1,853 matches
-
popular... din Kosovo (aflat... la originea UCK, Ushtria Çlirimtare e Kosovës, Armata de eliberare din Kosovo), a c...rei ideologie se rezumă la „un amestec detonant de «Mao-enverism» și ultranaționalism” (J.A. Dérens, C. Samary). În Șerbia, revendic...rile populației albaneze, denunțate de sîrbii din Kosovo că un mijloc de a prelua puterea și de a-i Îndep...rta pe toți sîrbii și muntenegrenii, au avut ca efect redeșteptarea naționalismului. În Kosovo, sîrbii au Început s... se organizeze și s... denunțe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
niveluri. Inflația trece la trei și apoi la patru cifre, prețurile se dubleaz... de la o lun... la alta; datoria extern... a ț...rîi e de 22 de miliarde de dolari. În Kosovo, situația foarte tensionat... se degradeaz... considerabil cînd minerii albanezi într... În grev..., susținuți de studenții din Pristina, și cer că autonomia Kosovo s... fie respectat... În conformitate cu textul Constituției din 1974. Milosevici, care fusese ales președinte al Șerbiei, se opune și efectueaz... la 28 martie o reform... constituțional... ce anuleaz
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ales președinte al Șerbiei, se opune și efectueaz... la 28 martie o reform... constituțional... ce anuleaz... autonomia regiunilor Vojvodina și Kosovo. D... ordin s... se trag... asupra manifestanților kosovari (19 morți și 49 de r...niți) și anunț... arestarea liderului albanez Azem Vllasi. Pe 28 iunie, aniversarea b...ț...liei de la Kosovopolje din 1389, sînt organizate mari adun...ri comemorative, dintre care cea de la Gazi Mestan (Kosovo) reunește peste un milion de persoane. În cele dou... republici septentrionale, orientarea spre autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Alija Izetbegovici, liderul musulmanilor, În noiembrie-decembrie 1990. În aceeași perioad..., un fost comunist devine președintele Macedoniei, În timp ce Slobodan Milosevici este reales În Șerbia. În loc de a calma febră naționalist..., alegerile o Întețesc, cu atît mai mult cu cît În Kosovo deputații albanezi au proclamat pe 2 iulie independența făt... de Șerbia, ridicînd provincia la rangul de republic.... Ins... evenimentul capital de la sfîrșitul anului 1990 este referendumul organizat În Slovenia pe 23 decembrie, prin care 86% dintre votanți s-au pronunțat În favoarea suveranit
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
pe prima păgîn... a ziarelor occidentale În primă jum...țațe a deceniului nou.... R...zboaiele din Slovenia, Croația și Bosnia oculteaz... problemă kosovar.... Această, deloc rezolvat..., s-a adîncit În realitate și mai mult. În iulie 1990, cei 115 deputați albanezi din Adunarea provincial... proclam... atît egalitatea În drepturi a Kosovo În cadrul Federației, cît și statutul de „națiune”. Cu toate c... e dizolvat la ordinul Belgradului, Parlamentul din Kosovo se Întrunește clandestin. În anii urm...tori ia amploare dizidenta, sub impulsul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și slavi, bizantini, bulgari, la finele primului mileniu. Pe de altă parte, contactul cu neamurile slave a determinat pătrunderea, mai întâi pe cale populară, apoi pe cale instituțională, din secolele IX-X, a unor cuvinte originare din patrimoniul lexical slav în greaca bizantină, albaneză și română. Acest aspect este strâns legat de creștinarea slavilor sudici și a bulgarilor, și de organizarea structurilor bisericești în teritoriile controlate de aceștia, precum și de recunoașterea limbii slave ca limbă liturgică, introducerea alfabetului chirilic și dezvoltarea literaturii religioase sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că ele sunt categoric împotriva continuității daco-romane în nordul Dunării. Istoricul francez arăta, ca și Roesler, că vocabularul slav bogat în sfera termenilor bisericești și de organizare statală, relațiile foarte vechi ale bisericii române cu mitropolia de la Ohrida, prezența cuvintelor albaneze în limba română, toate aceste argumente par să încline balanța în favoarea ipotezei susținerii formării poporului român în sudul Dunării, într-un mediu slav balcanic. El considera că acest mediu pare, în plus, să fi fost mai propice latinizării (romanizării) decât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mici părți a populației. Terenul (spațiul) devenise vacant, iar slavii au exploatat situația. Cât privește lunga tăcere ce domnește asupra românilor din nordul Dunării, până în secolul al XII-lea, aceasta nu este mai neobișnuită decât cea care învăluie originile poporului albanez, altă supraviețuire etnică preslavă în sud-estul Europei, ce se manifestă în Illyricum occidental, începând din secolul al XI-lea, în spatele orașului Dyrrachium. Supraviețuirea unei serii de insule obscure "valahe" (grec. Blachi, germ. Walchen) în întreg bazinul dunărean, din Suabia (sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbă are nesfârșite nuanțe, care o fac potrivită și fără neologisme, și cu expresia literară cea mai fină.41 Elementele preslave și neromane ce alcătuiesc substratul limbii române, cele comune cu albaneza, cât și întregul conținut arhaic indo-european al limbii albaneze provin din fondul etno-lingvistic al populațiilor preromane ale teritoriului carpato-balcanic și dunărean, fie din grupa traco-moeso-getică, aflată în zona de nord-est, fie din cea iliro-panonică, din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Stabilirea elementelor fonetice, morfologice și lexicale neromane este rezultatul comparării limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rezultatul comparării limbii române cu limbile romanice din apus și cu albaneza, în care se găsesc forme și cuvinte românești prelatine asemănătoare, uneori identice. Prin confruntarea românei cu idiomurile balcanice, în primul rând cu albaneza, deducem că există importante elemente "albaneze", considerate împrumuturi sau moșteniri din epoca de formare a limbii. Prin unele trăsături caracteristice, româna a fost considerată de unii erudiți ca "limbă balcanică". Noțiunilor "balcanic" și "caracter albanez" al limbii române li s-a atribuit o mare importanță. Disciplina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost considerată de unii erudiți ca "limbă balcanică". Noțiunilor "balcanic" și "caracter albanez" al limbii române li s-a atribuit o mare importanță. Disciplina "lingvistica balcanică", având ca promotori principali pe G. Weigand și Kr. Sandfeld, cuprinde limbile bulgară, albaneză, neogreacă și română, mai puțin sârbo-croata. Weigand considera albaneza, româna și bulgara ca trei ipostaze ale aceleiași limbi "balcanice", albanezii fiind traci care vorbesc (păstrează) limba veche, românii fiind traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care vorbesc (păstrează) limba veche, românii fiind traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă concordanțe, acestea nu merg până la identitate completă. În același timp, este incontestabil că un număr relativ ridicat de cuvinte, mai ales în albaneză și română, provin din idiomurile populațiilor preromane și anterioare slavilor. Astfel, româna este parțial o limbă balcanică prin dialectele ei sudice: aromâna, meglenita și istroromâna, dar majoritatea românilor și a limbii lor este dunăreană și carpatică numărul și valoarea cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt astfel "numai în general și cu aproximație". Dar la o cercetare mai atentă, ele prezintă deosebiri remarcabile de la o limbă la alta, ce constituie o prăpastie între albaneză și română. El spune: "Cea mai mare deosebire între română și albaneză este din punct de vedere al accentului, acesta se pierde cel mai greu. Sunt înrudiți românii cu albanezii, mai mult decât cu italicii ori celții, dar înrudirea este foarte îndepărtată. Sunt asemănări morfologice și sintactice între cele două limbi, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însă deosebiri mult mai mari ne obligă să despărțim aceste popoare, ce au și o "structură sufletească deosebită". Concluzia lui Philippide, împărtășită și de alți lingviști, precum Th. Capidan: este neîntemeiată teoria "legăturilor" strânse, lingvistice și etnico-sociale, între români și albanezi, ca și "dependența" limbii române față de albaneză.43 Pe de altă parte, româna are comun cu albaneza o serie de trăsături fonetice, morfologice și sintactice, iar ca lexic, ambele limbi prezintă două categorii de elemente, dăinuind din perioada veche: romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și albaneză nu justifică o "comunitate" între cele două limbi, iar cuvintele indo-europene comune prezintă aspecte de mare vechime în limba română, pătrunse într-o perioadă anterioară începuturilor influenței slave (secolul VI). Concluzia fermă este că elementele comune din lexicul albanez și românesc, cei 70 de termeni, provin în cele două idiomuri dintr-o sursă comună, substratul carpato-balcanic. Un alt aspect important se referă la prezența în limba română a unui număr de cuvinte preromane (100), străvechi, care nu sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintr-o sursă comună, substratul carpato-balcanic. Un alt aspect important se referă la prezența în limba română a unui număr de cuvinte preromane (100), străvechi, care nu sunt de origine latină, slavă ori greacă și care sunt inexistente în limba albaneză. Aceste elemente "obscure" din limba noastră au o însemnătate lingvistică și istorică deosebită și ele provin din fondul autohton carpato-balcanic, un idiom indo-european specific. Ele trebuie considerate ca străvechi și indigene, fiind cuvinte autohtone românești. Pentru identificarea lor, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau prezente în limbă anterior oricăror împrumuturi externe faptul este semnificativ în cel mai înalt grad și concludent din punct de vedere cronologic, istoric.44 În legătură cu originea limbii române, unii istorici aduc argumente lingvistice ce subliniază asemănările între română și albaneză (vezi pe larg mai sus). Astfel, danezul Kr. Sandfeld referindu-se la înrudirea dintre limbile balcanice, încearcă să explice prezența cuvintelor albaneze în română prin contactul între cele două popoare și prin împrumuturi reciproce între cele două limbi. Istoricul francez
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronologic, istoric.44 În legătură cu originea limbii române, unii istorici aduc argumente lingvistice ce subliniază asemănările între română și albaneză (vezi pe larg mai sus). Astfel, danezul Kr. Sandfeld referindu-se la înrudirea dintre limbile balcanice, încearcă să explice prezența cuvintelor albaneze în română prin contactul între cele două popoare și prin împrumuturi reciproce între cele două limbi. Istoricul francez F. Lot apreciază că trecerea unui număr de cuvinte albaneze în limba română ar indica "în mod clar" așezarea refugiaților din Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
referindu-se la înrudirea dintre limbile balcanice, încearcă să explice prezența cuvintelor albaneze în română prin contactul între cele două popoare și prin împrumuturi reciproce între cele două limbi. Istoricul francez F. Lot apreciază că trecerea unui număr de cuvinte albaneze în limba română ar indica "în mod clar" așezarea refugiaților din Dacia aureliană în vecinătatea Dardaniei și Prevalitaniei, patria primară a albanezilor, argumentele lingvistice, consideră el, sprijină teza imigrării: "În Dacia sud-dunăreană, daco-romanii s-au așezat într-un ținut unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
recentă a celor două idiomuri ale limbii române și consideră că unitatea lingvistică a poporului român se datorează imigrării "daco-ilirilor" din sud în nordul Dunării. În sfârșit, Gustave Weigand s-a pronunțat împotriva continuității, în nordul Dunării, pe baza elementelor albaneze din limba română, ceea ce ar dovedi că albanezii și românii au trăit în sudul Dunării, până în secolele XI-XII, când albanezii au emigrat spre sud, iar românii au pornit spre nord, pe valea Moravei, în Banat și Transilvania, de unde s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nucleul românesc din Munții Apuseni și cel al romanicilor de pe valea Timocului (sudul Dunării). Căci numai în felul acesta se poate explica pătrunderea cuvântului respectiv (pedestru) la populația bilingvă care folosea atât albaneza cât și latina, precum și existența unor nume albaneze în zona Munților Apuseni, fapt remarcat în special de Weigand" (E. Gamillscheg, Originea românilor, în "Cetatea Moldovei ", II, 1941). În sfârșit, nu trebuie să neglijăm nici factorul invaziei ungurilor cu influența lor asupra populării Europei danubiene, în prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și gramatica românească, care, amestecate cu cele moștenite, abundă și au dat limbii aspectul unui adevărat caleidoscop cultural-istoric. Pentru prima dată, aceasta a fost evidențiat în vol. II din Dicționarul Cihac (1879), ce conținea elemente slave, ungurești, turcești, grecești și albaneze. Acest dicționar a reliefat marea importanță ce revine elementelor împrumutate, în limba română, din epoca medievală până în modernitate -secolul al XIX-lea. S-a stabilit natura și proporțiile influențelor externe la care a fost supusă latina răsăriteană, timp de 15
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Moesiei Inferior și Superior și a Dardaniei, unde o viață romană mai era posibilă în sec. al VI-lea. S. Pușcariu, așa cum am văzut, vorbea de "simbioza albanezo-română" (românii au conviețuit cu albanezii în sudul Dunării). Elementele comune cu albaneza și dalmata îl făceau pe Ovid Densușianu (în 1901) să plaseze "patria primitivă" a limbii române în sud-vestul provinciei Illyricum, în teritoriile ilirilor, în apropiere de Albania și de vechea Dalmație. Trebuie să se țină seama de caracterul unitar lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trebuie să pornesc de la probabila lui etimologie (fără să mă mai opresc asupra soluțiilor care s-au dovedit a fi eronate). Murg este un cuvânt autohton (prelatin), din fondul comun indo- -european, care s-a păstrat în limbile română și albaneză cu sensul adjectival de „închis la culoare, brun, negru” etc. Prin extensie, animale de culoare închisă : cal, câine, bou-murg, respectiv iapă, cățea, vacă-murgă. Sau fructe de culoare închisă : s-cr. murgula = „măslină”, murga = „dudă neagră, rămășițele măsli- nelor stoarse” etc. Sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este atestat în Moldova într-un document din 1693. După recoltare, frunzele de tutun erau prelucrate în vreo „fabrică de tabac”, de genul celei înființate pe la 1825 în Moldova de frații Ianachi și Apostol Kalos. Aceștia erau boieri de origine albaneză, care se trăgeau din „arnăuți de la Ianina”, cum ne asigură contem- poranul lor, paharnicul Constandin Sion, în Arhondologia Moldovei (177). Probabil că astfel de „tutun de Valahia” trimitea Costache Negri la Paris, în 1861, prietenilor săi Maria Cantacuzino, Elena Cuza
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]