1,915 matches
-
pe care o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se afundă în smârcul de pe fund. Încercând să își scoată piciorul din mâl, acesta scoase un sunet înfundat care răsună ca o pocnitură în noapte. Îi pomeni în gând pe toți sfinții din calendar și nu cu gânduri tocmai pioase. Reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde? E aproape, am fost zilele trecute cu Pohoață acolo. Ceva mai încolo, în dreptul unui pod, Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te zdrobească. Să nu te lași! Sunt sigură că vei reuși. Îl împinse apoi înainte, ca și cum ar fi îndemnat un copil să facă primii pași. Ca în transă, Cristian o ascultă și porni să urce prin iarba în care se afunda până sub genunchi. Încet, își revenea și începea să meargă tot mai sigur pe el. Știa că trebuie să ajungă la stânca aceea care se ridica în fața lui. De ce? Nu-și amintea, dar lucrul acesta i se părea lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca toți oamenii, picioarele lui erau afundate în iarbă, așa cum ar fi trebuit să se întâmple în mod normal, ba chiar putea să vadă roua dimineții pe pantalonii strâmți ai acestuia. Deși venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să-și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele literare și se mîndrea că poseda o amplă colecție de scrisori semnate de toți editorii din Paris ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului îi făcuseră să se afunde și, cu siguranță, pentru că li se părea nedemn de misiunea lor educativă să piardă timp discutând coincidențe, se lansară ca niște lupi asupra extraordinarului exemplu de civism pe care-l dădea populația capitalei în acel moment, venind în ajutor urnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe care-l avea în fața lui, ca și cum l-ar fi întrebat dacă nu era mai înțelept să se oprească acolo. Comisarul îi făcu un semn să continue. Până la sfârșit, șeful redacției n-a mai ridicat capul, dimpotrivă, părea că se afunda cu fiecare cuvânt, că nu va putea reveni la suprafață cu aceeași figură de șef de redacție după ce văzuse creaturile înspăimântătoare care locuiau adâncimea abisului. Era un om tulburat cel care îl privi, în cele din urmă, pe comisar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună sirena care-i avertiza pe pasageri să se îmbarce, Tiaré mă strânse la pieptul ei generos, așa că am avut senzația că mă afund în valurile mării, și-și apăsă buzele roșii pe gura mea. În ochi îi străluceau lacrimi. Și când vaporul ieși încetișor din lagună croindu-și cu grijă drumul prin deschizătura dintre recifuri, iar apoi despică marea largă, mă cuprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un curios șir de oameni care se apropiau cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În fruntea tuturor pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se luptase cu călugărul. Se aplecă și acționă un obiect de pe marginea a ceea ce părea să fie o piatră funerară. Se auzi o pocnitură, apoi, cu un efort considerabil, Cecco urni piatra, scoțând la iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E vechea criptă. Aici... Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil, dar continua să Îl repete În mod automat, afundându-se din ce În ce mai mult În valul acela căldicel și cleios care Îneca totul. Cu capul plin de bâzâitul muștelor care infestau Întregul cartier, fără să bage de seamă, se Îndepărtase de drumul cel mai direct spre San Piero, căutând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prinse gura Într-o sărutare nesfârșită, În timp ce mâinile Îi urcau de-a lungul gambelor ei, ridicându-i tunica până la pântec. Sărută pielea Întinsă, presărată ușor cu pistrui, iar apoi o trase spre el pe pat, smulgându-i veșmintele, și se afundă În trupul ei ca Într-o mare Întunecată. Rămase nemișcat, nici el n-ar fi știut să spună pentru cât timp. Fata, tolănită lângă el, Îl observa cu o expresie enigmatică, rezemată Într-un cot. - Pietra... eu... - Nu spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să mă aducă înapoi. M-am trezit din vina lor pe malul canalului ce scotea la iveală pe întinsul alb o plasă verde împodobită cu stele fondante. Mă afundam în zăpadă și mă gândeam la Berezina, poate că asta mi-ar fi trebuit, o epopee, pentru a mă convinge că viața are un sens, că mă pierd în direcția potrivită, că mă îndrept direct spre cărțile de istorie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi. În locul acela se bătuseră niște dihori. Ghearele lor lăsaseră urme: caligrafii și arabescuri, cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri care se îndepărtau, se încrucișau, se afundau în zăpadă pentru a se despărți din nou, întrerupte, de parcă deodată, la capătul luptei lor, cele două animăluțe și-ar fi luat într-o clipită zborul spre cer. — Așa de bătrân și de prost... Credeam că frigul îmi joacă feste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat, treaz, visând la cafenelele de taină din Mont Martre, unde frumoase de abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari, În timp ce orchestrele intonau valsuri ungurești, iar atmosfera era densă și exotică, plină de intrigi, clar de lună și aventură. Primăvara a citit, obligat, L’Allegro, care i-a inspirat câteva producții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
eu am înfrânt rezistența multora în război și am lichidat personal numeroase persoane. Astăzi trebuie să mă chinui cu un singur picior, atunci însă alergau femeile după mine, vrăjite de uniformă. De uniforma cea arătoasă. Îmi aduc aminte cum ne afundam cizmele până la gleznă în sânge prin satele poloneze. Împinge șoldul mai în față, vită, unde‑ț ascunzi iar păsărica? Ah, iat‑o. Mama fredonează un cântec melancolic de Koschat, în care este vorba despre o bancă de mesteacăn. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
te iubește și care în cazul său e o femeie (Sophie). Acest sprijin nu‑i același lucru cu ceea ce vede în femeie un mic‑burghez, ci mai degrabă cu ceea ce înseamnă ea pentru un tânăr artist. Când un om se afundă atât de adânc în ilegalitate, la ușa ilegalității trebuie să aștepte partenerul, un Tu: Sophie. În realitate sunt scârbit de dorințele mele, dar aceste dorințe sunt mai puternice ca mine. Și iubirea mea față de tine e mai puternică decât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pleacă cu pas tărăgănat, părăsit demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el în întâmpinarea unui dușman, care în schimb este cât se poate de real, probabil că este chiar el însuși, pentru că după pubertate băiatul își este sieși cel mai mare inamic, fapt care se trage de la hormonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Mi-am oprit privirile pe picioarele fotoliului pe care ședea Keiko Kataoka. Era un fotoliu Îmbrăcat Într-o țesătură ce părea de proveniență italienească, cu picioarele sculptate În motive simple, răsucite În linii curbe blânde, ale căror capete se pierdeau, afundate În covorul gros. Cum ar fi să fiu și eu la fel ca picioarele acelea? mi-a trecut o idee bizară prin minte. Ideea aceasta nu mi-a venit brusc, ci părea că plutea pe undeva prin spațiu și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ton neutru, de parcă era un comentator sportiv care explica mișcările de balansare de la jocul de golf sau de tenis: „Noriko are o conformație ciudată și În plus are vaginul adânc, de aceea când o penetrez, nu am impresia că mă afund Înăuntrul ei, ci că alunec afară, Înspre anus. Intrarea În vagin Îi este așa de largă și se umezește instantaneu Încât, oricât m-aș mișca de puternic, nu-i simt pe deplin pereții vaginului. Cum să spun? Precum carnea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lucruri pe care În mod normal nici nu mi le-aș putea imagina. Ca atunci când Îmi anulasem sinele, din dorința impulsivă de a mă dezbrăca În pielea goală, de a-mi mâzgăli penisul, de a linge covorul, de a-mi afunda fața În el. Nu era oare același lucru? Așezat pe scaun, cu paharul de cola În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le-a prins în piepturi dorul nesecat, povestea ta, povestea mea uitată ce-ncepe tot mereu cu-a fost odat'. Acum prin rătăcirea toamnei care acoperă cu frunze vechi cărări, te caut iar, iubire, peste zare și văd cum te afunzi în depărtări. Dar eu te rog, la mine te întoarnă ca altă Cosânzană din poveste că , uite, vine-un vânt de aspră iarnă și-nghețul se coboară de pe creste... Leonid IACOB Referință Bibliografică: poveste fără de sfârșit / Leonid Iacob : Confluențe Literare
POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364339_a_365668]
-
noapte Și ora s-a făcut târzie... Orice mișcare a-ncetat, Iar timpul parcă s-a oprit, Dar curge-ncet și măsurat. Arar vreun glas neadormit Răsună-n liniștea profundă, Mai rar, mai rar, până ce moare. Și totu-n noapte se afundă. Că ești într-un pustiu...îți pare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Noapte / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAPTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364490_a_365819]