1,555 matches
-
alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața în toate manifestările ei: o plantă bolnavă, un câine vagabond cu care-și împărțea picul de hrană, un copil orfan, un gospodar copleșit de necazuri sau un bătrân beteag. Se hrănea cu fructe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu care-și împărțea picul de hrană, un copil orfan, un gospodar copleșit de necazuri sau un bătrân beteag. Se hrănea cu fructe și rădăcini sălbatice sau cu puțină mâncare pe care o mai puneau țărani în vasul său de alamă, bea apă din râuri folosindu se de un filtru de cărbune care-l oprea să înghită și astfel să omoare feluritele gâze și-și făcea focul numai din bălegar uscat, care știa că nu conține nici o viețuitoare. Dacă nu găsea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în lumea cu contururi incerte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața în toate manifestările ei: o plantă bolnavă, un câine vagabond cu care-și împărțea picul de hrană, un copil orfan, un gospodar copleșit de necazuri sau un bătrân beteag. Se hrănea cu fructe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu care-și împărțea picul de hrană, un copil orfan, un gospodar copleșit de necazuri sau un bătrân beteag. Se hrănea cu fructe și rădăcini sălbatice sau cu puțină mâncare pe care o mai puneau țărani în vasul său de alamă, bea apă din râuri folosindu se de un filtru de cărbune care-l oprea să înghită și astfel să omoare feluritele gâze și-și făcea focul numai din bălegar uscat, care știa că nu conține nici o viețuitoare. Dacă nu găsea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în lumea cu contururi incerte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce fusese cândva alb, dar care acum avea o nuanță plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sfârșit aveau să fie publicate aveau să-i uimească pe toți. Cartea avea să ia forma unor dialoguri ca acelea cu A.N. Whitehead, pe care Sammler le admira Într-atât. Cu o voce joasă, noptatecă, o urmă fină de alămuri șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas de-a fi vulgară, o femeie frumoasă) spuse: — Numărul ei cu Wells e atât de grozav. Chiar erai așa de apropiat de H.G., unchiule? Ne știam bine. — Dar amici? Erați prieteni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Tăticul ar muri să audă asta“. Sammler nu era de acord; Elya probabil că știa multe. Adevărul era, firește, cunoscut tuturor celor pe care-i privea. Totul se citea În pulpele Angelei, În croiala bluzelor, În mișcările vârfurilor degetelor ei, alama muzicală a șoaptelor ei. Doctorul Gruner Începuse să spună: „O, da, o știu pe muierea aia. O știu pe Angela mea. Și pe Wallace!“ Sammler la Început nu Înțelesese ce Însemna un anevrism; auzise de la Angela că Gruner era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ce mister! Atunci sub pat? Nu. Vai, ce fetiță deșteaptă. Cât de bine se ascunde. Pur și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea cinci ani, Îmbătată de febra jocului, albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi fost războiul. Totuși, furt! Asta era grav. Iar furtul de proprietate intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind la viață culorile și formele geometrice. — Sună ocupat, spuse ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi neliniștit trandafirii, violetele. Chiar și fără nervi, aceste organisme aveau putere de discernământ. Noi cu surplusul nostru exagerat de receptori eram În permanentă stare de haos nervos. Înconjurat de umbrele copacilor, flexibile, ale cercevelelor, rigide, și de reflecțiile alămurilor și ale sticlei, pe jumătate fixe, domnul Sammler Își șterse pantofii cu șervetul de hârtie pe care Shula Îl pusese sub ceașca de cafea. Pantofii erau umezi, În continuare. Musteau de apă, Într-un mod dezagreabil. Și Margotte Își avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese, lipindu-se cu burta de spatele lui, peste aceeași mochetă fixată cu bolțuri de alamă până În colț lângă masa florentină. Desfăcându-și haina de culoarea pumei În tăcere de pumă ca să i se expună. Era acesta genul de individ pe care Goethe Îl numea eine Natur? O forță elementară? Îi făcu semn lui Emil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așezate În cinci rînduri paralele, m-am oprit În fața automatului din extrema dreaptă care era, Întîmplător, liber. Ce miros oribil! După ora zece seara tot orașul pute Îngrozitor... de la canalizare. Am introdus o monedă de zece yeni În orificiul de alamă de sub săgeata roșie de la aparatul din dreapta. La fiecare monedă se auzea un acord de pian și la a opta s-a aprins un beculeț roșu. Am așezat În dreptul orificiului de scurgere un pahar din hîrtie pregătit anume, am răsucit butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]