491 matches
-
un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu Yael, care hotărâse să nu-i nască un fiu. Și cu posibilitatea să fie călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în care să susțină că Hermann van Pels nu e un hoț? Era un bărbat care îl dădea în judecată pe Otto și chiar dăduse și anunț în ziare. Văzusem și eu anunțul și citisem despre proces. Era o treabă afurisită și nu aveam de gând să mă încurc cu asta. Dar mai erau și alte metode. O declarație publică din partea lui Otto. O dezmințire înainte de film. Un paragraf în programele pieselor din toată lumea. Am terminat scrisoarea, am pus-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să schimb tactica. Probabil nici nu e așa de interesant. —O, ba e. Își înclină capul într-o parte, dar refuză în continuare să-mi împărtășească secretul. Ce vrea? Bani? Îmi trec multe prin cap. Care o fi secretul ăsta afurisit? Lui Adam îi place să poarte haine de femeie? Are un copil din flori? A făcut acte de violență în trecut? E bisexual? Are o idilă cu afurisita de Hilary Clinton? Doamne, nu mai suport. —Mmmm, a fost minunat, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ascunsă a lui Adam sau așa ceva? Adică nu poți să-i învinuiești pe oameni. Vreau să spun că și eu mă fac vinovată de asta, știi? Am văzut poze cu supermodele și m-am gândit automat că sunt superficiale sau afurisite... Doamne, nu mai ajunge odată la subiect!? Dar apoi le-am cunoscut, în timpul unui zbor, să zicem și au fost foarte drăguțe. —Doamne, Amy, doar pentru că cineva e politicos și spune „te rog“ și „mulțumesc“ nu înseamnă că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia și se clătina ceainicul. — Ai niște cafea ca lumea? Îl Întrebă, trântind un set de uși și trecând la următorul. — Nu. Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară din lumea a treia. Nu contează. Mă descurc eu... Reporterul scoase două căni uriașe și puse cu lingurița În ele granule maronii și zahăr. Examină suspicios cutia de lapte semidegresat care zăcea În frigider, dar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
titlul era scris cu litere de-o șchioapă: „CASA ORORILOR: O FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE ANIMALE PUTREZITE!“ și dedesubt: „UCIGAȘUL FUSESE ELIBERAT DIN CUSTODIA POLIȚIEI DOAR CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE“. Colin Miller lovise din nou. — Adunătură de clovni afurisiți: exact asta sunt. Îți zic eu: cinci minute singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a dat-o dispărută. Mergeau cu mașina spre casă din Banchory, pe South Deeside. Se certaseră. O tot bătea la cap că vrea un ponei. Așa că maică-sa i-a zis: „Dacă nu taci o dată din gură cu poneiul ăla afurisit, n-ai decât să mergi acasă pe jos“. Logan aprobă din cap. Memele tuturor făcuseră așa ceva la un moment dat. Ba chiar mama lui Logan Îi făcuse așa ceva tatălui său o dată. — Doar că Lorna vrea foarte, foarte tare un ponei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Henderson, ați văzut pe cineva pe drum? Vreo mașină? Femeia Își ridică privirea din cană, cu ochii sclipind absenți. — Ce? Nu-mi amintesc... A fost demult și eram așa de supărată pe ea. De ce nu i-am luat poneiul ăla afurisit? — Dar dube sau camioane? Nu. Nu-mi amintesc. Am mai trecut o dată prin toate astea! Un bărbat cu un cărucior? Femeia Îngheță. — Ce Încercați să-mi spuneți? Inspectorul Insch Își ținu gura Închisă. Doamna Henderson se holbă la el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de o bălmăjeală. Mi-era frică. Voiam să le număr Înainte să mă ocup de casa babei. Ploua cu găleata. Am alunecat și-am căzut până jos pe mal. Cât să fie, douăzeci de picioare? Pe-ntuneric, prin ploaia aia afurisită. Mi-am rupt geaca, blugii, aproape că mi-am spart capul de-o nenorocită de piatră mare. Am ajuns Într-un șanț. Am Încercat să mă trag afară c-o bucată mare de placaj, doar că se clătina. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ajungă la el. dar durerea din stomac Îl depășea, chiar dacă moartea venea Încet pe șine Înspre el. — Nu trebuia să te iei după mine. Vocea lui Doug ieșea cu aburi neregulați. Puteai foar’ bine să-ți vezi de treburile tale afurisite. Acum va treb’i să-ți dau o lecție, domnule Porc. Ridică obiectul lucios: era un cuțit Stanely, cu lama scoasă la maximum. — O, Doamne, nu... Se-ntâmpla din nou. — Io unul, mie chiar Îmi place șunca. Fața lui Doug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nefericiți cu vieți nefericite, prostindu-se Într-o paradă nefericită și fără sens a nefericirii. Doamne, cât se plictisise. Și nu era nici o carte În casă. Deci tot ce aveau era doar un televizor și un șir nesfârșit de telenovele afurisite. O porni Înapoi spre bucătărie și-ndesă În coșul de gunoi cutia ei de tăiței goală, fără să se mai deranjeze să aprindă lumina. Ce pierdere de vreme era totul! — Jackie? Pune și tu ceainicul la fiert, dacă tot ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și devin când sentimentali, când brutali. Aceeași situație e În toate celelalte cluburi - am făcut rondul. Îl Înghesuie Într-un colț pe câte un radical și-l bombardează cu Întrebări. — Cum rezistă radicalii? — O, destul de bine. Burne este un orator afurisit de iscusit și de o sinceritate care-ți ia piuitul. E atât de evident că demisia lui din club Înseamnă pentru el mult mai mult decât Înseamnă pentru noi să-l Împiedicăm s-o facă, Încât am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Clara, te rog să nu tragi de timp a implorat-o Amory. Dar vorbește puțin despre mine, vrei? Sigur. Ador să fac asta. Nu a zâmbit spunând asta. — Ești o bomboană. Mai Întâi, răspunde-mi la câteva Întrebări. Sunt un afurisit de Înfumurat? — Păi... nu. Ai un orgoliu uriaș, dar amuzant pentru cei care-i observă preponderența. — Înțeleg. — În adâncul sufletului ești umil. Te scufunzi până-n al treilea iad al deprimării când te socotești desconsiderat. De fapt, nu ai prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Chesterton Îi popularizaseră pe Huysmans și pe Newman; Shaw Îi făcuse mai accesibili pe Nietzsche, Ibsen și Schopenhauer. Omului de pe stradă Îi ajungeau la ureche concluziile marilor genii prin paradoxurile spirituale și maximele didactice ale altora. Viața era o mocirlă afurisită... un meci de fotbal În care toată lumea se afla În ofsaid, iar arbitrul fusese alungat, fiecare pretinzând că arbitrul ar fi fost de partea sa... Progresul era un labirint... În care oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se credea superior unui medic cu doctorat, Norton Layman. Așa că Danny îi răspunse sec: — Nu. Layman e foarte bun și nu greșește. — Atunci nu cred că e un indiciu util. Cred că tipul nostru fie a citit despre bețele alea afurisite, fie i-a căzut pur și simplu unul în mână și s-a distrat cu el. E un psihopat ordinar! Ăștia n-au nici o logică. Ceva din tirada lui Breuning despre bețele respective nu suna natural. Danny înălță din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rugul apare în marea majoritate a redacțiunilor, indiferent dacă episodul cuprinde patru, trei sau numai doi copaci (73 ; 74). Pe de altă parte, identitatea dintre felul cum este bleste mat rugul de Sf. Maria, în atestarea de care vorbeam („Rug afurisit,/ Să nu crești în sus./ Cine de tine s-o împiedica/ Toți te-o blestema” ; cf. 76, p. 11), și felul cum este el blestemat de Sf. Sisinie în redacțiunea veche a legendei („să fii blăstemat ! unde-ți e rădăcina
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și chiar „fire de păr din barba lui Solomon”, ca în legenda versificată de Costache Stamati : Drept în pept să-l izbești Unde avanul de han Poartă baer [= talisman] fermecat Ce este puterea sa Fiind în baer cusut Un deget afurisit Câteva fire de păr Din barba lui Solomon Și alte lucruri drăcești (131, p. 77). în primele secole ale erei noastre și în epoca bizantină, talismanele și cărțile atribuite lui Solomon au beneficiat de o carieră prodigioasă. În secolul al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment se petrecu „luminația” și Ledoulx sări ca ars. În sfârșit, pricepuse chestia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la gestul tău preferat cu mâinile la spate, gest după care orice copil, crede-mă, l-ar recunoaște imediat pe dictatorul Europei. Naoleon izbucni în hohote. Râdea ca în vremurile bune de la Malmaison. ― Ai cap, nu glumă! Cap de bizantină afurisită! (Se corectă imediat când observă sprânceana ridicată a pictorului.) Așa-i! Tu ești Dante Negro. Și MEN, pe deasupra. (Izbucni iar în hohote.) Apropo! Îmi amintesc că mi-ai scris ceva despre un atelier de pictură. Chiar ai pictat portretul prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a-și folosi alocația lunară cumpărând un sfert de pantof sau un sfert de blug sau un abonament pe două linii de tramvai și o ciocolată, că, în fine, nația redescoperă virtuțile cancerigene ale cărnii, fie-i numele în veci afurisit, mai ales dacă nu-i friptură! PARIAȚI PE TÂMPIȚEL ! Stimați consumatori de umor, că e un produs mai ieftin și neteveat, țin să vă anunț că, deși campania electorală nu a început încă, plouă. Plouă cu noi și noi candidaturi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Charlot. E a doua oară când îmi faci un serviciu, Monsieur Carosse. Asta înseamnă că mă răsplătești tare prost, dacă mă arunci afară într-o noapte ca asta. Bate vântul dinspre răsărit și cred că a început și o ploaie afurisită. Impertinența lui creștea odată cu frica, era ca un medicament pe care-l lua ca să-și calmeze nervii. Își ridică gulerul hainei. — Am ajuns să joc într-un orășel de provincie, spuse el. Ce sfârșit jalnic pentru o carieră strălucită! Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nimic. S-a mulțumit să dea din mână a ceva de la sine înțeles și eu pe dată am văzut cu ochiul minții cât de vrednice de pomenire vor fi să fie viitoarele asedii asupra așa ziselor elite intelectuale, în veci afurisite, cu apucături de hainie a intereselor naționale. Abia atunci vor lupta ele în felul locuitorilor din palanca Solnok, din același an al Hegirei, adică nu vor lupta ci vor fugi din țară, așa cum au strigat gospodinele cetății ciobanului Bucur, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trebuia o manta, cum îți trebuie la Iași, nu-ți mai trebuia un om despre care unii-alții să presupuie că-l iubești, pe când în realitate iubești pe cine știe cine. Știu multe de d-ta, eu care pîn-a veni în această țară afurisită * aveam inimă curată și minte deșteaptă. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat ființă acestor țări în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-i amor și frumuseța e inscripția unui... otel. Zgârcită în orice zâmbet și orice privire
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]