3,127 matches
-
el vocea de se sgâlțâiră geamurile - dorești să te măsori cu mine...? Curând, am să-ți arăt cine sunt eu. Nu-ți face iluzii, te voi zdrobi Într-o așa manieră de Îți vei plânge și țâța care te-a alăptat...! Și asta cât de curând,fi-i sigur...!” Nu se știe cum Maiorul Enache dispăru iar Tony Pavone rămase singur În continuare cu anchetatorul său, suportând mai departe injuriile acestuia cu un stoicism de invidiat. Cuvinte ar fi avut suficiente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu mai poți să supraviețuiești fără respectiva persoană devine o ușurare. Pe măsură ce toamna s-a apropiat, lui Pearl a început să-i fie prea frig în mașină. Fetele pe care le știa de-o viață rânjeau acum când o vedeau alăptând. Cineva i-a furat capacele de la roți în timp ce ea și Andy dormeau, iar, a doua zi de dimineață, polițistul care locuia la două case de părinții ei i-a zis că-i deranjează pe oameni și că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acum, vremea este atât de caldă, că la prânz stai în tricou. Doar densitatea frunzelor de pe jos, lipsă din copaci, te face să înțelegi că e toamnă. Până acum, clima este realmente superbă. Ne-am întors la mine să își alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
De exemplu, ieri am plecat de acasă la 11 dimineața și m-am întors la 12 noaptea. M-am simțit excelent toată ziua. La asta au contribuit substanțial Dylan și Codruț care, deși ne-au însoțit nonstop (Maria l-a alăptat pe Codruț în câte o parcare), nu au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sperăm în secret și disperat că, dacă ne plângem, „celălalt” ne mai ia din necazuri de pe cap, dacă noi nu suntem în stare. Cred că e un sindrom de retard de când am fost prunci: urli, vine cineva și te schimbă, alăptează, dă o pilulă, te leagănă. Ei știu că o dată ce ești adult, nu mai vine nimeni. Rămâi singur. Și dacă vrei să fii adult autonom, trebuie să accepți această condiție, a singurătății. Răspunsul: „I am fine” înseamnă: nu îți pasez nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asemenea forță a naturii. Lucrarea asta a fost produsă când copilașul ei avea sub o lună, în plină lăuzie, când, în mod normal, mintea unei femei se distribuie între memoria pânteceului, senzația laptelui, dragostea cea nouă, oboseala permanentă. Fata asta alăptează la 9, își aduce copiii la doica negresă, unde mai sunt alți patru, se mulge pentru ora 15 și merge la alăptat la ora 12, între timp e la birou și lucrează, iar de la 15,30 are cursuri. La 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nevastă mult mai tânără decât el, una care lucrează la televiziune, „poate ați văzut-o, e una așa, cu ochelari și cu părul negru, face anchete cu copii fugiți dup’acasă. Și că asta a născut, dar nu vrea să alăpteze. Ori n-are lapte, ori nu vrea să-i cadă pieptul până la buric. Așa că directorul, care-i și el om de la țară ca noi (Zare se Întreabă de unde o fi dedus interlocutorul lui că și el, Zare Popescu, e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tineretului, 1969 MAMA Mama - i bătrână. și plânge ades. Câte leagăne ochii mamei țes pentru fratele meu - mort în război, fărâmițat în așchii de sânge și noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Lin Biao. Mao anunță promovarea la congresul Partidului. Există o condiție. Spre uimirea mea, Wang Hong-wen îmi spune că Mao vrea ca el să fie protejatul său, nu al meu. De fapt, Mao vrea ca el „să nu mai fie alăptat de Jiang Ching”. Ăsta e jaf. Stau de vorbă cu Wang și pretind de la el loialitate. Însă Wang e un bărbat lipsit de onoare. Se duce unde e sânul mai mare. Îl rog pe Chun-qiao să-i spună lui Wang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui social: așa aleg, chiar și cele care se devotează rataților, infirmilor vieții, dintr-un instinct matern excesiv sau deviat. Nu era Însă cazul Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de a le demonstra lui și colegilor de clasă enormitatea sarcinii de a avea grijă de un copil nou-născut. În schimb, el și prietenii lui nu făcuseră decât să chicotească tot timpul după ce surprinseseră imaginea fugară a sfârcului femeii care alăpta. Jessica stătea pe podea, înconjurată de jucăriile din plastic viu colorate. Copila nu avea decât un an și începuse de puțină vreme să se târască peste tot cu mare viteză, așa că una din mâinile lui Jake era întinsă astfel încât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta de blocuri, cvartalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fese și pe coapse și într-un maiou roșu, din care-i ieșeau umerii și brațele puternice, de gimnastă, și prin care i se vedeau sânii mici, pieptul aplatizat, de animal care mai mult umblă, aleargă și muncește decât să alăpteze... Și-n privința femeilor s-ar fi potrivit la gusturi cu Milică. Îi venea din nou apă-n gură. Câinele, de fapt, semăna cu ea. Preluase alura celei care-l hrănea și strălucirea părului scurt, chiar dacă al ei era auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu fața întunecată, cu obrajii supți, iar în clipa în care mă pregăteam să iau portofelul, îmi spune, eu sunt Zohara, și coșul ei începe deodată să se miște, ea scoate de acolo o fetiță micuță și începe să o alăpteze stând în picioare, ținând-o strâns în brațele ei slabe. Gâtul fetiței eliberează un gângurit zgomotos plin de plăcere, iar eu sunt uimită, cum de iese atât de mult lapte din pieptul acesta plat, o privesc mirată și suspicioasă, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rochie un sân fin, brun, cu sfârcul negru, îmi holbez ochii în mod intenționat, fără rușine, uimită de întunecimea aceea adâncă, din care țâșnește un izvor alb, și el se uită, hipnotizat, parcă nu ar fi văzut niciodată o femeie alăptând, chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena de pe canapea asemenea unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai vine, o aștept cu o înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul păsărelelor și cu torsul pisicilor, într-o perfectă armonie cu întreg universul. Gândul la ea trezește în mine un sentiment plăcut de siguranță, ca și când, dacă ceva se va întâmpla, ea va veni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre mine, o așez pe genunchii mei, trupul ei este slăbit, ca al unui prunc, simt înțepături ușoare și plăcute înăuntrul sânilor, ca și când un lapte tămăduitor s-ar forma acolo pentru ea, imediat îmi voi ridica bluza și o voi alăpta, o lipesc de trupul meu și șoptesc, ai căzut din brațele lui tati, aveai doi ani, o găleată cu apă uitată de îngrijitoare afară ți-a salvat viața. Capitolul șaptesprezecetc "Capitolul șaptesprezece" Ca în vreme de război, când toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cele care își doresc pruncii, șoptește ea, pentru mine a fost cumplit, eu privesc în jur, unde este, trebuie să îl văd, iar ea spune, l-au dus la nu știu ce control, îl vor aduce imediat înapoi. Ai încercat să îl alăptezi, întreb eu entuziasmată, privind spre sânul ei gol împungând decolteul halatului, și ea spune, nu chiar, așa ceva nu e de mine, apoi își acoperă protector sânii cu mâna. Este mai greu la început, zic eu, dar în câteva zile te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văzusem odată, o floare asemenea unui om. Dar de unde să știu eu dacă acesta este începutul sau sfârșitul, izbucnește ea dintr-odată, nici măcar nu sunt sigură că va sta cu mine câteva zile, nu știu dacă să încep să îl alăptez sau nu, înțelegi? Încă nu m-am decis dacă să îl păstrez, eu mă cutremur, doar nu îmi va distruge această nouă familie, dau la o parte cu o mână fermă toate semnele de întrebare pe care mi le ridicasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu fălcile atârnându-i mai jos de osul claviculei. Zuzarii au fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i pe Romulus și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fagure! completează Dănuț. Copilaș drăgălaș, având curu' plin de caș! À propos, ți-ai uscat cioarecii? Nu schimbați vorba, dă înapoi Sile, prins în off side. Păi, dacă e odrasla lu' Coco, măcar că io nu-mi aduc aminte să fi alăptat sau să fi fost gravidă golanca, înseamnă că sigur trebuie să-l bem pe autor. Pe Vierme! Bestia de bebeluș, ori e-al lui (și parcă-parcă aduce cu el, din profil!), ori e din grădina lui..., tot un drac! Felicitări
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a plăcut mai târziu și lui Lulu, numai clopoțelul tău se aude în casă, avea obiceiul să-mi spună. Pe Ivona mi-era teamă și s-o ating cu mâna. Am fost atât de slăbită la naștere, că n-am alăptat-o, și ea, biata de ea, s-a îmbolnăvit... Era un copil cuminte, dar bolnăvicios, și așa a rămas toată copilăria... Nu o plăcuse madam Ioaniu pe fii-sa, prea semăna cu bărba-su. Și ăla, cumsecade, cum o fi fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oamenilor, îndeosebi a celor ce nici nu puneau prea mare preț pe diferențele dintre realitate și închipuire. Așa dar, legenda pretinde că orașul Reims a fost întemeiat de Remus, fratele lui Romulus, cei doi copii legendari întemeietori ai Romei și alăptați de celebra lupoaică, cunoscută nu numai în lumea latină. Statui cu cei doi prunci sugând la lupoaică se găsesc și în țara noastră, în mai multe orașe. Ea induce și în cazul nostru originea latină. împreună cu faptele istorice, într-o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]