1,869 matches
-
aproape de Cristian. Nu se mișca de loc, probabil că o descumpănise faptul că dintr-o dată, inspectorul devenise invizibil pentru ea. Se părea că reușise să recupereze toiagul exact la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste acesta. De acolo unde se afla, îi venea tot mai greu să-l vadă pe bătrânul paznic. Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre casa paznicului se desfășurase în liniște. Nici unul dintre ei nu scosese o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte păliseră puțin. Nu le mai udase nimeni de ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajutorul din partea zeilor, dar nu mai întinse vorba. Ridică de jos bocceaua și dădu să plece. Greutatea acesteia îl miră. Nu se așteptase să cântărească atât de mult. După părerea lui, erau acolo peste douăzeci de kilograme de aur. Odată ajunși acasă, îi găsiseră pe Pop și pe nevastă-sa topiți de fericire. Se jucau cu nepotul întrecându-se care mai de care să-l poarte în brațe și să-l alinte. No, să ne iertați, dragilor, auziră vocea baritonală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
univ. Ioan Ciuperc Universitatea „Al i. Cuza” Iași Introducere: Justificarea gestului de a scrie această carte Mai mult decât alții, din aceeași comună sau din comunele învecinate, luncașii „dorneni” au vrut să aibă cartea lor, istoria lor de bejenari bucovineni, ajunși, prin muncă îndârjită, prin învățătură, să dobândească respectul de sine și respectul celor în mijlocul cărora s-au așezat, să arate lumii că ei nu sunt numai clăcași lipsiți de pământ, legați de moșia boierească, sunt și cei care au ajuns
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le e urâtă aproape la toți. Chiar și numele meșteșugurilor cele frumoase și ale științelor nu le sunt cunoscute. Ei (moldovenii - n.a.) cred că oamenii învățați își pierd mintea...învățătura e treaba popilor; pentru un om de rând este de ajunsă dacă știe să citească și să scrie, să-și scrie numele, să-și treacă în condica lui un bou alb, negru și cu coarne, caii, oile și alte dobitoace de povară, stupii și oricare alte lucruri ca acestea; toate celelalte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Școala de reședință a comunei (satul Lunca). În ziua și data fixate, a avut loc adunarea festivă, moment emoționant de revedere și întâlnire, urmată de un program cultural-artistic, susținut de cadrele didactice, elevii și tinerii din localitate. între participanți, unii ajunși sus-susă în ierarhia socială, s-a aflat și Constantin (Costică) Vadanovici, dintr-o familie de sârbi, adusă în satul Lunca de boierii Sterian, pentru a „purta” moara de focă și „vaporul” folosit la treieratul grâului. Urmașii acelei familii și-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Lunca își amintesc: „când a sunat mobilizarea, tatăl meu a început să plângă, zicând că el știe cât este de rău în război; La război au plecat frații Mărioarei, Ignătescu Dumitru și Toader.” Unul dintre elevii lui Gheorghe Postoi, ajunsă învățător, Vasile Cozmescu din Fruntești, era căsătorit cu fata popii Știubei din Băimac, comuna Gloduri (azi Izvorul Berheciului), a făcut războiul ca sublocotenent și a fost prizonier la nemți. Când s-a întorsă și-a găsit soția gravidă. A născut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
via. Refacerea ar fi necesitat mari cheltuieli, iar cei care au redevenit proprietari pe fostelor lor loturi, după spargerea CAP-ului, n-au știut și nici nu au avut bani să întrețină via, așa că au lăsat-o în paragină; a ajunsă loc de păscut oile de la stâna lui Ghiță Boghiu. Pe lângă vița care s-a sălbăticit, au început a crește arboret, natura intrându-și în drepturi. Nici Coca șarălungă din Rusești 61 de la care am aflat mai precis cum s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care s-au impusă în viața cultural-științifică, administrativ-politică a zonei sau chiar a țării întregi. La români, setea de cultură, de învățătură, de școală a fost proporțională cu lungimea perioadei de închistare în tiparul străvechi al satului. A fost de ajunsă să se deschid porțile școlilor, că sute și mii de însetați de învățătură au dat năvală ca la o poman de proporții naționale. Nimeni nu a negat că poporul român e înzestrat cu inteligență nativă, cu capacitatea de a înțelege
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de pe Dunavăț și Dunavicior (Pârâul Roșu) i-am prinsă în paginile acestei cărți, considerându-i drept personalități cu care satul putea să se mândrească. Desigur, se va spune că de ce nu-i trecut sau nu-să trecuți și alții mai meritoși, ajunși mai susă în ierarhia socială. I-am înscrisă aici pe cei despre care am avut date și cunoștințe, însă lista nu-i închisă, oricând poate fi completată de altcineva, într-o altă carte. Familia „dinastie” Boca și intelectualii ei Tata
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-o cîrpă spre a-i reda lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare. — Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține și pentru a mă trimite la un colegiu bun. Stiloul Montblanc al augustului Victor Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încercat, n-am izbutit să mă eliberez din strînsoarea lui Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră. — Sufletul am să ți-l stîlcesc eu ție, nenorocitule, bîiguia printre dinți. Mă duse tîrÎș pînă la ușa apartamentului și, ajunși acolo, o deschise și mă azvîrli cu putere pe palier. Cartea lui Carax Îmi căzu din mînă. O ridică de jos și mi-o aruncă În față Înfuriat. — Dacă te mai văd pe-aici ori dacă aflu că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
există un abis cu mult mai adânc. - Despre ce vorbești? - Suntem convinși că intrarea dumitale În politică face parte dintr-un plan meditat Îndelung, studiat de Credincioși pentru a-și infiltra oamenii la vârfurile puterii În orașele guelfe. Pentru ca, odată ajunși acolo, să lucrați pe ascuns spre atingerea adevăratului vostru scop, prost mascat Îndărătul rimelor și al văicărelilor voastre amoroase: să smulgeți Italia de sub dreapta cârmuire a Bisericii, spre a o repune În lanțuri sub imperiali. Dar Biserica, adăugă prelatul ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în picioare, continuând să pun un picior înaintea celuilalt, sperând în adâncul inimii că pleoapele nu mi se vor mai deschide, continuând așa în ceea ce ar fi putut fi moartea sau o lentă plimbare fără sfârșit și fără nici un țel. Ajunși acasă la mine, Josăphine m-a așezat autoritară pe fotoliu și m-a încotoșmănat în trei paltoane grele. Mă simțeam ca un bebeluș. Mi-am apropiat picioarele de sobă. Încetul cu încetul, toate mi se întorceau în corp: elanurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
m-am pus pe treabă. Au repetat cu mine și ceilalți, în afară de Marinuș, care nu a venit niciodată. Încercam și eu tot ce era mai bine ca să trec acest examen. Oricum, aveam o condiție fizică ireproșabilă, așa că mă și vedeam ajuns. Adevărul este că eram și stătut, de mai bine de patru luni nu jucasem deloc. Termin repetițiile, anunț că sunt gata, vine Marinuș, se uită, nu zice nimic, apoi se duce la Ralea și spune clar că el nu joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng. Fete care bocesc și băieți care se smiorcăie pe coridoare, la toaletă și în sălile de științe ale naturii. Fără nici un rezultat. Se dau palme. Sophie coboară treptele și, ajunsă afară, se urcă într‑un taxi, de parcă toată ziua n‑ar face nimic altceva. Anna Witkowski scoate un țipăt nearticulat și i se dă voie să plece acasă înainte de terminarea orelor. Profesorii vorbesc ca și cum ar avea îngăduință pentru faptă. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însă nu a fost să fie. Odată cu moartea lui Anthony Brooke, dispare și ultimul martor ocular al apogeului aventurierilor europeni. Oameni care renunțau la casa și familia lor pentru a cerceta cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, și care, odată ajunși acolo, erau capabili să ia în mâini frâiele unor țări exotice, necunoscute, și să le aducă în pas cu vremurile. Monarhiile populare: Secolul XXI, și mai ales anul 2011 nu au marcat numai sfârșitul unor epoci, ci și începutul altora
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]
-
vânători de dropii, Miresmele trecutului s-apropii - Cuvinte să nu pun de-a curmezișul - Bogat și sincer fie secerișul. Îmbracă limbă veche nouă haină, Colindă universuri mari de taină, Popas cât să ascult o rapsodie Și buciumul sunând a veșnicie. Ajunși demult legende cărturarii - Cetățile de veghe la fruntarii, Iar Clopotele toate prind să bată; Ci soarele n-apune niciodată. Eterne melopeicile valuri, Vapoare rătăcind cu idealuri, Un far torcând tristețea lui amară, Iar marea se frământă solitară. Și gândurile se
PUNCTE CARDINALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361344_a_362673]
-
de jocuri. Cel mai mult se jucau pitulacu. Printre ele era un copil mai deosebit decât toți copii din sat, de care se atașaseră foarte tare. Era cam de vârsta gemenelor. Dany, un metis făcut de o fiică a satului ajunsă studentă la Universitatea din Brașov, unde s-a „îndrăgostit subit” de un negru din Cuba, student și el la facultatea de Mecanică. Cum dragostea a fost atât de „fierbinte” pentru fata satului, încât s-a trezit că este însărcinată, studentul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
când, ca niște perle sălbatice, dornice de aventură. După acel traseu magic, s-au lovit de șosele cu o mulțime de gropi, unde circulația se desfășura pe un singur sens, semn că aveau loc lucrări de întreținere. În sfârșit, odată ajunși acolo, au îmbrăcat din nou veșmintele codrului care și-a revărsat peste ei candoarea cu delicatețe, oferindu-le un colț de rai pe o fâșie de timp. S-au cazat la o pensiune confortabilă, pe versantul unui munte. Priveliștea era
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
cu Ioana Babiuc, să prescurtezi, să alegi esențialul. E o tânără cu erudiție și umor. Trăiește cu frenezie tinerețea, singura țintuită în afara timpului. Viața ei nu înaintează spre un conglomerat de vârste, ci e un iureș, un vârtej al secundelor. Ajunsă arbitră internațională, cea mai bună de pe continent, Ioana Babiuc anunță o apropiată urcare după ea a întregului judo românesc. Cu o astfel de avangardă, speranța rămâne stabilă și fără îndoială că viitorul va arăta rodul muncii sale, mai cu seamă
IOANA BABIUC, CEA MAI BUNĂ ARBITRĂ DIN EUROPA. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363923_a_365252]
-
încredința niciunul alt specialist. Va trebui să fie însă, o terapie mascată, pe care Lea să nu o perceapă, altfel se îndoia că o va accepta. Știa el cum să-și salveze copilul din ghearele implacabile și viclene ale depresiei! Ajunși acasă, Liviu îi sfătui pe Cristian și Maria să nu pună nici un fel de întrebări Leei și să nu facă nici cea mai mică aluzie, la ce se întâmplase în ziua aceea. Experiența lui de eminent psiholog începea deja să
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
așezarea de pe Bistrița, în care a văzut lumina zilei și a copilărit. Acest cod sufletesc e un cod comun, deși nu o convenție colectrivă, cu toate că din satul Blăgești au mai plecat spre lumea nouă, nebănuită, urbană, alți sârguincioși ai învățatului, ajunși azi intelectuali onorabili, printre care doctorița Elena Mazilu, reumatolog, doctorița internistă Elena Alistar, renumitul doctor al inimii Eduard Apetrei... (atâția medici ar trebui să sperie oricare cătrănită boală, dar cu toate acestea, satul Blăgești are și el bolnavii lui!). Pe
DR. CĂTĂLINA LĂZĂROIU. INTERIORIZAREA APTITUDINII RAPORTABILE LA ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363295_a_364624]
-
cărei invitate speciale vor fi personalitățile culturale care au performat în anul 2015 în diferite domenii. La fiecare sfârșit de luna martie, Radio România Cultural le premiază, într-o gală a valorii și a rafinamentului : Gala Premiilor Radio România Cultural, ajunsă acum la ediția a XVI-a, informează radioromaniacultural.ro. Maria Balabaș și Radu Croitoru vor fi amfitrionii galei, iar momentele muzicale vor fi asigurate de Luiza Zan și Big Band-ul Radio, condus de Ionel Tudor. Evenimentul va fi transmis
GALA PREMIILOR RADIO ROMÂNIA CULTURAL de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363324_a_364653]
-
care să se bucure de succes. Cea mai importantă și mai presantă era să obțină de la Damian, “sponsorizarea” necesară, chiar dacă îi va promite că o face sub formă de împrumut, până când ea poate să-și achite obligațiile financiare față de el. Ajunsă acasă, făcu imediat un duș și se duse în cameră să se odihnească măcar vreo jumătate de oră, pentru a putea gândi lucid la ce avea de făcut. Hotărâse să lase ca lucrurile să decurgă firesc în timpul întâlnirii, ca apoi
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]