439 matches
-
Nu cine știe ce. Mă străduiesc să supraviețuiesc unui an de servitute contractuală pentru sadica ta de nevastă. Dacă există măcar câteva minute În timpul zilei În care să nu-mi ceară ceva umilitor, apoi În acele minute mă chinuiesc să uit propaganda aiurită pe care mi-o servește cu lingurița asistenta ei principală. În ocaziile din ce În ce mai rare În care mă aflu În afara sediului acestei reviste, Încerc să mă conving că e OK să consum mai mult de opt sute de calorii pe zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
face oricine când o cunoștință de‑a lor e grav rănită În spital. N‑a fost cine știe ce. Ideea În tot răspunsul ăsta era că așa ar face oricine cu excepția cuiva care e din Întâmplare fenomenal de egocentric, asaltat de priorități aiurite, precum subsemnata. — Alex, te rog, nu vrei să stăm de vorbă ca niște... Nu. Zău că nu putem să stăm de vorbă despre nimic În clipa asta. Am tot stat pe lângă tine de un an Încoace și am așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și dumneata ești băiat bine, cu un câștig bun, cu viitor mare... Ați fi o pereche cum nu se poate mai potrivită, numai să dea Dumnezeu să iasă cum cred eu! Și vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte aiurit explicațiile, combinațiile, planurile, sfaturile, îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă și amețitoare. Se înfricoșă. Iubea pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine, ordinele tale nu mă impresionează deloc, absolut deloc! ― Așa?... Mă și înfrunți? izbucni Jean, găsind astfel un pretext de a se retrage cu demnitate. Bine! Rămâi și continuă orgia! Ai să dai tu socoteală, n-ai grijă! Titu Herdelea, aiurit, închise ușa după el. Tanța observă cu un surâs silit: ― A ținut deschisă ușa idiotul. Ni s-a răcit odaia! Totuși se îmbrăcă repede. Titu ar fi vrut să-i spuie cuvinte de îmbărbătare sau măcar de dragoste, și-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum, ci a dat fuga încoace, la curte. Straja sufla greu și bolborosea întruna aiurit. ― Oare de mult arde, măi Nichifore? întrebă primarul, uitîndu-se spre Ruginoasa, unde cerul era roșu, parc-ar fi stat să răsară soarele. ― D-apoi când am luat eu seama încă nu cântase cocoșii de miezul nopții, zise straja cu glas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
D-apoi ce poftesc dumnealor au să-ți spuie singuri, că au gură, dar eu am o răfuială mai veche pentru Gherghina cu tâlharul ăsta, care... Ajunse în cerdac și, când rosti vorba "tîlharul", se repezi la Aristide, care ședea aiurit și cu un zâmbet nepriceput pe buze, și-i trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Catherine [...] ești o copilă smintită și nesocotită. Înainte nu țineai seama că ești o fătucă și o făceai pe domnișoara. Acum cazi în altă primejdie. Ești o domnișoară, dar nu ții seama de asta și te porți ca o școlăriță aiurită!" Purtarea ei, crede Catherine, era "urâtă, foarte urâtă". Trebuia așadar să găsească alte subterfugii, alte vicleșuguri care să-i permită să se dedea jocului seducției rămânând totodată invizibilă, să se expună și în același timp să se eschiveze. În mod
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Bun. La revedere. Mina: (după ce-l conduce, se întoarce abătută, înaintează spre Vera care-o privește cu înțelegere; se așează pe un scaun în tăcere) Într-un fel, e mai bine așa. Vera: Cum adică? Mina: Așa... mai zăpăcit, mai aiurit decît... Vera: (interesată) Decît cum? Mina: (refuză) N-are importanță... E mai agreabil așa... n-am cum să-ți explic. Vera: Bine, nu-mi explica. Dar dacă e mai agreabil așa, de ce ai aerul ăsta de om bătut, hăituit?! Mina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am mintea complet limpede În ceasul hotărâtor. Dar ce poți ști? Imponderabilele menționate pot o altă Întorsătură și atunci adio toate pregătirile mele În fața eternității. Raymond, care este cu doi ani mai tânăr ca mine, a Îmbătrânit ramolit și puțin aiurit. Este acum mai mult ca propria sa caricatură. Totuși, mi-a făcut plăcere să-l revăd”. 6 mai, 1983: „Scrisorile tale sunt Întotdeauna o sărbătoare, fiind atât de bine exprimate și interesante, omenește judecat, de aceea rogu-te să scrii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai cu o bere, mai cu o cleveteală. Din când în când își schimbă domiciliul (De închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse, păcăleli (C.F.R., 1 aprilie), care provoacă situații de un comic inept sau de-a dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
atmosferă personală se găsește în câteva creionări ale vieții sătești, într-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
arunce de pe pasarelă, grăsanul care n-o lua spre Tibet pînă nu dădea jos de pe el cel puțin douăzeci de pfunduri, Marea Trăpașă, superba dilie din saună, Firfirică, irezistibilul acroșeur, apucații din sabatul de sîmbătă, cu fata și băiatul scandînd aiurit inky-dinky parlez-vous, Pip-Narcisa însăși da, iată-i pe toți aici, da, acuma-i știu, drăguții de ei, progeniturile mele din seria "Nocturne", care ieșeau în lume în septembrie și care, săptămînă de săptămînă, m-au acaparat, m-au scos din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stupoare în fața pînzelor mele oricum neobrăzate stilistic ei bine, nici în prezența violentului performance de ultimă oră, trioletul (aducînd perfect cu Frații Marx care erau patru) nu-și modifică faciesul: libertinajul lor e chiar necesitatea înțeleasă. Aflarea trio-ului în aiuritul anturaj pare să sugereze o compatibilitate de-a dreptul dialectică. Dacă cineva și-ar pune în gînd să-l joace pe Gaittany al lui Călinescu, acesta și nu altul ar fi personajul: vine la vernisaje cu bune minute înaintea speech
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu totul aproape de prinț, de a putea să-1 privească bine în față. Fără să știe cum se făcu, fața lui se găsi lipită de grilaj, în momentul acela, chiar, un soldat îl înlătură cu bruschețe și îl azvârli în mijlocul mulțimii aiurite de țărani și de trândavi ai Londrei strigând: -Cară-te, caraghiosule! Mulțimea aplaudase și izbucnise în râs; dar tânărul prinț izbucni de mânie. Cu sângele la cap, cu ochii strălucitori de indignare, strigă: - Cum îndrăznești să maltratezi, astfel, în prezența mea
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]