1,218 matches
-
Bănuind complotul ce se punea la cale Împotriva ei și, profitând de o neatenție a acestora fata o luă la fugă. Caralii o priviră cum se depărtează, apoi unul dintre ei scoase fluerul, suflând În el cu așa o forță, alarmând toată lumea, după care urlă cu gura lui bine hrănită de către stăpânii lui, cât putu de tare. “Prinde-ți hoața. Puneți mâna pe ea...!!” Făcându-se părtași la toate samavolniciile teroriștilor oficiali, unii binevoitori care pot fi găsiți În toate timpurile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zgomot deranjând bețivanul care se trezi din somn Înjurând, iar cu mutra lui desfigurată de somn și băutura Își făcu apariția dând placajul la o parte...! Clipele de groază au fost sublime!! Îngrozite rudele mortului, au Început să țipe de alarmară toți vizitatorii cimitirului, alergând bezmetici În toate cele patru vânturi ale cimitirului, câlcându-se În picioare, amestecându-se cu pământul!!” Șeful Șantierului râse flegmatic. „Cu prima ocazie să mi-l prezinți. Sunt sigur, merită osteneala...” Tony Pavone făcu un pas În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prietenește. „De acord, la rândul meu cunosc toate matrapaslâcurile, uneori chiar primejdia la care vă expuneți...! Am informații suficiente dar, eu stau În banca mea. Din moment ce nu sunt reclamații iar producția merge din plin, nu am nici un motiv să ma alarmez. Grijă mare Însă la miliția economică, e cu ochii pe noi fiind cordonată de cel mai periculos ofițer cu grad de Lct.Col. care se numește Tudose Ion. Acest individ nu suportă tratative ori Înțelegere, trimițând În pușcarie multă lume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pământ plângând isteric. O altă babă, mai urâtă, mai zbârcită decât diavolul Însuși, ținu neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din senin au Început să zăngăne...! Au făcut așa de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora două noaptea, iar când sătenii au dat buzna să vadă, acolo nu era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei Începură să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o greșeală...! Va trebui să măsurăm din nou...!” Șeful Șantierului izbucni. „Ce fel de greșeală, tovarășe inginer, ne puteți arăta...?” „Nu am reușit Încă să centralizez toate calculele Însă, trebue să mai aruncăm o privire asupra lucrului executat. Nu vă alarmați...! Nu va fi necesar să convocăm din nou comisia...! Am stabilit cu tovarășul Lct.Col.Tudose Ion ca eu cu Tony Pavone și dumneata să revizuim la fața locului toate măsurătorile...!!” Tony Pavone nu se putu apține. „Numai când aud
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
studieze terenul În soarele ucigător, poate În felul acesta va realiza prostia...!” La câteva zile, Șeful șantierului Îl anunță: Lct.Col.Tudose Ion Îl chiamă la Serviciul Economic al Capitalei, dorind să-i mai pună unele Întrebări. Tony Pavone se alarmă. „Bine Șefule de Șantier, ce vrea de la mine acest dobitoc...? Ce am greșit și dece nu-mi dă pace...? Am Început să vorbesc singur...!” „Vezi pentru care motiv te-a chemat, ca În funcție de Întrebările lui să-ți formulezi răspunsul. Îți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rău. A fost un fel de ușurare, trebuie să recunosc, când am aflat, câteva clipe mai târziu, că Polly dispăruse. Am sunat imediat înapoi. — Oh, Barbara, a zis Sheba când a ajuns la telefon. Îmi pare rău că te-am alarmat. Polly a fost găsită. Prostuța de ea fugise la bunica ei. Zbor mâine în Scoția s-o aduc. Se ducea singură, spunea. Richard rămânea la Londra să aibă grijă de Ben. Am întrebat-o dacă ar vrea s-o însoțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Cristo, iar domnul Pavel răsfoia pentru nu se știe a câta oară, cu nedumerire, noile ziare, apărute acum după război. Urmele secetei de peste an și ale războiului se resimțeau încă, dar domnul Pavel, care avea experiența primului război, nu se alarma, spunea că e firesc, „că un război nu e o jucărie, dar trece”. Era înalt, părea deșirat, robustețea firii lui sufletești îi ținea trează încrederea în el. Îi părea rău că era pensionar, ar fi vrut să lucreze și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru persoana care e împușcată! (Ha, ha.) Ps: Nu-ți face griji. Știu că ești îngrozită de moarte în momentul de față, dar promit că a) N-o să fiu împușcată; b) N-o să împușc pe nimeni. Discuția despre arme mă alarmase, așa că promisiunea ei m-a liniștit. Până când am văzut ultimul rând. Pss: Poate doar câțiva băieți răi. Chiar și-așa m-a făcut să râd. Probabil că n-avea rost s-o iau prea tare în serios - Dumnezeu știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu mi se pare corect. E o încălcare a dreptului ei la intimitate. Eu (gândindu-mă, ce vrăjeală): Mă plătești s-o urmăresc, zi de zi, și să îți dau raportul de fiecare dată când își aprinde o țigară... El (alarmat deodată): Cum? S-a apucat iar de fumat? Eu: De fumat? Nu se oprește o clipă. El: Dar mi-a zis că s-a lăsat. Poate e din cauza tensiunii. Cât fumează? Eu: Cel puțin douăzeci pe zi. Cumpără câte douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acolo pe prima pagină! — Îmi trebuie doar pentru un comunicat de presă, am zis repede. Sigur, a zis ea. Dar, cum am plecat, s-a dus la una din colegele ei și șușotelile lor entuziaste și privirile luminoase m-au alarmat. La naiba. Făcusem o prostie. O mare prostie. Deschisesem din nou acea cutie a Pandorei făcându-le să creadă că urma să recunosc că sunt alcoolică. Apoi m-a sunat Rachel și, când i-am spus de ce sunasem, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se cuvine“ față de fiica ei. Învăluiți în zâmbete strălucitoare, artificiale, amândouă perechile de părinți și-au dat târcoale circumspecți, ca niște câini care își adulmecă fundurile, încercând să-și dea seama care are mai multe de ascuns. Cineva a strigat, alarmat: Nu-mi spuneți că e fericitul cuplu! Toți s-au întors să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul cuplu. La fix! —Cum? Deja? au întrebat voci impacientate. Haideți, ar trebui să intrăm. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a lui Sampath se ascuți ca un cuțit în toate punctele în care oasele lui apăsau podeaua dură. Încă o dată, fără să vrea, deveni conștient de sforăiturile familiei sale, care, dat fiind că se afla acum pe podea, se contura alarmat undeva deasupra, iar șoldurile lor păreau niște munți prea înalți pentru a fi urcați. Cum să se poată odihni dacă ei șuierau și vibrau ca uriașii? Dacă-și trimiteau sforăiturile până la tavan? Până la tavan și înapoi, rezonanțele deranjante ale fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Chawla. Ce să mă fac cu băiatul ăsta? Transpira în ciuda brizei plăcute, încărcată cu miros de pământ și de vegetație abundentă care adia în jur. El însuși era de vârsta fiului său când se însurase. Kulfi era chiar mai tânără, alarmându-și familia cu apucăturile ei ciudate, astfel încât ajunseseră să se teamă că, dacă îi mai amânau mult căsătoria, avea să le rămână pe cap pentru totdeauna, ci mintea i se întuneca, cu rațiunea i se va risipi ca semințele dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
carne. Martin Amis mă aștepta în verandă cu o cutie de lapte și un ziar. Sunt acasă, sunt acasă, și cu toate astea continuu să fug. * — Am stat eu și m-am socotit, spuse Alec Llewellyn, cu plăcere și oarecum alarmat în același timp. Uite-l pe mutul ăsta asudat. A venit pentru își vrea banii. Are nevoie de banii lui. Destul de corect. Deși n-am nici un ban, mi se pare corect. Și-atunci mă întreb: de ce are nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să spui? întrebă Vultur-în-Zbor. — Nu te-ai auzit? — Cu siguranță că nu, răspunse Vultur-în-Zbor, deranjat. Asta-i vreo glumă? — Nu, nu, te asigur că nu! spuse domnul Jones. Spune-mi, auzi ceva? Un fel de fluierat ascuțit? — Da... zise Vultur-în-Zbor, alarmându-se. — întocmai, spuse Virgil Jones. Mi-e teamă că auzul, ca și vederea, îmi e întrucâtva deteriorat, mai ales în registrele înalte. Adevărul e că intrăm în zona Efectului. Acum e de importanță vitală să ne vorbim unul altuia. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fie nimic la mijloc. L-am aprobat, hotărându-mă să o las așa pentru moment. Dar m-am gândit că voi reveni asupra acestui subiect mai târziu. Ceva ce am spus, vreun nume pe care l-am menționat, l-a alarmat. Lăsând asta deoparte, am mai băut niște șampanie. În curând, aveam să mă aștept să beau asta oriunde mă duceam: în pub, ceri niște șampanie. La barul din josul străzii o sticlă de Moët costă treizeci de lire, și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la voia lor și a întâmplării. Așa m-am pomenit cu hipertensiune, cu alte necazuri neluate atunci în seamă și care, acum, încep să-și arate colții. Unele sângerări suspecte, precum azi-dimineață, dar care nu mă impresionează, care nu mă alarmează și pe care le las, și pe ele, la voia lor și a întâmplării. Mă arunc orbește, știu, în Moarte. O fac cu o voluptate a nepăsării. Îi spun Nelei că mi s-a recomandat, în urmă cu douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să luăm micul dejun, zise tata. Va suna mai tîrziu, mi-am zis În sinea mea. O fi surprins-o careva. Trebuie că nu-i tocmai ușor să fentezi stingerea dată de domnul Aguilar. Nu exista nici un motiv să mp alarmez. Cu pretextul acesta și cu altele m-am tîrÎt pînă la masă, pentru a mă preface că eram alături de tata și de Fermín la micul dejun. Poate că era din pricina ploii, Însă mîncarea Își pierduse orice gust. Plouă toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceasul cînd Îi venise În minte să mă Îmbete, Însă mi-am dat seama că eram singură În apartament. M-am apropiat de birou și am văzut pe mașina de scris un bilet În care mă ruga să nu mă alarmez și să-l aștept acolo. Plecase În căutarea lui Julián și, cît de repede, avea să-l aducă acasă. În Încheiere Îmi spunea că mă iubește. Biletul mi-a căzut din mînă. Am băgat atunci de seamă că, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
știa pe propria sa piele ce pățește un om care stă mai mult timp Întins pe podea fără nimic sub căpătâi. A doua zi, desigur, va avea junghiuri cumplite la grumaz. De jos se auzi un horcăit. Noimann nu se alarmă nici de data asta. De fapt, intuise că femeia nu se va lăsa bătută cu una, cu două și va căuta tot felul de tertipuri pentru a-i atrage atenția asupra ei. „Horcăiți, vă rog, un pic mai tare”, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ieși. Simțindu-se captivă în cușcă și neputând să iasă, fetița se sperie și începu să plângă, dulăul se sperie la rândul lui de această întâmplare și amândoi repetau mereu încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei, bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
putut fi ― gândeam eu fericit în acele clipe ― mi-a țâșnit ideea formării teraselor din Scandinavia și, întocmai lui Arhimede în baie ― în definitiv și eu eram într-o adevărată baie de transpirație ― am strigat în forul meu: "evrika"! Mă alarmasem, crezând că m-am gândit prea mult pentru un răspuns care se presupunea că e cunoscut de mine, și l-am privit pe profesor cu grijă; dar el mă aștepta fără să dea semne de nerăbdare. Probabil că totul nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Încăpere. - Încotro se Îndrepta corabia aceea? - Nu știm, Anda. Navele noastre au escortat-o doar până la ieșirea din strâmtoarea Bosfor. Dar mi-e teamă că marele vizir n-a renunțat chiar atât de ușor. S-ar putea să fi dat alarma În alte porturi ale Semilunii, iar corabia să fie interceptată pe parcurs. - Unde ar putea merge? Spre Marea Neagră? Nu cred. E Împânzită cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și se prăbuși cu o săgeată În gât. Locul În care țintea arcașul mongol era singurul care elimina riscul unor gemete care ar fi alarmat tabăra. Oană Înțelese că acela nu era un plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre marginea taberei și elimina silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]