498 matches
-
cei dragi lor să fi pățit ceva rău. Orele păreau a trece fără rost. Nici bunică, nici fată nu făceau nimic dorind să nu se sperie una pe cealaltă, dar se simțeau vinovate tocmai pentru această inerție. Neștiind ce face, alarmată fiind, într-o noapte friguroasă cu lună plină scânteind pe cerul întunecat, Violetta și-a pregătit echipamentul nefolosit niciodată, mâncare și câteva haine, după care, fără să aștepte dimineața, a plecat la drum, după ce a aruncat în grabă pe masa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tatăl lui i-l arăta, PM simți nevoia să strălucească și nu se putu Împiedica să nu spună mai mult decît era nevoie. - Pe deasupra, Gildas ar fi vorbit pînă la urmă... - Ar fi vorbit despre ce? se interesă Arthus, brusc alarmat. PM Își reprimă o strîmbătură. Naiba să-l ia, de ce nu-și ținuse gura? - Dar explică-te odată! tună bătrînul. Soțul Armellei Începu să bîiguie lamentabil. Sosirea inopinată a Juliettei Îl salvă, cel puțin pentru moment, dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca sediu capitular pentru universitate. Papa Bonifaciu vrea ca, În toate orașele creștine, să se dezvolte dragostea pentru știință. La Roma a dat deja impulsul pentru Sapientia, cea dintâi universitate a Învățaților din Urbe. — Bonifaciu e În spatele Studium-ului? Întrebă Dante alarmat. Cine a fost angajat ca mozaicar? — Această sarcină i-a fost Încredințată lui Ambrogio, meșter din Como, care locuiește la călugării de la Santa Croce. — Cine plătește lucrările? — Nu Comuna... Cred că, nemijlocit, colegiul Studium-ului. — Care va să zică, membrii colegiului didactic au atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Giuda. Se ridică pentru a-l insulta pe Bargello, dar ceva din privirea omului Îl opri. Îl văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la poartă. I se păru că surprinde o expresie alarmată și pe fețele soldaților. Garda ar fi trebuit să Îl escorteze, Însă Dante, care nu era Îngreunat de armură și de arme, ajunse primul la prăvălia lui Teofilo. Poarta era larg deschisă, străjuită de un singur polițai cu lancea pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
freamătului ușor al pânzelor. Probabil că arhitectul prevăzuse niște deschideri, dispuse În așa fel Încât să genereze curentul acela ușor de aer pe care Îl simțea pe chip. Așadar, trebuie că existau și alte căi de ieșire, Își zise el alarmat. Traversă rapid rândurile de țesături, examinând lungile și Îngustele coridoare dintre ele. Tocmai se gândea, cu mânie, că asasinul probabil fugise deja, când i se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al Treilea. Poate că În casa lui erau rațiunile crimei. Trebuia să Îl descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci, priorule? Îl Întrebă din urmă glasul alarmat al lui Bargello. Acolo sunt Negrii! Ai Înnebunit? Dante o luase pe scurtătură spre Ponte Vecchio. În jur auzea strigătele din ce În ce mai aprinse ale rebelilor. — De ce alergi spre ei? Fugi? Fugi și domnia ta? Poetul continuă să alerge. Bargello avea să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
suferi, o Întrebă dacă rujul pe care urma să-l folosească trebuie să se potrivească cu fardul de pleoape sau cu cerceii de perle negre. Cu nici una, draga mea, a zis ea zâmbindu-i prietenos. Dar cu ce atunci? Întrebă alarmată Roxi, căci conta mult pe impresia pe care urma să o facă asupra lui Gino. Cu prezervativele, scumpo, zise ea privind-o cu dragoste În ochii ei galeși de vițică. Serios? se miră Roxi. La asta nu m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai devreme, se răzbună: „Fleacuri”, hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: „Tu ce părere ai despre Bătrânul? Ești aici de mai multă vreme”. „De ce mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să știu părerea ta”. Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. „Florile astea nu pot fi culese”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și am adormit foarte greu. M-am trezit speriat, nedumerit, în plină noapte. Pe coridoare era o mare agitație. Se auzeau pași grăbiți, voci alarmate, țipete. Cineva striga: „Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?” Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucât vântul începuse să bată înspre azil, gonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În realitate Îndrăgostiți unul de celălalt. În scena culminantă, care se desfășura, cu efectul cuvenit, În penumbra din interiorul Domului Într-o zi umedă de toamnă, Își mărturiseau adevăratele sentimente și puneau bazele unei legături stabile. Henry citi povestirea destul de alarmat, recunoscând nu doar fațete ale sale și ale lui Constance În personaje, ci fraze Întregi din conversațiile lor. Dar, pe măsură ce timpul trecea și nici una dintre cunoștințele sale nu părea să facă legătura Între povestire și el ( Își acoperise bine urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
similare din fundul sălii. Unii dintre cei așezați În staluri sau În lojele de jos se uitară În sus, sau peste umăr, dezaprobator, și câțiva șuierară câte un șșșșș! fără prea mult efect. Elizabeth Robins și Florence Bell schimbau priviri alarmate. Atmosfera din teatru devenea urâtă.] „- Gertrude, ceea ce simți pentru mine e iubire sau doar milă? — E iubire, Robert. Iubire și numai iubire. Pentru amândoi, Începe o viață nouă.“ În timp ce cortina se lăsa, sări În picioare și ieși În grabă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole. în primul moment sări alarmat, dar apoi, pe măsură ce se dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă femeie pe care-o văzuse vreodată. își reveni. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mână de ajutor, dacă ești amabil. îl ridicară de o parte și de alta pe Virgil Jones și-l târâră către ușă. Vultur-în-Zbor îi urmări cu privirea. Unu. Doi. Trei. Și, cu o bufnitură, Virgil ajunse pe pavaj. Elfrida Gribb, alarmată, s-a repezit la el și i-a așezat capul în poala ei. Dar atunci când și-a recăpătat cunoștința, Virgil s-a ridicat nesigur, și-a pus pălăria la loc pe cap și, fără să-i mulțumească, a pornit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că sunt pe cale să devin o mamă singură și tu, cel puțin până când Richard cel molcom se va Întoarce la reședința Reddy, ești de facto tot o mamă singură. —Candy, sunt anumite principii În joc. Ea mă privește pentru moment alarmată: —O, Înțeleg. E vorba de vechiul nostru prieten Oates. —Cine? Omul de zăpadă. Cel despre care i-ai spus lui Rod? Domnilor, vă rog să mă scuzați, acum mă retrag, s-ar putea să dureze ceva timp. Acesta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se opri din nou din treabă și arătă cu degetul spre bărbații care căutau combustibil ceva mai departe: - Ei or să vîslească, spuse. Și te asigur că, pentru binele lor, ne vor duce pe continent. - Ne vor duce? repetă ea alarmată. Nu te baza pe mine. N-am de gînd să mă urc În barca asta și să Încerc o aventură absurdă În largul mării... Oberlus se uită la ea cu o privire rece și nepăsătoare, absolut dezumanizată. - După cum Îți vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
crimă. ― Perfect! exclamă Vâlcu. Vreți să-mi spuneți cum dovediți toată povestea asta? Până acum n-am auzit decât supoziții. Cristescu zîmbi: ― În stomacul victimelor nu s-au găsit alimente. Accentuă: Nici urmă. Concluzia se impunea. După primul asasinat, ceilalți, alarmați, au început să ia măsuri. Încerc să-mi imaginez cu ce groază au asistat la moartea lui Panaitescu Valerica Scurtu sau Grigore Popa. Oameni trăsniți din senin, otrăviți cu cianură ― și un sugaci ar recunoaște-o după miros - fără să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
făcu să se uite spre ecran. Elicopterul coborâse mai mai să atingă acoperișurile, se vedeau clar oameni ieșind din câteva dintre clădiri, bărbați și femei care se opriseră pe trotuar, ca și cum așteptau pe cineva, Am fost informați adineauri, spunea reporterul alarmat, că imaginile pe care le văd acum telespectatorii noștri, oameni care ies din clădiri și așteaptă pe trotuare, se repetă în acest moment prin tot orașul, nu vrem să ne gândim la ce e mai rău, dar totul indică faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pot angaja un decorator. Îmi plac la nebunie ideile tale, dar pur și simplu nu sunt genul ăsta de fată. Păi, sunt un cadou de la Lauren, așa că nu ai Încotro, replică el, Îndreptându-se către bucătărie. Poftim? l-am urmat alarmată. —Îți decorez apartamentul. Lauren știa că nu m-ai angaja niciodată tu Însăți, așa că m-a angajat ea pentru tine. Adorabil gest din partea ei, nu-i așa? Nu că vreau să mă laud, dar sunt strălucit În ceea ce fac, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acestea nu era nimic destul de concret pentru ca Tom să își poată face o imagine despre el. Apoi, scăzând glasul până la șoaptă, Aurora a adăugat: — E foarte credincios. — Credincios? Ce fel de credință? a întrebat Tom, străduindu-se să nu pară alarmat. — Creștină. Știi tu, cu Iisus și tot restul. — Ce vrea să însemne asta? Aparține unui cult anume sau vorbim despre un fundamentalist renăscut? — Renăscut, cred. Și tu, Rory? Tu crezi în chestiile astea? — Încerc, dar nu prea mă pricep. David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
făină încă o jumate de chil și încă o jumate și altă jumate și tot așa. Cu cât puneam mai multă făină, cu atâta aluatul devenea tot mai puțin.-Ridică vasul să văd dacă nu-i găurit-adaug după un timp alarmată. Ea ridică vasul, mă uit și... nimica. Ziua următoare, verișoară-mea avea să fie îmbarcată în marfar și să plece spre URSS. Erau zile moi, cu o topire înceată a zăpezii căzută încă înainte de Crăciun. Picura streașina iar eu încercam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că într-o letargie, până când, dintr-odată, Miti Matái își bagă mâna în apă, îi calcula temperatura, privi cerul, trase adânc aer în piept și murmura că pentru sine, deși mulți dintre ceilalți îl auziră și ei: —Taifun. —Taifun? repeta, alarmata, Vahíne Auté, ridicându-se dintr-un salt. Unde? Când? Navigatorul-Căpitan clatină din cap și schița un zâmbet, cu intenția clară de a o liniști. —Nicăieri... Deocamdată! — Atunci ce vrei? Să ne sperii? interveni imediat Omul-Memorie, căruia începuse să-i tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bum. 6 Timpul și vânătorul Bum. M-am trezit brusc, clipind în lumina electrică. Nu știam dacă zgomotul făcea parte din visul pe care-l aveam sau dacă era un lucru real, exterior. Motanul stătea în picioare la capătul patului, alarmat, uitându-se cu ochi mari la perete. Am rămas cât mai tăcut posibil, numărând în gând secundele de tăcere: o oaie... două oi... trei oi... patru oi... ci... Bum. Ian dispăru într-un salt roșcat de energie năvalnică, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă. — Ce se Întîmplă? Întrebă el, dar Rowe ajunsese deja la cealaltă cabină și se căznea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o pungă cu cartofi prăjiți și se plimbă printre vilegiaturiste până ce ochi o fată de vreo douăzeci de ani, cu sâni superbi, rotunzi, tari, Înalți, cu areole brune, mari. „Bună...”, Îi zise el. Făcu o pauză; obrazul fetei se Încruntă, alarmat. „Bună..., repetă el; poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? — Ce?”, făcu ea, ridicându-se Într-un cot. Abia atunci văzu Bruno că fata avea căști pe urechi; se retrase bălăngănindu-și brațele ca Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pentru ambele împrejurări, micul dumnezeu instalat la birou avea cîte un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet. De la toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]