478 matches
-
gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton din stofă neagră, lucioasă și strălucitoare, un palton de culoarea alunei, ciorapi albi și pantofi lăcuiți, totul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
despre putreziciune, și apoi, când vom smulge zdrențele falsei normalități cu care am vrut să acoperim plaga până acum, vom spune că orbirea din acele zile s-a întors sub o nouă formă, vom atrage atenția oamenilor asupra paralelismului dintre albeața orbirii de acum patru ani și votul în alb de acum, comparația e grosolană și înșelătoare, sunt primul care o recunosc, și nu vor lipsi cei care o vor respinge inițial ca pe o ofensă la adresa inteligenței, a logicii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-mi fac cruce : pe bune, Mirele, chiar asta vrea prostimea ? Tot chestionarul e o făcătură pe care o știi prea bine. Chiar crezi însă că, brusc, toată breasla sociologilor din țară, cîtă e și așa cum e, a fost lovită de albeață sau așteaptă s-o angajezi tu la guvern ? Chiar crezi că nu te va întreba nici unul despre care „proiect” e vorba (cînd și actualul ministru al Justiției și-a exprimat îndoiala că legea poate să treacă așa cum este), că nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei. Nici o zi, nici chiar aceea în care îl pierduse primul lui născut, ce scuipa sânge și bucăți de plămâni pe nisip, devorat de tuberculoză, nu i s-a părut atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Apoi sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
puse portofelul la loc În buzunar. Făcuse tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În pădurea de mesteceni care tremură ușor vântul bate nu se-ncurcă și-n albeața pinilor, în mătasea frunzelor, în dorul cutezător. Coaja dulce ce imprimă ordine firească-n glie te ferești ca fiecare să ajungi țară străină pictori sfinți din acuarele îi ferești ca-n pasul tău să se-ngroape în nădejde și în
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr negru dintre picioare și ridică dintr-o sprânceană spre mine. — Ce e? am spus. — Te holbezi. Când o fată se fâțâie goală în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Rânji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi metri în fiecare direcție și nu era nimic altceva în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și fluturând din degetele în alb-negru. Auzeam zgomotul traficului. Și alte sunete - un copil plângând, bâzâitul unui televizor printr-un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să se ivească în albeață. Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Întâlni pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră cu ferestre spre bulevardul Saint-Michel. Plecând, Îi lăsă numărul de telefon. În săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o stradă liniștită, paralelă cu strada Negustori, într-o clădire șubredă, cu un singur etaj, pustie azi. La acest internat, disciplina era mult mai relaxată. Nu era nevoie de nici o învoire pentru a pleca în oraș. Directorul, un domn cu albeață la ochiul drept, nu avea deloc ambiții pedagogice, ne lăsa de capul nostru. Elevii mai mari se duceau, când aveau bani, la bordel, "Crucea de piatră" nefiind foarte departe de internat, după care își povesteau cu lux de amănunte, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în trupul lui Skorpius - care era acoperit de sânge din cap până în picioare -, dar nu reușea să-i slăbească forțele. Evita cu abilitate atacurile imprevizibile ale lui Skorpius. Fu rănit o singură dată, deasupra genunchiului; carnea sfâșiată dădu la iveală albeața osului, apoi sângele țâșni, scurgându-se pe picior și pe ocrea. Valerius nu scoase nici un strigăt; continuă să alerge. Marcus îl privea, uimit de felul în care își stăpânea durerea. Secutor-ul îl ajunse pe Skorpius din urmă și îl atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Piți și mult mai scurt Bulică. Uite-l, mânca-l-ar tata, c-am auzit că de Paști s-au vândut și câini patrupezi ca miei la fel de patrupezi dar din păcate al meu n-are decât trei kile și o albeață pe ochi și nui credibil nici ca iepure. Domnule Al... Stați! Stați c-am ghicit ! Ați venit cu ajutoare pentru câini, c-a mai fost pe aici o doamnă și i-a adus două kile de ciocolată și o zgardă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Adulter, tăinuiri, crime, otravă, nebunie, sinucidere, fantome și dueluri formau versificat o cheie de boltă a inconștienței amorale ce pare că îi caracterizează! Seminția lor este divizată în "națiuni", grupuri mari care-și apără cu arma în mînă trăsăturile specifice: albeața dinților și dorința de a stăpîni lumea, hoția și lenea, spiritul ordonat sau meschinăria și ranchiuna etc. Comunică doar în scris sau oral și au un vocabular oarecum fix, tare sărăcăcios. Pînă acum cîteva sute de ani, acești primitivi credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
un pisoi, fiecare aburind. Prezent. Un vas mai mic cu o porție de piure cu smântână și unt. Opt tulpini perfecte de sparanghel, cu vârfuri care păreau moi și zemoase și capetele de jos curățate perfect, de li se vedea albeața. Prezent. Și mai era și un vas plin de unt topit, o cutiuță plină ochi cu sare grunjoasă cușer, un cuțit special, cu mâner de lemn, pentru friptură și un șervețel din pânză curat și apretat, care azi era Împăturit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar dacă tu nu-ți dai seama și nici nu-l urmărești), i-am adulmecat conturul corpului pe care i-l țineam În brațe și i-am aspirat parfumul iute de transpirație al sânilor Îmbumbați. Probabil că m-a atras acea albeață artificială a cărnii sau am fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să vrem, am lovit-o rău și atunci am avut revelația că am făcut-o să sufere. Acea suferință acută ce se citea pe fața ei (care era foarte albă, ca În portretele lui Boticelli, avea un ten de o albeață vineție, caracterizând doar acele ființe ce stau mai mult În umbra alcovului, decât În bătaia vântului și a soarelui, cu niște ochi albaștri inexpresivi și distanți și cu părul lung de un auriu roșcat) m-a zguduit. De atunci, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o înțepeneală nefirească. Buzele, rujate în grabă, lăsaseră pe vârfurile dinților urmele sângerii ale unor cuvinte spuse pe jumătate. Părul se sufoca sub culoarea roșie, evident, nu a lui. Gâtul era scurt, de parcă ar fi vrut să se ascundă, cu albeața lui cu tot, dar nu avea unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza, dintr-un material lucios și elastic, cobora de la jumătatea umerilor, strângând sânii și împingându-i să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simptome - suspect de sindrom de hiperventilație - zgomote în urechi - corp străin în canalul auditiv 28. Ochiul - leziuni izolate minore - dureri acute în ochi, fără alte simptome - conjunctivită - lăcrimare, usturime la nivelul ochilor - ochi dureros după privirea unei operațiuni de sudură, albeață Anexa 2 ------- la normele metodologice ----------------------- - model - CONVENȚIE DE ASOCIERE a medicilor de familie pentru asigurarea continuității asistenței medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanență Art. 1. - Părțile semnatare În conformitate cu prevederile art. 60 lit. g) din Legea nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/250854_a_252183]
-
feminin. Maud de Rouvre este înzestrată cu acea frumusețe malefică a diavolului, care ia mințile bărbaților. În pletele ei lungi și negre ca abanosul străfulgeră reflexe arămii, aproape roșii. În lumina apusului, ochii de un albastru întunecat capătă strălucirea chihlimbarului. Albeața mată, opacă a tenului apare în toată splendoarea sa. Fiecare părticică a ei uluiește, vrăjește... și amăgește. Căci deși pare a întruchipa, prin frumusețea ei, esența feminității, Maud este exact opusul acesteia. La început, Maud de Rouvre pare să corespundă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mai săruta și mâinile. Există o limită, o decență În manifestarea afecțiunii, În absența căreia lăsăm impresia de lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest simț al măsurii, care cere moderație, cumpătare, nedepășirea limitelor bunului-simț: „Este o măsură În toate și limite bine trasate” - Horațiu.) Poți sparge vaza, dar parfumul trandafirului rămâne. (Calomnia, de exemplu, nu distruge
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
despicat / Când iese lin din rochii / Pe-o margine de pat // Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]