837 matches
-
atât. „Bifang, bifang, cumpărați acum bifang!“ Ha, mai bine ți-ar fi zis fang pi, un pârț, da, chiar asta ai și fost, un pârț mic și puturos care a ieșit din fundul ei. Mama Scumpă mi-a arătat o agrafă, ținând-o Însă departe de mine. Ți-a pus numele Bifang pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a ieșit din fundul ei. Mama Scumpă mi-a arătat o agrafă, ținând-o Însă departe de mine. Ți-a pus numele Bifang pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis. Pe crenguțe erau flori de bujor făcute din diamante micuțe. Agrafa lucitoare, prinsă În păr, inspira ideea de primăvară Înfloritoare. De când am văzut pentru prima dată acea agrafă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Bifang pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis. Pe crenguțe erau flori de bujor făcute din diamante micuțe. Agrafa lucitoare, prinsă În păr, inspira ideea de primăvară Înfloritoare. De când am văzut pentru prima dată acea agrafă am știut de ce mă numise Bifang: eram jadul ei prețios, bobocul ei scump, primăvara ei Înfloritoare. Bifang. Mama Scumpă a Încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis. Pe crenguțe erau flori de bujor făcute din diamante micuțe. Agrafa lucitoare, prinsă În păr, inspira ideea de primăvară Înfloritoare. De când am văzut pentru prima dată acea agrafă am știut de ce mă numise Bifang: eram jadul ei prețios, bobocul ei scump, primăvara ei Înfloritoare. Bifang. Mama Scumpă a Încercat să-mi schimbe și numele de la școală. Îmi place Bibi, am zis eu. Tata Îmi spune așa. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că e un nume popular, de bun augur. După cum văd eu lucrurile, dacă se găsește peste tot Înseamnă că e un lucru banal și enervant ca puricii sau praful. În ziua În care Îmi spunea toate astea, Mama Scumpă purta agrafa mamei, cea despre care spunea că e urâtă. Voiam să i-o dau jos. Și pentru că nu puteam face asta, i-am spus pe tonul cel mai hotărât că Bibi o să fie numele meu de la școală și gata. Atunci, Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am trezit luată la palme de Mama Scumpă. Și iată-mă acum, Împreună cu toată familia, pregătindu-ne să fugim din oraș În toiul nopții, cu aur și diamante Îndesate În corpurile de cârpă ale păpușilor mele, și mai era și agrafa mamei. O furasem de pe măsuța de toaletă a Mamei Scumpe și o cususem În căptușeala hainei. Portarul Luo ne-a Îndemnat să ne grăbim, dar Mama Scumpă continua să se dea În spectacol amenințând că ea nu vine. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și valuta din pungile nepotrivite pe care le ascunseserăm În bagaje și să le coasă pe cele mai valoroase În păpușile mele, În căptușeala hainelor noastre, În tivurile fustelor și pantalonilor ca să nu le găsească soldații. În căptușeala hainei aveam agrafa din jad a mamei pe care o furasem de pe noptiera Mamei Scumpe. Nu de hoți ne era nouă teamă, ci de Kuomintang, căci, sub pedeapsa de a fi declarați dușmani ai poporului și apoi Împușcați, ni se ordonase să predăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
boboci de bujori. Mama Scumpă mi-l furase mie. Eu i-l furasem ei și portarul Luo Îl furase la rândul lui. Acum se afla din nou În mâinile mele, pieptănașul mamei mele adevărate - da, un pieptănaș și nu o agrafă de păr așa cum Îmi aminteam eu. Pieptănașul și cu mine eram singurele două lucruri care mai rămăseseră din tot ceea ce aparținuse mamei mele. Mi-am trecut pieptănașul mamei peste obraz și l-am apăsat aproape de inimă. L-am legănat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
autostrada soarelui“ nimereai peste zeci de căruțe, încărcate cu panourile anti-orbire: 50 000 de lei kilogramul de-aluminiu. Asta se întâmpla-n sate. La oraș, se-adunau oamenii cu pretenții. Începeau de jos, cu mărunțișuri: șterpeleau ziare de pe tarabă, strângeau agrafe din birouri, colecționau hârtia de xerox. Apoi treceau la lucruri civilizate: vorbeau acasă pe telefonul firmei, fugeau în vacanțe cu mașina de serviciu, puneau cheltuieli fictive pe listele companiei. Băieții de cartier nu stăteau nici ei cu măinile-n sân: plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
biscuiți și grisine, napolitane și eugenii, pufuleți și batoane, în slujba amplei investigații detectivistice. Halatul se balona la locul potrivit, stătea așa din cauza țâțelor. Mai sus și mai jos, observai totul: gâtul gros, ochii negri, părul negru-albit, strâns cu-o agrafă metalică la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele, să ia o pâine din raft, halatul i se lipea de fund. Nu nimereai o ocazie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Asta credeau ei. Nu trebuia să angajezi un critic literar ca să-ți dai seama că povestea scârțâia din toate încheieturile. Scrisoarea fusese scrisă cu stiloul, era adresată Comitetului Central al Partidului Comunist Român și avea prinsă de-un colț, cu agrafe lungi de metal, o chitanță de mână. Stimați tovarăși, Subsemnatul, Robe Vitalian, domiciliat în București, str. Vitejescu nr.9 bis, sector 4, declar următoarele: În data de 15 aprilie 1968, cu ocazia nașterii nepotului meu, Robe Alexandru, fiica mea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintr-o istorie literară. Vedeam coperțile ordonate alfabetic, la linie, nu trebuia decât să întind mâna și să mă servesc. Ne regăseam cu toții acolo, într-o complicitate bolnavă: funcționari și angajați, profesori și personal TESA, cu fișele postului prinse cu agrafe sovietice de prima pagină. Mi-am scos întâi dosarul meu, vârât printre colegii de la litera R. Bănuiam ce scrie pe el, rămăsesem, la 38 de ani, unul din puținii lectori: restul colegilor promovaseră între timp, pe fișele lor era tipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cum spunea ea și făceam tot ce voia pentru că eram însăilat în trupul ei ca și cum mi-ar fi pătruns acul în piele. Așa că orice obiect mărunt care o încânta devenea imediat important pentru mine; orice, un pieptene sau o agrafă sau o bucată de ață, o busolă în interiorul unui inel de metal pe care a cumpărat-o cu imensă satisfacție, sau o șapcă de baseball cu cozoroc verde pentru drum, sau pisica pe care o ținea în apartament - nu pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
făcut eforturi să îl refuz, dar mi s-a împleticit limba în gură. Hai, nu mai gângăvi, mi-a zis. Trebuie să ai și tu un ban în buzunar ca să fii la înălțimea hainelor pe care le porți! Avea o agrafă mare de aur cu care își prinsese banii și toate bancnotele erau noi. Acu’ hai să mergem. Am treabă la birou și Charlotte vrea s-o iau la cinci. E la contabil, verifică socotelile. A pus să i se aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul cel mai greu trecuse. — Detest ceea ce se întâmplă, Martin, spuse ea. Am trecut prin chinuri groaznice. Tu ai fost fără cusur. Dar eu nu mai caut să mă justific. Sunt absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întinse picioarele lungi încercând să se relaxeze. Respira rar și adânc. Era mai slabă și mai palidă, purta un sarafan din stofă și o bluză în dungi cu guler înalt. Părul, ridicat tot în creștet și prins cu grijă în agrafe, era fără cusur. Aspectul atât de îngrijit îi dădea o maturitate frumoasă. Alexander îi întoarse privirea cu o afecțiune prudentă și reținută. M-am simțit pentru moment categoric exclus, iar senzația era aceeași cu cea pe care o avusesem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În acea clipă. Acum, stilul era evident de vampă a anilor ’40. Ultima dată când mă Întâlnisem cu ea, avea părul blond și scurt. Acum, era șaten Închis, lăsat pe ceafă, cu cărare pe-o parte și prins cu o agrafă de păr cu strasuri. Nu era nimic Întâmplător În această Înfățișare: firma de PR pentru care lucra Baby reprezenta o puzderie de creatori de modă și, În consecință, ea era perfect informată asupra fiecărei tentințe ce urma să se lanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de cremă hidratantă și măști faciale din albuș de ou, ascultă muzica aia cha-cha pe care acum n-o mai auzi decât în lifturi. Părul surorilor Rhea, părul lor e scurt și pleoștit de briantină și încâlcit și plin de agrafe, lipit de scalp. Dacă afară nu e vară, probabil au o perucă întinsă peste agrafe. De cele mai multe ori, nu știu ce anotimp este. Draperiile nu sunt niciodată trase, și o duzină de discuri din alea cha-cha stau probabil stivuite pe platanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care acum n-o mai auzi decât în lifturi. Părul surorilor Rhea, părul lor e scurt și pleoștit de briantină și încâlcit și plin de agrafe, lipit de scalp. Dacă afară nu e vară, probabil au o perucă întinsă peste agrafe. De cele mai multe ori, nu știu ce anotimp este. Draperiile nu sunt niciodată trase, și o duzină de discuri din alea cha-cha stau probabil stivuite pe platanul cu schimbare automată al pickupului. Toate mobilele sunt blonde, ca și marea consolă stereo cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se oprește. Trei fețe late apar în crăpătura de zece centimetri, una peste cealaltă, Kitty Litter, Sofonda Peters și vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă. Părul lor negru și scurt e încâlcit și lipit de scalp cu agrafe și peruci. Surorile Rhea. Care-i una și care-i alta, asta nu știu. Totemul de regină ștoarfă din crăpătura ușii zice: — Nu ne-o lua pe regina absolută. — E singurul scop al vieții noastre. — Nu e încă gata. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor de putrefacție animală. Nu mai exista nici mama cu părul ei decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca o cireașă, nici Kevin care spune „mami ce e aceea glandă perineală?“, prima Întrebare din multele cu care Îi va flagela toată ziua pe cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cu Îndoială, sunt filmați, fotografiați și introduși Într-un săculeț de plastic transparent. Pe eticheta probei sunt atribuite Victimei Numărul Doi. Uneori, după anchetă, rudele le solicită. Papuci, haine purtate În ultima zi, monede, obiecte găsite În buzunare. Nasturi, medalioane, agrafe. Un fel de relicve ce nu fac minuni. Probe. Perna de pe canapea - găurită de glonț. Din cele două găuri, de intrare și de ieșire, ies pene albe, care se ridică la fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mansarda În spațiu de lucru pentru Ronnie. Cele două ferestre uriașe făceau ca locul să fie scăldat În lumină toată ziua. Ronnie purta salopeta-i caracteristică acoperită cu vopsea. Părul ei lung și roșcat era prins la spate cu o agrafă cu zimți cu model de carapace de broască țestoasă. Câteva șuvițe rebele Îi atârnau pe față făcând-o să pară o fetișcană cochetă. Lui Ruby nu prea-i venea să creadă că mama ei avea 50 de ani. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de rezolvat: lipsa echipamentului adecvat și, atunci, recurgeam la paliative. Pentru că chiloții nu erau, pentru noi, fiii de țărani un accesoriu vestimentar uzual la acea vreme, pentru a fi echipați corespunzător, retezam izmenele de deasupra genunchiului, prindeam prohabul cu două agrafe, încălțam tenișii personali sau de împrumut și încingeam niște meciuri de pomină. Eu nu eram nici foarte amator, nici prea priceput într-ale fotbalului dar, când nu se găsea altul mai bun, eram cooptat pe post de bec, asemănător cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
codexului o constituie tăblițele de scris, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din ceară (k»roj), probabil de origine orientală. Aceste tăblițe erau formate din două sau mai multe planșe din lemn (diptic, triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe sau al unui cordon care trecea prin câteva mici orificii făcute pe marginea planșelor; interiorul planșelor era acoperit cu un strat fin de ceară pe care se scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]