737 matches
-
amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor fenomene. Mormin tele emit, poate din cauza hidrogenului eliberat, poate din alte pricini, o licărire albăstruie, vizibilă noaptea. Asta o știa din lecturi, încă din facultate. Dar Celebi voia să vadă cu ochii lui dacă licăreala aceea are într-adevăr forma trupului îngropat acolo sau e doar un halo slab, produs de pământul excesiv de fertil al
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
era oltean). înainta acum prin zeama vâscoasă ce-i sugea tălpile, mergând foarte încet, ca să nu stingă flăcăruia, pe care o ținea înainte și ceva într-o parte și care, din când în când, se micșora până ce ajungea un punct albăstrui. Atunci Celebi se oprea, iar micul cerc de lumină creștea iar, făcând bezna înconjurătoare și mai neagră, și mai căscată. Nu era numai spaima de moarte. Era ceva fără nume, groaza de putreziciunea de dincolo de lume care putea în orice
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care mirosea ca roua de pe trandafirii din grădina mea, în zori de zi! Norii erau și ei din vată de zahăr de culoare roz, simpli sau de culoare albăstruie, la fel ca cicoarea pe care mă punea bunica să o culeg cu mare dăruire la începutul fiecărei vacanțe de vară! O briză parfumată și foarte delicată a pus stăpânire pe corpul meu, purtându-mă pe culmile unor munți de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de el: o haină ațuită și slinoasă direct peste un maiou cândva albăstrui. Strâmb în două planuri de secțiune, ca un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai este verde, iar pietrișul apare cu o nuanță indigo pal, părând a împrăștia o bizară strălucire peste sumbrul covor de iarbă, ca și cum ochii au devenit extrem de sensibili la contraste. Cu două ore înainte de răsăritul soarelui se desprinde o luminescență albăstruie, peisajul devenind mai luminos, iar peste indigo se aprind ici și colo nuanțe de galben, în timp ce roșul e absent. Roșul petalei de mac ne apare ca un petec de umbră, mai întunecat decât iarba, cu care pare că
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
puternică, datorită depășirii pragului de sus al sensibilității la culori al ochiului, nuanțele par a se confunda (fenomenul Bezold-Brücke). Exemplu concret: în lumina prea puternică, petala de mac pare colorată identic cu floarea păpădiei. Spre amurg, gălbenelele scapără în lumini albăstrui (fenomenul Elisabeth Linné), datorită imprimării unei puternici imagini consecutive. Alt fenomen vizual îl constituie persistența impresiilor - dacă privim câteva clipe soarele strălucitor și apoi ne luăm repede ochii de la el, imaginea sa, ca un disc auriu ne va rămâne (imagine
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
nostru era Îmbrăcat În catifea neagră, cu jabou plisat și apretat, cu bumbi sobri de argint - ascultând primul de decretul de austeritate Împotriva luxului Curții, pe care tocmai Îl promulgase -, ținând neglijent În mâna-i palidă și fină, cu vene albăstrui, o mănușă din piele de căprioară pe care și-o ducea uneori la gură ca să-și ascundă un zâmbet sau câteva cuvinte către Însoțitorii lui, În care entuziasmul publicului Îi recunoscuse, alături de câțiva gentilomi spanioli, pe prințul de Wales și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând în oraș pe la barieră, și-n partea cealaltă, câmpul și pădurea din depărtare topindu-se albăstrui în dealul din fața orașului. "Aveam paisprezece ani când l-am auzit de peste gard pe viitorul meu soț că mă strigă cum mă striga și frate-miu Nicolae: Cerboaica! Hai cu nenea să fugim în pădure!" Cineva se mișca, în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la plicurile ei. Preotul care stătea lîngă ea se aplecă spre Lanark și i se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-au întîlnit cu tatăl lui, care i-a dus pe puntea unui vapor. în amurg au stat lîngă hornul care emana o căldură plăcută. Aerul era rece între norii de culoarea ardeziei cenușii și marea agitată de culoarea ardezie albăstrui. O terțarolă ca un buștean lung și negru era scăldată de mare, iar într-un capăt, un trepied de fier susținea un glob galben aprins. Vaporul a pornit în larg. Ajunseră să locuiască într-un bungalow, numit cămin, printre costrucții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea transpar uneori prin porozitatea uriașului zid, în zdrențe lungi și enigmatice, deformate în anamorfoze și racursiuri, pulverizate de mediile de difracție, nenumărate, prin care ajung până-n odaia micuță în care mă mai întorc câteodată. Sidef peste sidef peste sidef, albăstrui peste albăstrui peste albăstrui, fiecare vârstă și fiecare casă în care am trăit (dacă n-a fost totul o halucinație a nimicului) este un filtru deformîndu-le pe cele anterioare, amestecîndu-se cu ele, făcîndu-le benzile mai înguste și mai eterogene. Căci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uneori prin porozitatea uriașului zid, în zdrențe lungi și enigmatice, deformate în anamorfoze și racursiuri, pulverizate de mediile de difracție, nenumărate, prin care ajung până-n odaia micuță în care mă mai întorc câteodată. Sidef peste sidef peste sidef, albăstrui peste albăstrui peste albăstrui, fiecare vârstă și fiecare casă în care am trăit (dacă n-a fost totul o halucinație a nimicului) este un filtru deformîndu-le pe cele anterioare, amestecîndu-se cu ele, făcîndu-le benzile mai înguste și mai eterogene. Căci nu descrii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
porozitatea uriașului zid, în zdrențe lungi și enigmatice, deformate în anamorfoze și racursiuri, pulverizate de mediile de difracție, nenumărate, prin care ajung până-n odaia micuță în care mă mai întorc câteodată. Sidef peste sidef peste sidef, albăstrui peste albăstrui peste albăstrui, fiecare vârstă și fiecare casă în care am trăit (dacă n-a fost totul o halucinație a nimicului) este un filtru deformîndu-le pe cele anterioare, amestecîndu-se cu ele, făcîndu-le benzile mai înguste și mai eterogene. Căci nu descrii trecutul scriind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toaletei cu oglindă. Ce animal ciudat eram! Ce cap triunghiular, ca de șarpe, acum transfigurat de teroarea statuilor și-a cupolelor, pe care ochii mei încă le mai reflectau. Ce torace îngust, cu inima aproape vizibilă în rețeaua de vene albăstrui din piele, intre pulpe, sexul, deja congestionat de erecțiile din atâtea nopți chinuitoare, virase din rozul copilăriei în brun întunecat. Părul mi se îndesea pe pulpe. M-am întors cu spatele la oglindă și m-am privit peste umăr. Vertebrele mi se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făt într-o burtă de lână veche și paie foșnitoare, mâncat de zeci și sute de purici, visam visele lui tataie, lângă capul cărunt al căruia îmi odihneam capul. Când, speriat de vreo cucuvea, deschideam ochii în beznă, vedeam clar, albăstruie, discretă, fluturătoare, o aură de lumină pură în jurul craniului țepos, nimb intens ca flacăra ochiurilor de aragaz la ieșirea din țeastă, rarefiat și gălbui apoi, pe o lățime de-o palmă, pentru ca un tiv perfect circular, de diamant lichid, s-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jur o încropeală de apă și zăpadă. Din cenușie, lumina se făcu galben-scînteietoare, și primăvara timpurie se arătă, cu parfumul ei neliniștitor, umplând marea sferă albă ce avea în mijloc viermușul întunecat al săniilor. Într-una din dimineți, o geană albăstruie, întinsă pe tot orizontul, se arătă pribegilor. Geana se lățea pe măsură ce se-apropiau de ea, devenind un șarpe sinuos încolăcit în zare, până când drumul începu să coboare și, șfichiuită de nuielele copacilor, străbătută de zborul croncănitor al ciorilor, se vădi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în toată slava sa. Pretutindeni, pe toată întinderea fluviului, cât zăreai cu ochii, fluturi colorați, cu aripile-ntinse, la câțiva pași unele de altele, alcătuiau o pardoseală amețitoare. Cei aflați departe se zăreau mici și șterși, ca printr-o ceață albăstruie, dar cel deasupra căruia treceau săniile părea un animal fărmăcător, o știmă din cele de care vorbeau bătrânii pe la clăci, o ciută nevăzută, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Bătând în aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca mirosul acela inconfundabil de la țară, unde se amestecă dospirea fructelor în butoaie de țuică, leșia lăturilor aruncate în semicerc pe pământ, seva vegetației copleșitoare care-ți întunecă vara privirile. Muncitori pe biciclete străvechi, de fier masiv, cu două-trei sifoane albăstrui legate cu sfoară pe mica platformă din spatele șeii, pedalau agale cu tenișii lor albiți de var. Șoseaua suia galbenă către răsărit, încadrată de labirintul verde al arborilor. Am trecut de Suveica, unde mama lucrase la războaiele mecanice de țesut, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ghirlande, trandafiri și amorași de lemn. Pe acoperământul de pat, de pluș pestriț, stătea o mare păpușă cu cap de ipsos, îmbrăcată într-o rochiță de voal roz. Alte păpuși, mai mici, cu rochii largi de burete roz și albăstrui, erau înșirate pe noptieră și pe lada patului, alături de chinezi de ipsos și dintr-o piatră verzuie străvezie. O mare carpetă acoperea tot peretele de care era lipit patul. Mariei i se tăia respirația când o vedea. Carpeta înfățișa un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vie, în elitrele sicriului. Maria apucă și ea coaja tare de chitină translucidă, cu ochii dilatați și pielea de găină pe brațe. În centrul sălii, atât de departe de peretele circular încît statuile și coloanele abia se străvedeau prin ceața albăstruie, nu mai impozante decât o pădure aflată la orizont, se afla un mormânt de cristal, cu capacul dat la o parte. Groparii își lăsară jos povara, lumea se adună-n cerc, și popa începu să cădălnițeze și să cânte. Toți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de efort. Când ieși din curtea în formă de U, Maria pătrunse în toamnă. Deasupra curții, cerul continua să fie de un azur intens, cu nori de lapte încremeniți în forme bucălate. Oleandrul verde și roz își picta încă umbra albăstruie pe peretele văruit al casei din stânga, și populația semi-țigănită transpira mai departe în mirosul de rântaș ca niște excrescențe cărnoase pe un recif de corali. Odată poarta curții închisă, însă, încetară brusc și fierbințeala, și parfumul, parcă și zgomotele, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
intrară pe strada morții. Nicicând nu văzuseră atâta carnagiu. Sângele forma bălți în care ardea soarele. Mâini, maxilare și oase țăndărite ieșeau din moloz și din crăpăturile clădirilor. Un creier uman, intact, umed, cu circumvoluțiile desenate minuțios și cu vinișoarele albăstrui zvâcnind sub pieliță înflorea pe caldarâm, lângă o țeastă deschisă larg. Nici o casă nu mai era întreagă. Rămăseseră-n picioare uși, cu cadru cu tot, pe când zidurile erau grămezi de cărămidă. Rămăsese casa liftului, de plasă neagră de sârmă, a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-l știa pe Tătica cine știe de unde. Suiră-n căruță și străbătură, hurducîndu-se, străzi pe unde nu mai fuseseră niciodată, până când priveliștea pitorească și familiară a Oborului, furnicar de țărani, țigani și mitocănime, li se deschise-nainte. Um fum albăstrui, cu miros de mititei prăjiți pe cărbuni, umplea toată piața. Pe Moșilor și pe la Oborul Nou treceau de-a valma căruțe și automobile, înaintînd ca melcul printr-o mare de lume. Case negustorești și mizerabile chilii de chirpici erau mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la "Vulcan" și care se spărgeau întotdeauna în timpul folosirii, răsucmdu-se ca niște mele dureroase la baza sulelor viguroase de ciocănari ce sperau să nu mai toarne nevestelor și al șaselea plod, șobolani putrezi, pisici cu mațele afară, colorate delicat cu albăstrui și oranj... Sau un depozit secret al Securității Statului, instituție care se ocupa cu prinderea spionilor ce fotografiau obiectivele naționale cu ingenioase aparate de fotografiat ascunse în rama unor ochelari. Ofițerii de securitate erau bărbați zîmbiton și energici, care apărau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putură simți forța șoldurilor de femelă deplină și delicatețea rețelei de păr uscat și creț ce nu reușea să acopere albeața bombată a pubisului, brăzdat în josul lui de o crăpătură verticală catifelată. Eliberat din strânsoarea pereților, pe care lăsase puf albăstrui ca un fard de pleoape, fluturele zvâcni de câteva ori din aripi. Desfășurate, aveau acum mai bine de trei metri anvergură. Deși femeia îl ținea din toate puterile, petrecîndu-și brațele în jurul corpului inelat, el reuși totuși să se smulgă, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]