527 matches
-
mod democratic, înainte de preluarea puterii de către comuniști. Extremul său patriotism și dorința sa de a face bine nu puteau, însă, compensa lipsa sa de experiență politică, la care nici rangul său de general de cavalerie nici funcția sa de fost aghiotant al regelui Ferdinand al României nu erau de niciun folos. Pentru a asigura o legitimitate mai mare a comitetului, majoritatea participanților la lucrările de formare a comitetului erau de părere că comitetul național trebuia numit de regele Mihai, care era
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
afla în Europa, singurele informații pe care regele le primea erau scrisori ale unora din participanții la discuții. Regele nu avea un aparat propriu care să-i permită să fie informat direct, singura persoană pe care se putea baza era aghiotantul său generalul C. Petre-Lazăr. De altfel toată corespondența regelui către diferiții politicieni era semnată de generalul Petre-Lazăr, încât nu se poate determina exact în ce măsură conținutul scrisorilor respective reprezenta exact părerea regelui sau cuprindea interpretări și opinii ale generalului. Astfel, vorbind
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
nu se poate determina exact în ce măsură conținutul scrisorilor respective reprezenta exact părerea regelui sau cuprindea interpretări și opinii ale generalului. Astfel, vorbind despre generalul Petre-Lazăr regele Mihai menționează: ""El a fost singurul care a rămas lângă mine. Mi-a fost aghiotant, secretar, sfătuitor. N-a fost chestiune de politică românească pe care să n-o discut cu el. Mă ținea la curent cu tot ce se întâmpla mai important în țară și în afara țării... Poate că felul său de a fi
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
această întâmpinare este tot generalul Petre-Lazăr. Totuși, discutând în convorbirile sale despre generalul Rădescu și despre criza comitetului, regele nu menționează deloc această întâmpinare. Este doar o coincidență în plus, care arată că Petre-Lazăr depășea atribuțiile care îi reveneau în calitate de aghiotant regal. Deși regele considera esențial rolul partidelor politice în cadrul comitetului și era la curent cu nemulțumirile partidului național liberal legate de subreprezentarea sa, în comitetul de direcție a fost numit doar un reprezentant al partidului național țărănesc și niciun reprezenant
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
din cele trei partide - dacă am fi dat ascultare lui Rădescu, n-am fi făcut altceva decât să producem între Comitet și românii din exil un spațiu gol."" Aceste afirmații arată că regele era prost informat despre situația reală de către aghiotantul său, generalul Petre-Lazăr, care tria corespondența trimisă regelui: Măsurile luate au avut, astfel, un efect contrar celui pe care îl urmărise regele. Comitetul pierduse pe cei mai importanți membri. Generalul Rădescu era considerat în exil ca un simbol al luptei
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
scrisoare foarte agresivă, cerându-i să prezinte un bilanț al activității comitetului. După ce, prin corespondența sa Petre-Lazăr, îngreunase în foarte mare măsură activitatea comitetului, această ultimă scrisoare nu făcea decât să demonstreze, pentru o ultimă oară lipsa de colaborare dintre aghiotantul regelui și comitet. După ce condusese timp de 25 de ani Comitetul Național Român, în condiții foarte dificile și cu resurse minime, regele Mihai nu a considerat oportun să-i adreseze nici măcar trei rânduri de mulțumire și de apreciere a eforturilor
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Georgescu s-a născut la București, la 20 octombrie 1937, într-o familie boierească. În scurta biografie inclusă în volumul "Istoria românilor", Mihai Botez îi menționează printre înaintașii lui Vlad Georgescu pe generalul I. Georgescu (bunic din partea tatălui) care fusese aghiotant al regelui Carol I și pe Emanoil Porumbaru, bunic din partea mamei, care a fost un important membru al Partidului Național Liberal, ministru de externe (între anii 1914 - 1917) și președinte al Senatului României. Vlad Georgescu a urmat cursurile școlare la
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de ofițer de stat major în Marele Stat Major, inspector de studii și profesor la Școala Superioară de Război (1907-1914) sau comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu. A fost aghiotant al regelui Carol I în perioada 1910-1914. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef al secției operații a Marelui Cartier General (1916), comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie
Paul Angelescu () [Corola-website/Science/304961_a_306290]
-
Ion Istrati a fost un politician și general român, aghiotant al Regelui Carol I între 1892 și 1897. Ion Istrati era originar din Tecuci. Profesor la Școala de Artilerie și Geniu, Ion Istrati a fost mai întai ofițer de ordonanță al ministrului de Război, după care a intrat - având grad
Ioan Istrate () [Corola-website/Science/304986_a_306315]
-
numără abolirea relațiilor feudale și implementarea drepturilor civile prin adaptarea Codului Napoleon. În 1812, Murat i se alătură din nou lui Napoleon pentru dezastruoasa campanie din Rusia. Regele Neapolelui comandă întreaga cavalerie de rezervă (împărțind uneori comanda cu fostul său aghiotant, generalul Emmanuel de Grouchy) și se achită de îndatoriri la Smolensk, Moskova sau Berezina. Atunci când Napoleon se întoarce în Franța, acesta lasă comanda resturilor Marii Armate lui Murat. Cu toate acestea, Murat are un conflict violent cu Davout și cu
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
în film un dublu rol: cel al bărbierului evreu și cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după conducătorul Germaniei, Adolf Hitler. Țara în care se petrec aceste evenimente se numește Tomania (și simbolizează Germania nazistă). Numele aghiotanților lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale aghiotanților lui Hitler. Garbitsch (pronunțat ca și "garbage" -gunoi, o traducere apropiată ar fi Gunoisch), mâna dreaptă a lui Hynkel este foarte apropiat ca nume cu Joseph Goebbels, iar Feldmareșalul Herring este modelat
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
evreu și cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după conducătorul Germaniei, Adolf Hitler. Țara în care se petrec aceste evenimente se numește Tomania (și simbolizează Germania nazistă). Numele aghiotanților lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale aghiotanților lui Hitler. Garbitsch (pronunțat ca și "garbage" -gunoi, o traducere apropiată ar fi Gunoisch), mâna dreaptă a lui Hynkel este foarte apropiat ca nume cu Joseph Goebbels, iar Feldmareșalul Herring este modelat după comandantul flotei aeriene Luftwaffe, Hermann Göring. Italia
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
armata română cu gradul de locotenent-colonel. A devenit șef de stat major al Brigăzii 56 Munte și subșef al secției organizare din marele stat major. A participat la campania din Ungaria, în perioada aprilie-august 1919. În anii 1925-1929 a fost aghiotant regal. După Primul Război Mondial, a fost numit comandantul Grupului 3 Vânători de Munte, șef de stat major la inspectoratul armatei de uscat, director în învățământul militar superior, comandant al Corpului 2 Armată și inspector general al armatei. În 1931
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
absolvit Școala militară de ofițeri activi de transmisiuni de la Sibiu, Dreptul la Academia de Poliție și, între 1986-1997, a fost ofițer activ, decorat cu Virtutea Militară în grad de Cavaler. Înainte de 1989, Dumitru Venicius Iliescu l-a ajutat să ajungă aghiotant al primului procuror general al României, Gheorghe Robu. După Revoluție, Cătălin Voicu a devenit ofițer al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) și a fost avansat în grad doar de Ion Iliescu. Acesta l-a și decorat în două rânduri
Cătălin Voicu () [Corola-website/Science/305512_a_306841]
-
fost inclus la sugestia lui Finger că Batman avea nevoie de un "Watson" cu care să vorbească. Vânzările aproape că se dublaseră în ciuda preferinței lui Kane pentru un Batman care să acționeze singur, astfel începând era de promovare a copiilor aghiotanți. Primul număr al duoului Batman a fost esențial nu numai din cauza introducerii unor răufăcători importanți, ca Jokerul și Catwoman, dar și pentru o poveste în care eroul împușcă mortal câțiva giganți. Această poveste a determinat-o pe editoarea Whitney Ellsworth
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
Luptei pentru Libertate, între 1848 - 1849. Timișoara era asediată de trupele maghiare, dar conducerea militară a orașului a rămas fidela împăratului austriac. Conducătorul armatei maghiare, generalul Bem și-a amplasat tabăra în Freidorf. El se instalase în Casa Parohială, în timp ce aghiotanții lui s-au cazat în casele din sat. Printre aceștia s-a numărat și Sándor Petőfi. În parcul care există azi, și care îi poartă numele, există un monument vechi de 150 de ani care amintește faptul că în Freidorf
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
, scris uneori Du Roc (25 octombrie 1772 - 23 mai 1813), duce de Friuli, a fost un general și diplomat francez, Mare Mareșal al Palatului Imperial în timpul Primului Imperiu. Se remarcă în cadrul armatei din Italia, unde devine aghiotant al generalului Bonaparte, devenind unul dintre prietenii cei mai apropiați ai acestuia. Ca diplomat se remarcă prin negocierea unora dintre cele mai importante tratate internaționale ale vremii: Tratatul de la Schönbrunn (1806), Tratatul de la Tilsit (1807) și abdicarea regelui Spaniei (1808
Géraud Christophe Michel Duroc () [Corola-website/Science/313136_a_314465]
-
mai apropiați ai acestuia. Ca diplomat se remarcă prin negocierea unora dintre cele mai importante tratate internaționale ale vremii: Tratatul de la Schönbrunn (1806), Tratatul de la Tilsit (1807) și abdicarea regelui Spaniei (1808). În calitate de militar, Duroc a fost cel mai des aghiotant al generalului Bonaparte, devenit Prim Consul și apoi Împărat dar s-a remarcat și în calitate de comandant operațional, de pildă la bătălia de la Austerlitz, unde l-a înlocuit pe Oudinot, rănit. În 1813, pe 22 mai este rănit grav de o
Géraud Christophe Michel Duroc () [Corola-website/Science/313136_a_314465]
-
și principesa Maria au decis să facă o croazieră pe Marea Neagră. În acest scop, vasul de linie "Regele Carol" al Serviciului Maritim Român a fost echipat ca yacht regal. Matila Ghyka și colegul său locotenentul Dan Zaharia au fost numiți aghiotanți ai principelui Ferdinand, fiind însărcinați să-l însoțească în croazieră. În cursul călătoriei yachtul s-a oprit la Ialta, unde principele Ferdinand și principesa Maria l-au vizitat pe Marele Duce Aleksei Aleksandrovici. La întoarcerea din croazieră, comandorul Petre Demetriade
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
baron, a fost un general francez francez al perioadei napoleoniene. Provenind dintr-o familie nobilă, Desvaux intră la Școala de artilerie din Châlons-en-Champagne, pe urmă sevește în armata Alpilor, apoi în armata Pirineilor Orientali, sub comanda lui Dugommier, fiind apoi aghiotant al generalilor Saint-Remy și Marmont. Devine colonel în 1803 și este rănit la Bătălia de la Ulm, apoi făcut prizonier. Din 1806, primește comanda artileriei, întâi în Dalmația, apoi la Frioul. Devine general de brigadă în 1809, devenind colonel-maior al artileriei
Jean-Jacques Desvaux de Saint-Maurice () [Corola-website/Science/314031_a_315360]
-
și guvernator general al Algeriei franceze. Intrat în Gardă Națională în 1789, este locotenent în 1790, servește în "Armata Pirineilor" între 1792 și 1795, ăn în care devine adjudant general șef de brigadă. Servește apoi în vestul Franței și este aghiotant al lui Grouchy în cadrul "Armatei din Anglia". Apoi servește în Italia, unde devine general de brigadă (1799). Participa la expediția din Sânto Domingo, în cadrul căreia se remarcă, devenind general de divizie în decembrie 1792. Afectat în Olanda, Italia și Dalmatia
Bertrand Clauzel () [Corola-website/Science/314160_a_315489]
-
care avea o orientare de extrema dreaptă. A devenit membru în batalioanele de asalt SA (Sturmabteilung), organizația paramilitară a Partidului Nazist. Membrii acesteia erau porecliți „cămășile brune”. Adam a avut diferite funcții în armata germană, iar în 1941 a devenit aghiotantul generalului Friedrich Paulus. Adam a participat la Bătălia de la Stalingrad, de unde a fost dus în prizonieratul sovietic. Adam a fost unul din fondatorii, pe teritoriu Uniunii Sovietice, ai Comitetului Național Germania Liberă, promovat de sovietici ca instrument de propagandă și
Wilhelm Adam () [Corola-website/Science/314501_a_315830]
-
țarului Alexandru I. Eteria i-a propus lui Kapodistrias să devină șeful organizației, dar propunerea a fost respinsă de oficialul rus. Membrii Eteriei i-au propus mai apoi această funcție lui Alexandru Ipsilanti, un fanariot general în armata imperială rusă, aghiotant al țarului. Ipsilanti a acceptat propunerea. Filiki Eteria și-a mărit rapid efectivele, recrutând membri în Grecia și în diaspora elenă. În 1821, Imperiul Otoman era implicat într-un război cu Persia și trebuia să facă față și rebeliunii din
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a crescut cu 300.000 de exemplare la primul fascicul, desi prețul de vânzare fusese mărit de la 1,25 $ la 1,45 $. Alți sceptici s-au întrebat cum ar fi putut Hitler să-și ascundă jurnalele de secretari, valeți și aghiotanți. Nimeni din cercul apropiaților săi nu menționase vreodată că führerul a ținut un jurnal. Se știa că lui Hitler nu-i plăcea să scrie și că întotdeauna își dictă corespondență unei secretare. Cand totuși scria, folosea de obicei creionul. În
Jurnalele secrete ale lui Hitler () [Corola-website/Science/317922_a_319251]
-
Emil Bobu și Manea Mănescu, într-un elicopter pilotat de Vasile Maluțan. În elicopter mai erau copilotul Mihai Ștefan, mecanicul Stelian Drăgoi, și doi ofițeri de la Direcția a V-a a Securității: maiorul Florian Raț (care l-a înlocuit pe aghiotantul de serviciu al lui Nicolae Ceaușescu în aceea zi, Vasile Tălpeanu, care a dispărut) și căpitanul Marian Rusu (aghiotantul Elenei Ceaușescu). Ei s-au îndreptat spre reședința de la Snagov unde au ajuns în jurul orei 12:21, iar la 12:47
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]