710 matches
-
de amintirea cu neputință de localizat, m-am ridicat și am apăsat clanța primei uși. Dar ușa nu s-a deschis, pentru că - atunci am observat - un lacăt moale, de carne, obscen, pulsând de o evidentă viață, un lacăt cu vinișoare albăstrui și purpurii, cu pliuri de piele, atârna puțin deasupra clanței, ținând împreună două inele de metal. Pe toate ușile atârnau asemenea lacăte brune-gălbui, până în capătul înfundat în umbră, invizibil, al culoarului. Când l-am atins cu vârful degetului, lacătul și-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
au deschis și m-au îmbrățișat. Am lăsat valiza în hol, le-am povestit distrat "cum a fost în tabără"... La televizor era ceva absurd, nu mai știu ce. Am făcut o baie și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți! Și bucățile sânt sfâșiate și ele-n bucăți! Dumnezeule, nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu o seară înainte. Mascara și creion dermatograf pentru sprâncene. Dezgustător. I se păruse ei că genele lui erau excesiv de conturate. Și era gata să parieze că și părul lui era vopsit, transformat dintr-un șaten șters în acest negru albăstrui. Dintr-odată, i s-a luat complet de el. Wayne, pe de altă parte, era destul de atras de Lisa. Era inventivă în pat și nu era înnebunită după el. — Te voi mai vedea? întrebă el, în timp ce ea își punea rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna era de nepătruns. Două dintre reflectoare erau Îndreptate Înspre locul În care șanțul ieșea de sub cort. Ploile de noiembrie umpluseră până la refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în Camaro cu motorul ambalat. Își puse echipamentul de protecție și prinse pe deasupra centura de siguranță. - Amelia, așteaptă! strigă deodată Bell. Intervenția este pe drum. Singurul răspuns pe care Bell îl primi fu scârțâitul de roți și norul de fum albăstrui pe care cauciucurile Goodyear le lăsară în urma automobilului. Îndreptându-se către Central Park West cu viteză, Sachs își concetra toată atenția pe evitarea pietonilor, a mașinilor lente din trafic, a bicicliștilor și a patinatorilor pe role. De asemenea, a cărucioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dinți. Și soarele este cu dinți. Tatăl tău este frumos. Uniforma lui este frumoasă și el miroase a lavandă. Își cumpără din tutungeria de la Rosetti zece țigări Victoria și lasă În urma lui o undă plină de arome. Un fum fin, albăstrui. Întâi apar În fața ochilor, coborându-se, niște furtunuri, niște cabluri groase. Pe urmă apare cabina. Urcați cu liftul. Ce bine este În lift. Ce lin trece pe lângă voi contragreutatea În contrasens. Sora tatălui tău are capot de mătase cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acoperită de o sudoare rece, simțind că e pe cale să vomite sau să leșine sau ambele În același timp, și nu putea să facă nimic. După ce vârtejul din capul său a Început să prindă viteză, camera a căpătat o nuanță albăstruie. În final, a simțit că o lasă picioarele. E OK, te-am prins, i-a zis o voce masculină. Părea că se aude de la kilometri depărtare. Era vag conștientă că cineva o ținea pe brațe. —Trebuie să te Întinzi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu părea nicicum. Poate e obișnuită, m-am gândit, este una care o face cu oricine. Acum o priveam fără să mă mai tem de nimic. O umbră întunecată îi înconjura ochii, înfundându-i și mai mult în fața slabă. Venele albăstrui de pe gât se pierdeau sub bluza în carouri galbene și negre dintr-o țesătură elastică ce strălucea la soare, o haină ieftină, cusută la mașină de cine știe ce copil asiatic. Nu se mai uita la mine. Își duse mâna la breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dezinfectat? — Da. Atunci vino să-mi dai o mână de ajutor. Îmi dădu ascultare și se apropie de capul Italiei. — Să nu pierzi din vedere monitorul și fii gata să defibrilezi, dacă va fi nevoie. Afară se vedea o lumină albăstruie. Italia avea o expresie senină. Mă simțeam puternic, neașteptat de puternic, Angela. Era o scenă pe care o mai văzusem, cine știe unde, poate în somn. Trăisem momentul acela și poate că îl așteptasem. Aveam acea întâlnire. Și mi se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu facă nici unul din lucrurile astea, deschise discuția și spuse: Deci Yael nu e acasă și nici Dimi. Am uitat să-i aduc ciocolată. — Așa e, zise Ted Înăbușindu-și un căscat. Scoase din pipă un nou nor de fum albăstrui și plăcut mirositor. Fima Își aținti privirea asupra planurilor computerizate, le cercetă puțin de parcă ar fi fost ale lui, compară cu deosebită atenție pagina a șasea cu a noua, ca și când chiar În clipa aceea ar fi luat decizia să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a dat fuga la fabrica de cosmetice din cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul albinos, distilând un fel de lichid albăstrui Într-o eprubetă de sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea Dimi obișnuia Încă să-i strige pe amândoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de medicamente și dezinfectante. Pieptul său enorm, umflat ca al unui general-guvernator rus din timpul țarilor, șoldurile rotunde și late dădeau trupului său greoi Înfățișarea unui contrabas. Obrajii Îi erau străbătuți de o rețea deasă, nesănătoasă de vase de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de sus al unui pat supraetajat dintr-o baracă, spațiu cu care eram obișnuit de ani întregi. Cam între Hildesheim și Hanovra, acolo se afla satul, într-o zonă netedă, favorabilă culturii sfeclei de zahăr. Doar spre sud-vest se vălureau albăstrui, la orizont, dealurile ținutului Weser. Iar dintre suprafețele înverzite de începutul de vară se înălțau turnul de extracție al puțului minei, concasorul de piatră, sala cazanelor, cu baraca pentru dușuri și vestiare lipită de ea, apoi clădirea aducând a vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tînărului Doctor care îl asculta încîntat. „Pentru că însuși idealul prezintă potențialitatea viciului. Dar ceea ce-am văzut întoarce efectiv stomacul pe dos. Tu cum suporți meseria asta?” Doctorul se spală îndelung pe mîini, pe față, se șterge cu un prosop albăstrui și apoi îi răspunde. „-...Pentru că așa e lumea. Ce-ai vrea să fac? Să mă sinucid pentru că nu-i elegantă ca-n postere? Sau să mă fixez în cine știe știe ce compensație stălucitoare? Acolo-i loc doar pentru transfugi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care părea că nu se mai termină, ajunseseră la maturitate și se simțea de la zece pași parfumul plăcut al zambilelor, iar cupele elegante și catifelate ale lalelelor în trei culori se înălțau semețe deasupra unor așa numiți „năsturași” galbeni, grena, albăstrui, de parcă se întreceau în a atrage priviri admirative. „Hm! Mama nu a fost la cursuri de ikebana, dar și aici, afară, ca și în vazele din casă, dânsa a aranjat florile mai plăcut ca japonezele! Avea un simț al armoniei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu sau dulap sau a unei măsuțe, ca niște munți de spaimă neagră ghiciți în întunericul albăstrui, însă temându-se și mai mult să aprindă vreo lumină care alunga umbrele, dar sporea pustietatea casei, nelăsând-o să arate așa cum era, obișnuită, dacă nu chiar mică, ci dându-i impresia că e gata oricând să se lungească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și iar rămânea singură până veneau alte ființe lipsite de trup și de grai cu care ajunsese să se obișnuiască. Și, în timp ce stătea în pragul ușii-fereastră, înfiorându-se de răcoare, și nu de umbrele rămase în spatele ei, în spațiul întunecat, albăstrui al apartamentului, se străduia să nu privească într-o anumită direcție, către casele ascunse între arborii și vilele de dincolo de țuguiul imens de țiglă roșie pe care și-l luase drept reper, pe străzile cu nume de capitale occidentale. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândea, n-a spus niciodată. „Nu mai văd bine“, spuse bătrâna doamnă Marga Pop, chinuindu-se să-și șteargă sticlele ochelarilor. Nu-i mai era gândul la ce vedea. Miresmele de frunze poaspete și flori de primăvară năvăleau din întunericul albăstrui de afară. Boarea de flori mucegăite dispăruse. I se părea că aude și cântec de păsări, dar nu putea fi decât o părere sau amestec de zgomote percepute aiurea, pentru că se lăsase noaptea. Dar și miresmele, și ciripitul-părere, și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă și ieșea pe balconul-terasă trăgând fumul adânc în piept, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai redacției. Mai erau și unii pe care Andrei Vlădescu nu-i cunoștea. Se uita la ei așa cum mai făcuse, încercând să descifreze ce gânduri îi stăpâneau. Nu e ușor să descifrezi gândurile. Geamurile erau larg deschise, un fum ușor albăstrui de țigară plutea în cameră, făcând și mai impersonale dansurile, râsetele, strigătele care acopereau muzica ritmată. Toate chipurile semănau cu ale unor ființe știute, trăsături, timbrul vocilor, mișcări, gesturi altădată exprimau credință, mândrie, convingere, tenacitate, prefăcătorie, dar acum se estompau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va termina. Da, știe că e lângă el. S-a ridicat și a ieșit în balconul-terasă, unde îl chemase fiul doamnei Marga Pop. Și-au aprins câte o țigară și au fumat tăcuți, privind amestecul de lumină palidă și întuneric albăstrui care se întindea peste oraș. „Ar trebui să-ți mulțumesc pentru ce ai...“, a început să spună celălalt, dar Andrei Vlădescu s-a întors brusc spre obrazul tras și nebărbierit: „Nu, nu trebuie“. „Bine, e mai bine așa. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să te lași. Bate la toate ușile, du-te în audiență, insistă. O să ai timp. Casa trebuie predată după șaizeci de zile. Trebuie să rezolvi, ai să rămâi aici în continuare...“ Nu-l mai asculta. Privea cum se întinde întunericul albăstrui peste oraș, întrebându-se, la fel cum întreba omul de lângă el, cum îl întrebaseră și alții, Ioana Sandi adineauri, la telefon: și acum ce va face? Al doilea brâu „Întinde mâna și dă hârtiile alea la o parte, nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu, dar a lăsat să se înțeleagă, era prea străveziu totul. Ce mai puteai schimba tu, orice ai fi spus în acea zi - sau, mai precis, în acea seară, pentru că soarele dispăruse la orizont, năvăliseră în încăpere valuri de întuneric albăstrui și a trebuit să aprindem lumina -, orice ai fi spus ar fi fost inutil, ce mai puteai schimba? Nu te-ai lămurit a doua zi? „Ba da. Demagogi, demagogi! Niște demagogi împuțiți, care nu știu decât să-ți înșele buna-credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-am să-ți spun nimic și-am să mă fac doar ghem în brațele tale și am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tăcut“. „Dar nu-nțeleg de ce faci din orice o dramă“, a spus după un timp. Nu i-a răspuns. A ridicat numai din umeri. „Pur și simplu nu-nțeleg“, a mai spus după un alt timp, învelindu-se în fum albăstrui, rămânând cu gândul în urmă, ca pironită într-o idee. El se apleca asupra pachetelor cu cărți, legându-le cu sfoară, și nu i se auzea decât icnetul cu care strângea înainte de-a face nod. „Te iubesc“, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]