la sfârșitul romanului? În primul rând trebuie să considerăm faptul că într-adevăr și femininul poate fi implicat în simbolismul focului, așa cum a demonstrat convingător Gaston Bachelard în La psychanalyse du feu. Cu privire la focul sexualizat, filosoful redă o afirmație interesantă a unui anonim din secolul al XVII-lea, după care dintre cele trei tipuri de focuri existente, cel "natural", cel "nenatural", și cel "împotriva naturii", focul feminin ar aparține celui de-al doilea tip, care hrănește trupurile și acoperă
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
credem că ea sfârșește prin a deveni și proiectarea animus-ului celui mai excepțional dintre Crai: Pașadia. De aceea concluzia noastră este că Pașadia a fost nimicit în realitate de animus-ul său proiectat în afară și materializat în femeia fatală; această afirmație ne permite să explicăm una dintre multele enigme pe care naratorul nu le rezolvă: enigma "mâinii misterioase" care după moartea Craiului arde toate scrierile sale. Într-adevăr, Pașadia îi spune naratorului: "Ai văzut că în cabinetul meu de lucru dulapurile
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
și unitar sunt ingrediente indispensabile ale jargonului critic. Astfel poziționat, autorul nu face decât să interpreteze proleptic operele lui Proust și Joyce ca „anticipări" ale postmodernismului. Pe de altă parte, dacă luăm în considerare anul în care scriitoarea franceză făcea afirmația cu pricina, i.e. 1956, demersul textualist-deconstructivist al lui Radu Lupan pare a fi unul demn de Don Quijote, întrucât replica vine de pe poziția unei paradigme critice pe care Derrida avea să o inaugureze de-abia pe la mijlocul anilor ’60. Cartea nu reușește
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
iar cititorii aveau posibilitatea să obțină autografe de la scriitorii preferați. În restul anului activitatea editorială și difuzarea cărților (mai cu seamă cele aparținînd autorilor români) sunt activități prea puțin profitabile, dacă nu de-a dreptul falimentare. Pentru a-și susține afirmația autoarea îl ia ca aliat pe Liviu Rebreanu, a cărui analiză ar putea fi împărtășită fără probleme de orice editor sau librar de astăzi: „«În orice afacere comercială, circulația mărfii hotărăște rezultatele. În editură încetineala circulației pricinuiește pagubele. Un capital
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
în anii '50 și chiar în termeni atât de elogioși, încât astăzi, când ecourile notorietății de atunci s-au stins, avem sentimentul că prin omiterea numelui său din panoramele poeziei spaniole postbelice se comite o nedreptate". Alexandru Busuioceanu ilustrează perfect afirmația lui Mihai Zamfir despre talentul literar, cultura și capacitatea lingvistică a acelor exilați din Est care se plasau deasupra mediului în care fuseseră nevoiți să trăiască. Bun cunoscător al celorlalte limbi romanice, a reușit să se familiarizeze repede cu spaniola
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
înlăturate, chiar atunci cînd strîmta locuință a Soranei Gurian devine loc de întîlnire a unui grup din care fac parte Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și alții. Încă o dată, însă, nu la ele se raportează afirmația făcută mai sus, cu privire la "aranjarea" și "romanțarea" biografiei "personajului" central din Les Mailles du filet. Rezumată în cîteva rînduri, această biografie parțial inventată apare într-un interviu acordat de Sorana Gurian, în 1953, ziaristei franceze Jeanine Delpech: "În 1939, a
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
vă e așternută pe mai bine de jumătate de veac. Ați servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseați undeva, cîndva - nu fără o ușoară undă de regret - că v-ați prea risipit în toate genurile literare. Pornesc de la această afirmație a domniei voastre; dacă ar fi s-o luați de la început, de care muză v-ați apropia mai mult? Victor Eftimiu: Ușor regret", pentru că nu m-am risipit și mai mult. Dac-ar fi s-o iau de la început, m-
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
lăsat în "haina" lor inițială. D. T.: - "Primatul textului - iată comandamentul suprem al artei teatrale!", ați afirmat dumneavoastră în articolul Regizorul și textul, de prin 1939, articol inclus și în relativ recentul dumneavoastră volum Oameni de teatru. Subscrieți la această afirmație și azi, după mai bine de trei decenii? V. E.: - Evident, părerea mea a rămas aceeași. Ea e rodul unei îndelungate experiențe, cristalizate cu vremea, deci n-aș avea de ce renega ceea ce am spus odinioară. D. T.: - Vă știu o
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
să aducă a răfuială: de vreme ce homosexualii au fost persecutați sub semnul "multisecularei obsesii a sodomiei", acum întoarcem persecuția asupra heterosexualilor convinși? Intoleranța din primul volum ajunge deci la cote maxime în al doilea. Lucrurile se agravează când se ajunge la afirmații total nesusținute: "În schimb, repulsia ei șa femeii lesbieneț intimă față de un contact heterosexual este mult mai puternică decât a bărbatului homosexual [...]" (pag. 51); așadar domnul Bălan deține o scală de măsurare a repulsiei? Iar ajungem la prăpastia dintre "lucruri
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
lui Petru Popescu, Matei Călinescu și altor fugari, înainte de a deveni fugari. După încheierea discuțiilor, a vorbit Macovescu, revenit printre "noi". El și-a "însușit" criticile aduse Asociației, chiar pe cele mai vehemente, dar a ținut, la urmă, să condamne afirmația Angelei Marinescu despre "oportunismul" poporului român și mai ales faptul că "s-au găsit unii care să și aplaude această afirmație calomnioasă". (I se raportase tendențios ceea ce s-a petrecut în lipsa lui.) Apoi s-a luat o pauză lungă, după
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
El și-a "însușit" criticile aduse Asociației, chiar pe cele mai vehemente, dar a ținut, la urmă, să condamne afirmația Angelei Marinescu despre "oportunismul" poporului român și mai ales faptul că "s-au găsit unii care să și aplaude această afirmație calomnioasă". (I se raportase tendențios ceea ce s-a petrecut în lipsa lui.) Apoi s-a luat o pauză lungă, după care s-a trecut la alegerea noului comitet al Asociației. S-au propus 15 candidați de către vechiul comitet, iar sala a
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
acela de a fi un veteran al luptei antifasciste. Atacurile lui Barbu, care vizează clar actuala conducere a Uniunii, găsesc un răsunet la autorități și din cauza "afacerii Goma". N-ar fi exclus ca, în urma Adunării Asociației, unde s-au făcut afirmații ca aceea a Angelei Marinescu și unde s-a manifestat în genere un spirit destul de puțin conformist, autoritățile să ia măsuri și mai drastice împotriva tagmei "ajutoarelor de nădejde". Virgil Teodorescu, care la ședința Secției de poezie a stat cîtva
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
scriitori, creată chiar de ei înșiși. E o mitologie romantică, preluată de societate. Scriitorii sînt muncitori, producători însă de valori speciale. Propune ca Partidul să creeze o fundație pentru finanțarea marilor opere... Miu Dobrescu ia cuvîntul pentru a rectifica o afirmație a lui Anghel, că scriitorii ar duce-o prost. Dă niște cifre penibile, pentru a dovedi contrariul. Marin Preda ia cuvîntul pentru a face cîteva reflexii despre "condiția de scriitor". Arată că s-a cerut modificarea în rău a legii
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
activării unor disponibilități ironice, procedând fie prin analogie (Gherea "Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate lucra și coroana împărătesei"), fie prin cultivarea paradoxului, jocul între afirmație și negație, în formula unor silogisme punctate ca adevăruri critice. E în această formulare o asediere sistematică și sistematizată a obiectului, simultan acoperit și descoperit (v. despre studiul lui G. Călinescu: "aduce o stabilire a temelor poetice, dar operația nu
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]