1,817 matches
-
fapt, În ultima perioadă, căsnicia lui Subotin cunoscu o perioadă fastă. Fără să-și da seama de ce, nevasta devenise mult mai agreabilă. Toleranța ei și chiar micile drăgălășenii Îl mirau din cale-afară. Chiar dacă erau zile când brigadierul se Întorcea destul de afumat acasă, consoarta Îl lăsa În pace. Suma strânsă În birou creștea În fiecare zi. Subotin trebuia să mai aibă un pic de răbdare și visul cu șalupa avea să devină realitate. Relația cu „gheișa“ nu mai oferea pentru brigadier nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
exploatau, jefuind populația cu mai multă ferocitate decât Însăși năvălirile barbare...!” La un moment dat, Îi fulgeră prin cap o idee. Lct.Col.Tudose Ion se părea rămas În gol de producție...Un telefon, o comisie - de mărimea celor dela Afumați - măsurătoarea lucrului executat, Întocmirea unei alte situații de plată și recalcularea prejudiciului cauzat de familia Ceaușescu iar În final, Încadrarea juridică pentru delapidare În folos personal...! Dar avea curajul să pună ideea În aplicare...? Dacă totuși...În mod sigur, a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
odată unele moarte grămezi deasupra lui, dacă exista această mulțime plimbându-se, săltând, târându-se, făcând giumbușlucuri (prostimea de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deasupra lui, dacă exista această mulțime plimbându-se, săltând, târându-se, făcând giumbușlucuri (prostimea de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai mult decât ceea ce văd ei acasă. Mary s-a întors către ea. Tu chiar vorbești serios. IRene a ridicat din umeri. E de la aerul de munte. Mă gândesc la toate. Drew a adus un platou cu uscățele și brânză afumată. Poftiți, doamnelor, a spus el, deși s-a uitat numai la Mary. PE băieți îi hrănesc pe târziu. Nu le foarte foame. Patru picioare arse de soare s-au ițit din barcă. Când Drew s-a întors, mâna lui Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
clipă raiul. În ultima seară m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit, dar și în Mica Sirenă. În ruină mi-am regăsit mirosul de silă de viață din tinerețea mea, mirosul de moarte pe care cresc copaci. În Mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nici un animal în curte afară de câini de companie, că nu aveau grădini de legume, ci doar de flori și că, pe deasupra, oamenii aveau o cârciumioară la care mâncau de prânz. Cu 3 lire sterline am mâncat o bucată de somon afumat uriașă, pe o felie de pâine neagră de vatră, și am băut prima bere Guiness din viață. O, tempora! Nu știam practic decât berea Bucegi. Îmi amintesc cât de interesante erau poveștile celor care au trăit în interbelic despre felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară, zbârlită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își aduse ca prin vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Își aduse ca prin vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură când intra bărbatul în casă, și-și îngrijea copiii cu dragoste; apoi o văzu târziu, în noapte, îndreptată spre iconița afumată, slab luminată de candelă... Ca prin vis își aducea aminte cum povestea maică-sa că a crescut la o călugăriță, la mănăstirea Varaticului; și dintr-o carte veche prindea să cetească istorii lungi, în legănarea cărora copiii adormeau... „Mama poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șoptite: Eu, drăguță, să fiu ca tine, m-aș duce și i-aș lăsa plodul la ușă... Ea își ațintea mintea la duioase icoane dintr-un trecut depărtat; apoi, ca-ntr-un painjeniș de lacrimi, vedea înainte candela și iconița afumată, și toate hotărârile, îndoielile și mângâierile nădejdii o cercau... VItc " VI" În vremea asta Haia Sanis nu voia să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gânditoare, sprijinindu-și bărbia în palma dreaptă. După aceea păru că o frământă o grabă mare. Lasă tu asta, Onule, și du-te fuga de întărește focul din căsuță. Vin și eu numaidecât, să pun o tigaie cu niște carne afumată, ca să gătim ceva în pripă pentru prietinii aceștia ai noștri. Am adus de devale niște pâne albă. Abia mâni vom putea coace de-a noastră. Am mai adus și de altele. Vezi de scoate cu rânduială din sanie toate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
talent. Îmi place atât de mult cerul și adesea m-am întrebat unde aș fi fără el. Știu: aș fi în Anglia, acolo unde nu avem așa ceva. Prin nu știu ce accident fiziologic norocos - otrava și metabolismul se împăcau bine în lăcașul afumat al trupului meu - mă simțeam bine. Mă simțeam grozav. Manhattan-ul se legăna în aerul tare al primăverii, pregătindu-se pentru focul lui iulie și căldura devastatoare din august. Pe masculinul Madison (încheiat la toți nasturii, ca un jucător de snooker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntîrziată, Vei scrie, altă dată, orice, și tot nimic. O umbră ești acuma, și pot să te ridic, Lăsând odaia goală, și lampa afumată... De iarnă În ecouri bocitoare Vine iarna, vine-acuși - Plâng copile pe la uși Din harmonii cerșitoare. Plâng fecioare din clavire Prin palate boierești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Răzvrătiții dau ca orbii Și flămîndu-i ucigaș - De ia sate la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ar fi temut de aceste priviri tăcute și ignorante, dar acum nu-i mai pasă, le ignoră și-și râde de ele. În tăcerea lăsată simțurile celelalte se ascut și, iată, dintr-o dată simt cu toții un miros ciudat de mămăligă afumată. Mai Întâi nu știu ce să creadă, s-a apucat cineva să facă mămăligă la ora asta? Popescu intră și el tocmai când mirosul devine din ce În ce mai pătrunzător. Observă că de data aceasta cel care stă În fața vetrei și alimentează focul tace, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
datå arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele deslușirii
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
înapoi, beat turtă, gândindu-se că abandonase mașina pe vreuna din străzile laterale. Ploaia l-a udat până la piele. Era îmbibat cu tărie și șampanie, așa că a luat un taxi și s-a dus acasă, apoi s-a trezit - încă afumat - la 8.30. A luat un alt taxi, s-a întors pe South Central, a căutat mai bine de o oră Buickul, nu l-a găsit, după care a telefonat la poliție ca să-l declare furat. Cu un alt taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate și era înțesat cu mormane de cărți. Se mai găseau acolo un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea sertare care scoaseră la iveală articole de propagandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcând clădirile de culoarea noroiului să pară și mai mici. Pe fundal șirul neregulat de acoperișuri se conturează ciudat, amenințător. Pe măsură ce se apropie, femeile își croiesc drum spre el, împingând cărucioare de mână, ducând vase cu banane și alune, pește afumat în frunze de palmier. Docherii formează un lanț, trecându-și de la unul la altul sacii și cutiile până la depozitele companiei, iar femeile lasă jos încărcătura și discută între ele. În momentul în care coboară albii din bărcile care-i aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am binedispus cu toții, vinul era bun, masa Îmbelșugată. Pâinea cu coajă tare, coaptă În țest, ne ajutase să Înghițim celelalte bunătăți fără să ni se facă rău. Am prăvălit În noi bucăți de carne friptă, slănină, pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul de Încântat să-și dea seama că părul smuls din perciuni, palmele peste cap și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se așteptase. Pe Baronu Îl Încuiase mamă-sa Într-o odaie fără geam. Când se Întorsese de la Cazan, nițeluș afumat - așa cum Îi șade bine oricui Își face rachiul -, tatăl nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse cureaua lată de la nădragi. Intrase În odaie și-și altoise temeinic odrasla. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]