1,967 matches
-
sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista de oaspeți e Întotdeauna prilej de zarvă prin ludicul și noul pe care le aduce În monotonia vieții de Închisoare. Ajuns aici, don Anacleto se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai aduc aminte că domnul Flaviá i Pujades a fost binecuvîntat cu o personalitate fragilă și delicată, numai bunătate și pietate creștinească. Dacă o muscă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sub forma impenetrabilă și aberantă a unei votări în alb care, așa cum au cunoștință cititorii noștri, a depășit-o cu mult pe cea a tuturor partidelor democratice la un loc, iată că sosește la redacția noastră cea mai neașteptată și agreabilă dintre știri. Geniul investigator și insistența instituției polițienești, concretizate în persoanele unui comisar, a unui inspector și a unui agent clasa a doua, ale căror nume, din motive de siguranță, nu suntem autorizați să le dezvăluim, au reușit să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în fața lor își juca, cu distincție și decență, rolul de femeie de litere. M-am lăsat condus către dna Strickland și am avut o conversație de vreo zece minute cu dumneaei. N-am remarcat la ea nimic altceva decât vocea agreabilă. Avea un apartament în cartierul Westminster, cu fața spre catedrala încă neterminată, și întrucât locuiam în aceeași vecinătate ne-am simțit legați aproape ca niște prieteni. De fapt, magazinul Armata și Marina reprezintă o legătură între toți cei care locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar George Road, dându-și seama că nu are nevoie să se dea în spectacol cu spiritul său strălucitor devenit deja proverbial, deschidea gura numai ca să și-o umple cu mâncare. Dna Strickland nu vorbea mult, însă avea un har agreabil de a menține conversația generală. Și ori de câte ori se producea o pauză, ea strecura observația cea mai potrivită pentru a o stârni din nou. Era o femeie de treizeci și șapte de ani, destul de înaltă și solidă, fără să fie grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
are un băiat și o fată. Sunt amândoi la școală. Subiectul fiind epuizat, am început să vorbim de alte lucruri. V În cursul, verii am întâlnit-o destul de des pe dna Strickland. Mă duceam din când în când la dejunuri agreabile în apartamentul ei, precum și la ceaiuri mult mai impresionante. Am început să ne simpatizăm. Eram foarte tânăr și poate că-i plăcea ideea de a-mi călăuzi pașii virginali pe calea aspră a literelor. Iar pentru mine era plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
elegant mediul în care trăia. Apartamentul ei era întotdeauna curat și vesel, florile îl înviorau, iar cretoanele din salonaș, în pofida severității mobilierului, erau drăguțe și luminoase. Dejunurile pe care le dădea în mica sufragerie aranjată artistic erau plăcute. Masa era agreabilă, cele două servitoare erau plăcute ca înfățișare, mâncărurile erau bine făcute. Era imposibil să nu vezi că dna Strickland este o gazdă excelentă. Și erai sigur în felul acesta că e și o mamă admirabilă. În salon erau fotografii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se ducă acasă, iar eu am pornit alene către club. Mă simțeam poate cam singur și asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să dorească să păstreze maximum de discreție în chestiunea respectivă și, deci, ar fi fost oarecum necuviincios din partea mea să dau de înțeles semn că am primit ciudata veste. Eram, așadar, sfâșiat între teama de a jigni sentimentele unei femei agreabile și aceea de a o inoportuna. Simțeam că trebuie să sufere și nu voiam să fiu martor al unei dureri pe care n-o puteam alina. Dar în adâncul inimii mele era dorința - de care mă simțeam puțin rușinat - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe Avenue de Clichy. Deodată chicotit: — Groaznică sarcina asta a dumitale, nu? — Mde, nu prea știu, i-am răspuns. — Păi uite ce e, dă-i drumul, ca să scapi de ea, și pe urmă putem să avem și noi o seară agreabilă și distractivă. Am șovăit. — V-a trecut oare prin cap că soția dumneavoastră e teribil de nefericită? — O să-i treacă. Nici nu pot descrie răceala extraordinară cu care mi-a dat acest răspuns., M-a descumpănit, dar mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de o banalitate plicticoasă. Eram cu toții ca niște tramvaie care merg de la un cap de linie la altul pe șinele lor, și se putea calcula destul de exact numărul de pasageri pe care aveau să-i transporte. Viața era orânduită prea agreabil. M-a cuprins un fel de panică. Am renunțat la micul meu apartament. Mi-am vândut puținele lucruri pe care le aveam și m-am hotărât să încep o viață nouă. Înainte de a pleca la Paris am vizitat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca acum câțiva ani, așa că i-am zis: — Am văzut-o deunăzi pe soția dumitale. Eram convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și ochii i-au clipit șireți: — A, am petrecut o seară agreabilă împreună. Cât timp să fie de atunci? — Cinci ani. A mai cerut un pahar de absint. Stroeve, vorbind volubil, i-a explicat cum m-a cunoscut și prin ce întâmplare a descoperit că amândoi îl cunoaștem pe Strickland. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini englezi - se bucura să mă vadă. Era agreabilă și simplă, dar întotdeauna rămânea destul de tăcută și, fără să știu de ce, îmi dădea impresia că ascunde o taină. Însă m-am gândit că poate nu era decât felul ei rezervat de-a fi, scos în evidență de franchețea logoreică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte sincere. Dar la urma urmei, când privesc retrospectiv iarna aceea petrecută la Paris, amintirile cele mai agreabile se referă la Dirk Stroeve. Căminul lui avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia împreună cu nevastă-sa un tablou asupra căruia imaginația revenea cu recunoștință, iar iubirea lui simplă pentru ea avea o grație aparte. Rămânea un om absurd, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asta e realitatea. Trăia într-o sărăcie mai mare decât un meseriaș oarecare. Muncea în orice caz mult mai mult. Nu-i păsa absolut deloc de lucrurile acelea cu care majoritatea oamenilor își înfrumusețează viața și și-o fac mai agreabilă. Era absolut nepăsător în privința banilor. Nu ținea câtuși de puțin la faimă. Nu l-ai putea lăuda pentru că a rezistat ispitei de a face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei, și le poți câștiga nu numai încrederea, ci și gratitudinea dacă le asculți cu atenție discursul. Unii socot conversația cea mai mare plăcere a vieții, dovedind astfel calitatea înaltă a civilizației lor, și cei mai mulți dintre ei sunt vorbitori foarte agreabili, chiar fascinanți. Experiența lor amplă este echilibrată în chip fericit de fertilitatea imaginației lor. Nu se poate, spune că sunt perfect onești, dar manifestă un respect îngăduitor pentru lege mai ales când aceasta e susținută de forță. E riscant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase orientale de cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tot faceți acolo? Iată aperitivele. Întreabă-l pe Monsieur dacă nu vrea să bea un păhărel de Dubonnet Quinquina. — Volontiers, Madame, i-am zis, ieșind pe verandă. Vraja se rupsese. LVIII Veni și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu se sinchiseau de restul lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca s-o vezi era de ajuns să urci pe deal. Fără îndoială că din cauza asta preferau familiile să se plimbe duminica pe malurile canalului, cu tristețea lui agreabilă, apa calmă fiind vag tulburată uneori de coada vreunui crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ușor surmenată, ușor tristă. Unicul său copil a fost purtat În pântece Într-un anotimp lânced și a venit pe lume Într-o zi de primăvară, În nouăzeci și șase. La cinci ani, pentru ea Amory era deja un Însoțitor agreabil. Un băiețel cu părul castaniu și ochi mari, frumoși, care, pe măsură ce creștea, Îi stăteau tot mai bine, cu o minte ageră, imaginativă, și o Înclinație spre hainele extravagante. Între patru și zece ani a făcut țara, Împreună cu maică-sa, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe pat, dar, auzind cele spuse, s-a potolit și, luându-și Încruntată hainele, a dispărut În baie. Strecurându-și trupul În B.V.D.-urile lui Alec, Amory și-a spus că situația În care se afla era comică la modul agreabil. Simțul moral rănit al insului solid Îl Îndemna să râdă. - Mai e cineva pe-aici? a Întrebat O’Brien, Încercând să ia o Înfățișare ageră, de copoi. - Tipul care a plătit pentru camere, a zis nepăsător Amory. Dar e beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
crea plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! în schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de a cunoaște semnele caracteristice ale plăcerii - voluptatea care-ți gâdilă într-un mod agreabil simțurile, ca să vorbim precum Cicero -, iată o posibilă definiție a hedonismului. Pura prezență disponibilă în lume, capacitatea de a resimți voluptăți și bucurii, adeziunea la real sunt tot atâtea moduri de a te vindeca de suferințele psihice, misiuni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care se crede stăpân, adulmecător al hătișului, spre deosebire de păsări, își poate și trebuie să își mai și retragă coarnele...! Mihnea Boerescu nu provoacă reacții înfierbântate, nici nu are mină marmureană în relația profesională cu clienții săi. Dimpotrivă, abordează o linie agreabila. E o mirare! Sau ar trebui să fie o normalitate?! Toate terenurile pe care le deține sunt amplasate la maluri de rău, sau in umbrele pădurilor. Sunt locuri mirifice care nu istovesc nici sufletul, nici trupul, decât prin iubire de
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
azi, harul, comoara sufletească, s-a reverberat în splendoarea cântecului Mioarei Manea Arvunescu. Nu numai opereta a înflorit în uriașul buchet multicolor al carierei ei, ci și opera, liedul, romanța, canțoneta, muzica religioasă... frumusețea, atractivitatea, conversația cu ea, minunat de agreabilă, respiră puterea unei admirații și iubiri la prima vedere, din partea publicului, apoi glasul ei muzical înrobește pe loc, pentru toată viața, inimile lui! Este primadonă la Teatrul de Operetă „Ion Dacian” din București, cunoscută în țară și în lume. Dar
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
națiuni, o semnifică atitudinile publice în totalitate, ale Alteței Sale Regale Principele Radu al României. Acțiunile Alteței Sale Regale, diverse și complexe în planul intern și internațional, conduita publică elegantă, nobilă, discursul public inteligent, obiectiv, elevat, conversația cu oamenii, respectuoasă, agreabilă, având valențele generozității, mult superioare a ceea ce vedem zăpăcitor în lumea tulbure și caragialească a politicienilor români, a oamenilor publici, în general, sunt coordonatele a spre ce ar trebui ei să-și ia ca model. Națiunea, sperând în restaurarea monarhiei
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
cărți. Ar mai însemna însă și că nu am simțit cu adevărat spiritul scrierilor și, așa cum ni se întâmplă de cam prea multe ori, am citit, dar nu am înțeles. Adică am pierdut vremea, desigur putem spune, într-un mod agreabil, dar nu am câștigat nimic prin lectură. Prin urmare voi recunoaște, pentru început, că, spre deosebire de alte lecturi, aceasta nu se asimilează ci te absoarbe. Este o formă de magie, acea magie a cuvântului (formula, incantația magică) prin care tu cititorul
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]