667 matches
-
care a trecut îmi aparține în întregime. și eu nu fac decât să adun pașii lăsați la vedere în jurul oului PRIMORDIAL . Locul din care Ancușa ieșea afară și se juca în față la nesfârșit, sub ochii părinților atârnând înapoia perdelei AFUMATE din bucătărie . Dar în SECVENȚA PREZENTĂ nu mai crede nimeni. In astfel de personaje. Piesa de pe afiș e cu totul alta . Umblam zilnic după aroma fetei, împrăștiată neasemuit în jurul meu. Dar i-am văzut chipul foarte târziu, aproape pe întuneric
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe chipul nevăzu telor icoane, cu care la întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut. Pe măsură ce povestea se ramifică, înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine mai complicată. Vizuina, afumată de oameni care vor să scoată vulpea, e salvată prin deschiderea ei în Peștera Gîndirii Abstracte care, la rîndu-i, răzbate în alte sisteme de grote. Cît pe ce să-ți lași autonomia esteticului la intrare și să cauți, în subterane
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
păcat. Puși doar pe hărtănit bravi patrioți, Cum să le-ascuți o țeapă la toți? De-am masacra toți codrii seculari, N-ai cum ciopli de-odată atâția pari. Sau să îi strângi pe toți sub o zidire, Să îi afumi, unde găsești clădire? El punga o lăsa în drumul mare Și acasă i-o trimitea fi-te care Astăzi îți intră-n casă, te beregățesc Și-n voie se ascund unde poftesc În visterii, în bănci se vâră-o mână
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93456]
-
în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai bine de patruzeci de ani. Cobora în târg extrem de rar, de pildă după lumânări din ceară curată, care să nu afume pereții zugrăviți cu sfinți ai bisericuței. În lunile de iarnă hiberna ca liliecii. în rest, se culca și se scula o dată cu soarele, mânca după fazele Lunii, îngrijea de bisericuță, ținea slujbe de câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între degete sânii materiei. Iți sunt de păcură mînile și afumate în zorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, pentru tine mașinile cântă mai frumos decât privighetorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu știi că nici o stea n-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la ghenă, nu de alta, dar să-și poată exila acolo bărbatul după masa, să-și facă și Mitică-al ei, poftim, damblaua, adică mici la grătar, care, dintr-un motiv ce și are probabil originile în tainele bucătăriei trace, afumă de nu mai știi cum să despuțești casa de mirosuri; și să obișnuiască și el o bere, două, ca băieții. De bine, de rău, în felul ăsta îl știe ea acolo, în balconul ghenei, cu micii și cu berea lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
văzute la ora 15,00 părăsind ŤROMVAGť bine aburite" (România liberă, nr. 2022, 1996), cf. T. Tandin, Limbajul infractorilor, 1993. A se aburi (legat probabil de sintagma-clișeu "aburii alcoolului", sau de imaginea "încețoșării minții") este astfel sinonim cu a se afuma: două metafore ale tulburării contururilor, care presupun neutralizarea diferențelor fizice nesemnificative dintre abur și fum. A aburi pare să fie - ca evoluție metaforică a limbajului familiar-argotic - o creație a ultimelor decenii; în orice caz, e mai nou decât alte expresiile
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
și expresii privitoare la „beție“ de la un popor căruia religia îi interzice în mod categoric consumul de spirtoase. Este vorba despre cuvinte cum sunt chef, chiolhan, mahmur, turlac, zaiafet, precum și de expresii ca a fura luleaua neamțului sau a se afuma cu luleaua. Amintesc că și tabietul fumatului vine de la turci, împreună cu o serie de cuvinte din această sferă semantică: lulea, tutun, ciubuc, imanea, narghilea (ultimele două, ieșite din uz). Originea îndepărtată a acestor cuvinte se află cel mai frecvent în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și mâncate de licheni, încît păreau niște bureți informi, trântiți pe pământul negru, înconjurați de brândușe și de rodul-pământului. În bisericuța afumată popa îi pomenea pe toți pe cât de des cu putință, iar luminările de seu de vită ardeau necontenit, afumând tavanul scund ca pe fundul unui ceaun. Colaci și colivă, orez cu lapte și prune afumate erau hrana morților, trimisă pe firul de apă al pârâului Bîrzova, în bărcuțe de lemn înțesate de lumânări, la soroacele cuvenite. Bătrânilor satului care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aruncase cu banii în dreapta și-n stânga, că mâncaseră raci mari de tot cu gheață pisată împrejur și băuseră o licoare în flăcări. Negrul sorbise din ea și deodată suflase o limbă de foc spre tavan, ca un balaur, de afumase prismele de cuarț ale policandrului. Și apoi ieșiseră pe stradă și Cedric dansase și cântase pe tot drumul, făcând pe macadam zgomote răpăitoare cu pantofii de lac, "știi, Marioara, cum toacă popa la biserică", iar ea râdea când, făcând piruete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-i azvârle o monedă de lumină densă, pe care-aveau s-o vadă cu toții coborând și așezîndu-i-se deasupra în chip de porumbel, umplîndu-l de har și de grație divină. Dac-ai fi petrecut o seară-ntreagă într-unui dintre localurile afumate de pe Kaisergracht, printre inși scoțând sunete guturale de neimitat și inventând vocale inexistente în vreo altă limbă, cu care brodau în aer dantele, totuși, ciudat de atrăgătoare, ai fi auzit și alte povești. Căci deodată, în miez de noapte, pe când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridice stâlp până la bolțile arcuite gotic. Acum era surprins. În loc de o asemenea încăpere imensă, stătea într-o cameră cu puțin mai mare decât sala de mese a navei imperiale care îl adusese pe Pământ, cu mobilier auster și pereți cenușii, afumați pe la colțuri. Rimio era un războinic prea încercat pentru a nega față de el însuși că făcuse, încă de la început, greșeala asupra căreia îl avertizase Kasser. Nu încerca să-ți imaginezi Abația ca pe o mănăstire precum cele din istoria Vechii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deslușirea către alți semeni a căilor Domnului nu poate fi decât o binecuvântare pentru tine, care, oricum, nu erai în postura de a-I cere socoteală. Privești cu mândrie și totuși cu oarece neîncredere la ziduri. Pe alocuri s-au afumat și nu mai sunt frumoase. Lemnul a început să se scorojească... Simți că trebuie să deprinzi ceva nou, să faci ceva cu suprafețele acelea cenușii, care par nemărginite și totodată atât de strâmte... Crey zâmbea din nou întunericului din cabina
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și În grădina lui. Toate zarzavaturile creșteau aliniate frumos În braze trase la linie sau cu araci și via pe sârme. Totul era făcut ca la carte. Când Îl mai năpădeau amintirile, lua o sticlă de rachiu și câțiva pești afumați din pod și-și Îneca amarul cu asta. Nimeni nu l-a văzut beat niciodată și nici cu altă femeie. Când pleca cu barca la pescuit, Îi plăcea să stea mai mult singur undeva În stufăriș. Când rămânea acasă trebăluia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl, Fritz și Mäxu, în locuința lor care arăta ca o cutie de lemn cu un rând de geamuri, nu eram tratat ca fiul unui fabricant, ci ca un puști oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aiestea? - a filozofat Petrache. Am să-i trimit vorbă că îl așteptăm mâine seară la noi. Ba la noi! Ce, la noi nu-i casă de gospodari? - a sărit Petrache. Dacă-i așa, apoi coboară mătăluță șuncile și cârnații de la afumat... pregătește acolo vreo două-trei bardace cu vin... da’ știi tu de care. Din butoiul cela uitat de anțărț în fundul beciului. Și... mai stăm de vorbă. Altfel... O rog pe Didina să-i ardă colea și un cuptor de plăcinte, de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu ajutorul unui glonț de 9 mm. Mi-am vârât cu neîndemânare o țigară În gura uscată și m-am așezat la masă, așteptându-i pe Haupthändler și pe fată să-și revină În simțiri. Am tras fumul printre dinții Încleștați, afumându-mi plămânii și fără să-l dau afară decât În mici cantități. Mă simțeam de parcă ar fi cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o vacă Angus mare și bătrână, scoasă din mașina de tăiat. A fost poza în ziar. Nimeni n-a ieșit din așa ceva. E un miracol că tu... Mark Schluter se enervează puțin. Răstoarnă grătarul. Un cărbune se rostogolește și-i afumă o pată cafenie pe tenișii lui, Chuck Taylor. Bine, bine, zice Rupp. Hai să presupunem. De dragul discuției. Ce te face să crezi că tipul ăsta era...? Cine era? Ce căuta în mașina ta? Mark ridică mâinile. Toată lumea să se calmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Antipa, partituri cu studii de Glinka, bariera de la Lizeanu, Gregorie Kaiybanda ăla de la P.A.R.M.E.H.U.T.U., spitalul de boli contagioase, Zoia și Șura, Fabrica de oglinzi, Moise Chombe, serile lângă Moscova, spărgătorul de gheață de la Balatonfüred, Moby Dick, geamurile afumate pentru eclipsa totală de soare, diftongi, triftongi, gardul de pe strada Țepeș-Vodă pe care cresc zorele albastre, criminalul de război Eichmann, timbrele lui Demeșco, bătălia finală de la parcul părăsit din 6 august 1961, vagonul-restaurant al trenului accelerat Pekin-Shanghai, „Elevul Dima dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a greșit persoana. Nu-mi place să refuz cadourile. Un grup de lângă mine a început să cânte ceva despre Galway Bay, cu capetele adunate la un loc. Tom mi-a sesizat prezența și mi-a făcut voios cu mâna, deja afumat pe jumătate. Sam, frumoasa mea! Ce mai faci, fetiță? Sigur, ești o viziune a frumuseții în seara asta. Probabil își dă seama că exagerează cu accentul, dar oricum e la fel de enervant. —Bine, Tom, am spus, dacă ai sărutat vreodată Blarney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să mă enerveze că eu trebuia să conduc toată conversația. Nu voiam să îi pun eu întrebările; asta ar face evidente golurile mele de informație. —OK, am spus sorbind încet din brandy. Voiam ca doar unul din noi să se afume. —începe cu începutul. Pe fruntea netedă a lui Walter au apărut niște linii de confuzie. —Ei bine, atunci cam unde crezi tu că a început totul, am spus tăios. Walter a răspuns simplu: — Cred că totul a început când Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
e lăsat de ea cu multă simțire și dragoste de ai săi, nici un fecior nu-i trecut cu vederea, nici un loc, nici o moșie nu-i lăsată în paragină. De toate avu grijă cu tâlc maica mare. Mă gândeam să nu afume candela, Marico, stinge-o și vino aici în căldura brațelor mele, că ți-o fi frig, spuse Constantin abia șoptit. Îndemânatică, Marica stinse cu mucarnița candela din dreptul icoanei Preacuratei. Se furișă alături de bărbatul ei în așternut. — Săraca doamna Ruxandra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe cei ce-au prădat astă vară la mânăstire la Sfântul Gheorghe. Constantin, marele stolnic, ridică plictisit capul și-l privi atent pe Hamie. Acesta reluă cu vocea tremurată: — Au de căpetenie pe unul Boico, un sârb. Când l-au afumat, a spus că el e ăl de-a dat foc Sloboziei acum trei ani, de era să ardă și biserica făcută de Leon Vodă - pomenit să-i fie numele. Boierii sorbeau cu buzele strânse cafeaua tare și fierbinte. Fostul ienicer
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]