490 matches
-
clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
al Centrului. E puțin Împotriva regulilor, dar ce nu fac eu pentru un compatriot ilustru? Poți să sari peste pasajele care Îți sunt cunoscute, treci direct la capitolul Misiunea: acolo se află ce te interesează. Succes și așteptăm impresiile specialistului. Afurisită, ca de obicei! 17 Impresia cea mai izbitoare pentru specialistul care eram, la contactul cu textul recomandat, a fost aceea că el datează din vremuri foarte vechi. Mă exprim cu toată precauția necesară, dar Îmi era evident că multe pasaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plănuia fuga În străinătate. (n.r.) . Moment culminant al Războiului Ruso-Japonez (1904-1905), când flota rusă a fost spulberată În apele arhipelagului Tsuchima, de japonezii comandați de amiralul Togo. (n.r.) . Profesor de scrimă (În fr. În orig.). . Biciul (În rusă În orig.). . Afurisiți. . Grădină suspendată (În spaniolă În orig.). . Moschee (În spaniolă În orig.). . A murit Tolstoi (În fr. În orig.) . Una din primele limbi auxiliare internaționale, construită artificial (cu elemente mai ales proprii germanei și englezei) creată În 1879 de pastorul german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-o înjuri, bă? Eram în apărare! Eram atacați. Erau cu bolșevicii. Trăgeau și ei. Ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nevoie de prostiile-astea. Fără dispozitive și pastile și operații. Tu ai nevoie doar de o dietă rezonabilă și de mișcare. Mai puțină mâncare, mai multă mișcare. Simplu! Poate-i simplu pentru tine, prietene, da’ pentru mine-i cel mai afurisit lucru din lume, m-am gândit. Tu crezi c-aș fi aicea-n fața ta, după ce-am așteptat afară pe-un scaun care scârțâia și pârâia sub greutatea mea, cu recepționerele tale alea-nțepate uitându-se la mine de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că mâine casa aceasta nu va mai arăta la fel, câteva zile va mai pluti un ușor parfum care să amintească de dumneavoastră, de poezia care vă însoțește fiecare gest, apoi totul se va destrăma. De ce vă trebuia tabloul acela afurisit? Ce vrajă blestemată v-a prins în mrejele ei? ― O să vă dați seama cândva, suspină Melania, probabil, prea târziu, că ați greșit. Domnii aceia executau ordinele unei necunoscute. Ce legătură am eu cu ei? ― Vreți să auziți povestea până la capăt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trăiesc mai bine, Apoi îmi vin iarăși în fire Și-mi trag simțirile bine, Domnul m-au lăsat pe lume Să pătimesc rele și bune. Numai atât mă ciudez 438 {EminescuOpVI 439} Și îndată lăcrămez: Oh! ce ceas și loc afurisit Când am vorbit de iubit, Ceasul au fost blăstămat De când eu te-am sărutat. Pământule, cum ai răbdat Într-acel ceas blăstămat, Pământule, nu te - aprindeai, Au pe semne și tu vreai. Mai bine moartea să mă fi luat Într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inimă-n mine. Puțintică ce-au rămas Mi-o mâncași numa-ntr-un ceas. Puiule, ce necaz avuși pe mine Să mă pedepsești atât în lume. Sărutatul Dumitale M-au adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa mai bine Decât să mor eu pentru tine. Puiule, când te-am fost sărutat Pământul să fi crăpat, Să mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Honey a zâmbit. — Și tu o să fii fetiță cuminte, așa-i? Cea mai cuminte din lume. — Ba nu, a răspuns Lucy, întorcându-i privirea cu cea mai serioasă mutră cu putință. O să fiu rea. O să fiu cea mai rea, mai afurisită și mai a naibii fetiță din câte a lăsat Dumnezeu pe pământ. Hawthorn Street sau Hawthorne Street? Au trecut câteva luni. Pe la mijlocul lui octombrie, avocații au terminat cu moștenirea lui Harry, iar Tom și Rufus au devenit proprietarii legitimi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mirare. Cu Lucy, de exemplu, totul s-a întors pe dos, pe neașteptate. În perioada petrecută cu Tom și Honey, avusesem emoții, așteptându-mă ca problemele să înceapă oricând. Nu numai pentru că amenințase că o să fie „cea mai rea, mai afurisită și mai a naibii fetiță din câte a lăsat Dumnezeu pe pământ“, dar, după părerea mea, era inevitabil ca absența prelungită a mamei ei să își spună cuvântul, făcând din ea un copil cu toane, furios și nemulțumit. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Erau singurii lui pantofi și pentru zilele de lucru și pentru cele de sărbătoare. Americanii își vor repara clădirea, vor înlocui geamurile sparte cu altele noi, vor aduce și alte autoturisme, dar el cum își va recupera paguba? Tocul acela afurisit îi blocase întreaga lui activitate propusă pentru acea după-amiază: s-a dus și întâlnirea cu prietena, poate chiar și masa de prânz. Măcar acum, că s-a ivit ocazia, trebuia să facă și el ceva, un lucru măreț cu care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită 200 Rareș Tiron viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din cetate Nichiei, și de cătră 7 soboară a toată lumea și de patriarșia noastră și parte să aibă cu Iuda și cu trecletul Arie. Piatra, herul, lemnul, toate să să răsâpească, iar trupurile lor să stea în veci legate și afurisite și în viața lor să dobândească cutremurul lui Cain și sugrumare Iudii, ca niște călcători de poruncile lui Dumnezeu... și cea de apoi să o încineze în focul cel nestins și viermii cei neadormiți, în munca iadului, amin”. ― Ei! Aista
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în seamă și ar amesteca pe ciocli la nescai dări, sau pă starostile lor,... unii ca aciia să fie neiertați și trecleți și blestemați de Dumnezeu și de Maica Precista și de 12 Apostoli vârhovnici și să fie legați și afurisiți... Mihalache starostile să fie neschimbat din starostia cioclilor până la moarte”. Și blestemul își urmează cursul, cu mici deosebiri față de cele cunoscute până acum... ― De ce a cerut patriarhul Samoil să nu fie schimbat starostele, părinte? ― Păi, cine știe ce fapte de luat în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vînd, să nu le rămînă nimic. Ție ți-a rămas, totuși, ceva de la părinți. Tu ce le lași? Blestemele mele, asta le las. Ăia sînt copii? se amestecă baba în vorbă. Dar ce-s? întreb iritat. Diavoli, ca motanul acela afurisit. Văd realitatea goală și am o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea! Mă uit la cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce vei lua în apartament. Nu vreau nimic. Bulendre păduchioase, ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mînă. Burtosul al treilea nici nu a încercat să se lanseze într-un demers, pierdut din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în zig-zag pe străduțele din cartierul său. Cîinii, afurisiți cum sînt, îi dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
său. Cîinii, afurisiți cum sînt, îi dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un cățel vigilent sare ca fript că i s-a încălcat teritoriul. Nu era mai mare decît un pantof, dar avea o gură... Cățeluș, frumosule, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
colțul gurii. Doamne, toți sînt așa de porci?! se întreabă Claudia plîngînd. Trage de plapumă, dar Dan ține și el la căldura patului conjugal și nu cedează. Similitudinea o exasperează și atunci face o criză de nervi. Porcule, egoistule, jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
niciodată în viața mea vreo carte de Arthur Conan Doyle. Am râs. — Le-am citit pe toate și știi la ce concluzie am ajuns? — Care? — Că Sherlock Holmes nu e deloc deștept. Totu-i că doctorul Watson e un idiot afurisit. Am râs și Clio a râs și ea, legănându-ne amândoi picioarele tot mai sus, dincolo de marginea stâncii. — N-ai citit Câinele din Baskervilles, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Nu te mai deranja. O întreagă agitație inutilă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâinile tremurând și strângându-și genunchii. Cât mai e până să-mi iau pastilele? Ascultați, am spus, îmi cer scuze că întreb. Dacă e prea mult să discutăm despre toate astea... Cât mai e până să-mi iau pastilele alea afurisite? Șocat, am dus automat mâna la buzunar și am scos mobilul. — Șapte minute, am spus. N-am vrut să vă supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale de pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avea să vadă că avem un nou tovarăș de călătorie, erau puține șase să-l cuprindă o dispoziție veselă sau iertătoare. Îmi puteam imagina deja dezgustul fulgerător și dezamăgirea zugrăvite pe toată fața lui mare, turtită și roșcovană. — E un afurisit, am spus, gândindu-mă în continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]