486 matches
-
era și ăl mic, și îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deșert." (Petre Ispirescu, Broasca țestoasă cea fermecată) (d) "Iar în urma-i, din tufișuri, / De prin tainice-ascunzișuri, / Se ivesc pe jumătate / Păsărele ciufulite, / Alarmate / Și-ngrozite: Cine-i? Ce-i? Ce-a fost pe-aici?" (George Topârceanu, Acceleratul) (e) "Pasămite, înainte de-a se porni nunta, croitorașul trebuia să-i mai prindă un porc mistreț, care făcea mari stricăciuni într-una din pădurile sale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
e spiritul pe care îl respiră societatea. Și dacă aerul acesta e viciat, fermenții disoluției au intrat în organismul național. Zadarnică devine orice propagandă moralizatoare fără măsuri radicale de profilaxie socială. Căci râul moral, cum zice unul dintre autorii francezi alarmați, se răspândește mai repede decât binele, precum boala se răspândește mai repede decât sănătatea. Publicul mare nu posedă discernământul necesar să aleagă din noianul ce-l asaltează noblețea și frumusețea artei superioare. Trivialitatea și pornografia îi smulg instinctiv înclinările către
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
personale posibile ale încadrării rentabile: o existență confortabilă, delegații, premii, o presă literară cât mai favorabilă etc. Este, de fapt, și unul din motivele secrete, egoiste, ale conduitei sale politice. Acest spirit se prelungește și în perioada actuală prin obsesia alarmată a subvențiilor, sponsorizărilor etc. Vocabularul se schimbă, dar sinecurismul și parazitismul literar rămân permanente. Marea carență morală și culturală de abia acum începe. Se răspândesc în proporție de masă două aberații, semnalate în diferite contexte și de alții, în stilul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de care începusem să putrezesc vertiginos. Chestia e că Ian îl crea într-un fel inegalabil de subtil și dibace; surată bună a edificărilor funcționale, moartea prin îngropare de viu își are și ea maeștrii ei... Iuți dintr-o dată pasul alarmată, încercând parcă să lase în urmă clipa abia scursă, ce-o împresura cu perne moi și-i oferea afabil, cum nu se poate mai oportun, un scaun cu rotile în locul mersului pe tocurile cam prea înalte. Simțindu-se ceva mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în aceste Cassandre, Apocalipsa era aproape, iar flirtul tinerelor fete nu făcea decât să împingă întreaga societate spre cataclismul cel mai nimicitor... Astăzi, aceste viziuni sumbre și pesimiste ar putea stârni zâmbete. Însă, dacă stăm să ne gândim, acești predicatori alarmați nu se înșelau pe de-a-ntregul. Ei erau însuflețiți de un soi de spirit premonitoriu, de clarviziune futuristă. Căci sfârșitul lumii, al unei lumi, cea a Belle Époque, era într-adevăr aproape. Iar un cataclism cumplit s-a abătut fară
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la trecere”. Autocarul demara imediat, străbătând ținutul arid al vecinilor bulgari, apoi în zori se înscrise pe autostradă care se întindea infinită parcă către Turcia. Urma o explozie de cauciuc, care provocase mare panică în rândul pasagerilor, iar securiștii coborâră alarmați, verificând cauciucurile autocarului. Unul dintre ei constată cu stupoare că autocarul avea două cauciucuri vechi, destul de uzate, desi spunea el, toate cauciucurile îi fuseseră date noi la plecare șoferului. Cert este că acesta păstrase două dintre ele pentru a le
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care o fac aproape independentă, iar trupele rusești să rămână acolo sine die; în schimb, Rusia își va deschide din nou piața pentru produsele moldovenești, bașca unele aranjamente mai favorabile Moldovei în domeniul energiei. Mulți de la noi s-au arătat alarmați și dezamăgiți de această nouă trădare a lui Voronin, alții, mai puțini, înainte de a fi deziluzionați, încearcă să înțeleagă gestul lui Voronin și, mai larg, situația Republicii Moldova în lumea de azi. Mă număr printre aceștia din urmă. Departe de mine
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
spre a provoca reacțiunea, fie în sensul pozitiv, adică schimbarea politicii guvernului, fie în sensul negativ, trimiterea lui în închisoare. În regimurile comuniste, orice critică, orice denunțare a unei rele stări sînt calificate: act de rebeliune. Or, Tătărăscu atrăgea atenția, alarmat, în acel memorandum, că: Starea de spirit care domnește acum în toate categoriile sociale dovedește existența, în toată țara, a unui val de nemulțumire, care, crescînd și mai mult în fiecare zi, atinge proporții îngrijorătoare. Aceasta este realitatea. Avem datoria
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pentru a-și salva viața?! Amândouă personajele de mai sus erau atât de "prinse" de importanța activității pe care o făceau, încât n-au auzit glasurile mamelor, care îi strigau să vină la masă. Într-un târziu, cel două femei, alarmate și speriate, au intrat în hambar și s-au repezit la noi îngrozite. Ce faceți aici? Ce s-a întâmplat? Lili era întinsă pe spate cu pansamentul pe burtica ei inocentă, iar eu în picioare, lângă ea, pătruns de responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deasupra șinelor de cale ferată, amintindu-ne că suntem cu toții jucăria unui destin unic și implacabil: "da-da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu gratii și, alarmată, ne-a examinat cu multă atenție și delicatețe fizionomiile, intrigată de absența vizibilă a tonusului vital. Impacientată, parcă voia să ne spună în limbajul nostru omenesc: "Hai, capul sus! Curaj! Nu mai fiți așa de triști. Lumea nu se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frînghie și l-au dat jos de pe soclu! Bustul lui Eminescu cu frînghia la gît! Am plecat, toată clasa, în parc, și am hotărît să facem de pază. N-am fost numai noi acolo, ci și mulți români din oraș, alarmați de ce s-a putut săvîrși împotriva memoriei poetului național. În același an 1946, liceenilor botoșăneni le-au fost oferite patru burse pentru studiul medicinii, în Italia. Am fost și eu nominalizat, dar, pînă la urmă, evreii au pus mîna pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zise ea, cu o față încruntată, îngrijorată. Purta un tricou pe care scria BABE. - Și pe cine avem aici? întrebă Jay dulce, îngenunchind lângă ea. - Tati, zise Sarah din nou, ignorându-l. - Îți spune tati? întrebă Jay, cu un aer alarmat. - Ne ocupăm de asta, am zis. Ce e, draga mea? Am observat-o pe Marta la capătul camerei, întinzându-și gâtul. - Tati, Terby e supărat, zise Sarah, țuguiindu-și buzele. Terby era o pasăre-păpușă pe care i-o cumpărasem de ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am văzut falca fragedă încleștându-se și descleștându-se, în timp ce privea prin parbriz. - Vreau să-mi spui ce se-ntâmplă. M-am întors pe scaun în așa fel încât să stau cu fața la el. Aveam brațele încrucișate. - Despre ce? întrebă el, alarmat. - Despre băieții dispăruți. N-aveam cum să-mi controlez îngrijorarea din voce. Ce știi despre ei? Tăcerea lui era semnificativă. În jurul nostru copiii se îngrămădeau spre mașini. Mașinile se puseră în mișcare pe porțiunea circulară dinspre ieșire, însă Porsche-ul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Însă ceva în interiorul ei făcea ca arătarea să pulseze. A deschis gura, care era acum plină de spume, și s-a avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
local. Nu erau decât familiile, căci cununia la biserică a “fetei decanului” și a “băiatului directorului” Întreprinderii de scule din Pașcani, putea avea urmări destul de neplăcute. Dar În Iași toată lumea proceda la fel, spre deosebire de București, unde imediat ar fi fost alarmat c.c.-ul. Deși mai fusesem În ziua respectivă de câteva ori până la local, n-am trecut de recepție. Acum impresia mea și-a tuturor a fost deosebită. Intrarea se făcea prin salonul de dans, care la capătul opus făcea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
instala în casele lor, se-ntindea cu cizmele lui și cu haina lui de piele în paturile lor moi și-și făcea nevoile în veceurile lor albe de faianță, paștele mamii lor... Fanache a fost trezit din visare de vocea alarmată a lui Gârmoci: -Treizeci ai zis? -Treizeci, tovarășe prim, așa era ordinul! -Treizeci o fi fost, da acu s-a schimbat, în telegrama asta scrie clar: treișunu. Și eu de ordinul nou ascult, asta e biblia mea, bă, tovarășe Fanache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întors acasă, mama lui Mircea [Eliade] cu vești proaste de rechemare în țară, cu fraze neinspirate; dar, cum spuneai tu cu o anume eleganță, puțin îmi pasă... Sub ușă, aveam cheia 1 - am găsit scrisoarea Mimi de pe întâi iunie. Pari alarmată. Dacă crezi că făcând o croazieră o poți salva pe Mimi, fă-o. L-am întrebat pe Bondy, singurul avocat pe care îl cunosc, și mi-a spus că are să vină să-mi explice altfel decât prin telefon, dar... n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai târziu o să fim toți în situația asta. Am auzit că în iulie vor fi mari reforme și poate că n-am să mai fiu în învățământ. Mi-am strâns niște provizii pentru eventualitatea asta. 3) În ultima scrisoare-curier pari alarmată. Fii liniștită acolo, altfel tot sacrificiul meu e inutil. Pentru luna iulie, am întrebat o pe o inspectoare generală la care fusesem pe vremuri în inspecție dacă pot face cerere pentru acte. Mă iubește mult, mă stimează mult, așa că mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi-ar fi frică de un început de extravaganță, aș duce doi trandafiri roșii pe care i-aș da unei fete tinere oarecare ce s’ar găsi întâmplător în tren. [De] la gară va veni să mă ia Gaby ușor alarmată, cred, de ceea ce s’ar numi vulgar „trăsnaie“, lubie. Nu încerc să evoc ziua de aziși totuși... De dimineață tu ai plecat la coafeur (ce frumos erai coafată!) și eu am alergat prin toate magazinele pentru mănuși, porte cigarette și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care Luke și cu mine am fost fericiți, un an de zile. Nu vreau să fiu dezrădăcinată din locul ăsta. — Deci vrei să știi ce se va întâmpla cu mine? spune Danny. Randall se mută cu prietena lui. Îl privesc alarmată. — Te dă afară din casă? — Exact. Mi-a zis că trebuie să încep să dau și eu bani în casă, atlfel e cazul să-mi caut altă locuință. Cum să fac asta? Danny își ridică brațele, nervos. Până nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din cap. Știi cine sunt fetele astea? — Îhm... — Sunt fetele care ajung să plângă cu lacrimi de crocodil deasupra tortului de nuntă, pentru că sunt prea stresate ca să se bucure de petrecere! Vrei să fii și tu ca ele? Nu! zic alarmată. — Păi vezi! Firește că nu vrei! Se lasă pe spate, privindu-mă așa cum își privește clasa profesorul ai cărui elevi au înțeles în fine că doi cu doi fac patru. Rebecca, eu îți voi lua această povară de pe umeri. Voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
femei nasc copii în fiecare zi, nu? Probabil că e unul din lucrurile alea care par mai groaznice decât sunt de fapt. Cum e și examenul auto. — O, Doamne. Suze se crispează toată. Iar m-apucă. — OK! Stai așa! Extrem de alarmată, încep să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai luat parfum? — Cică uleiul de iasomie îți ușurează durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le duc pe toate înăuntru. Și dacă am făcut bine că am cumpărat un țarc pliabil. — Sunteți Becky Bloomwood? Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și ridic privirea către o moașă tânără care mă fixează din ușă. Da! spun alarmată. A pățit ceva Suze? — Nu, e bine, dar contracțiile s-au intensificat și așteptăm să vină anestezistul... și a zis că ar vrea să încerce... mă privește nedumerită... Asta e o canoe? O, Doamne. O, Doamne. Nici nu știu de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aici. — Ce contează? Nimic nu contează, ascultă-mă pe mine. Aruncă bucățelele de hârtie pe jos și eu fac eforturi să nu mă aplec imediat să culeg ce a mai rămas din ele. Becky, ai foarte mare dreptate. — Eu? spun alarmată. Ceva nu e deloc în regulă aici. Suntem prea ahtiați după lucrurile materiale. Prea obsedați de ideea de a avea succes. De bani. De ideea de a încerca să impresionăm oameni care nu vor fi impresionați niciodată, indiferent ce... Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
motivele pentru care am venit la New York a fost cel de a petrece mai mult timp cu tine. Și, poate, de a te cunoaște la fel de bine cum o cunoaște Becky pe mama ei. Arată spre mine și eu ridic privirea, alarmată. Nu mă băga și pe mine în chestia asta, te rog! — Ce pierdere cumplită de timp! Glasul i se înăsprește brusc. Nici măcar nu sunt sigur că ești în stare să ai o asemenea relație. — Ajunge! spune Elinor. Luke, mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]