534 matches
-
plăcere, ură și ignoranță, iar ternarul și cuaternarul formează iar cifra supremă șapte. Sufletul și spiritul trebuie despărțite de trup, ceea ce echivalează cu o moarte, iar din triunghiul aflat în pătrat urmează a se forma din nou cercul, Ouroborosul, simbol alchimic fundamental. Oglinda e un sistem de navigație adesea întâlnit în poesie. Rembrandt imaginează o astfel de imagine pentru Faust și seamănă îngrozitor de bine cu o mandală, cu sufletele apărute în fotografii. Căldură de stârv al cerului prag, din el răsare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trăirii noastre pe acest pământ. De aceea au și fost un subiect constant al preocupărilor noastre. Aceste cuvinte vor fi întotdeauna subiectul unor comentarii, al unor dezbateri antropologice, al unor păreri contradictorii din care se va alege tâlcul hermeneutic, aurul alchimic al înțelepciunii. Ars longa Poesie și bucurie [...] primește, Doamne, încântarea ce din inimă-mi țâșnește cum țâșnește pârâul din izvorul lui semn că dintr-acolo jarul curge și nu respinge, Doamne, nici chiar încântarea rece, pe care o voi umple
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aproape de mine, este aproape de foc. Și nu există nicio contradicție, izvorul nu este numai cursul vieții ci și căldura sau arșița ei, taina pasiunii fiind sinonimă cu focul. Cristos în sens esoteric este izvor de foc, focul veșnic viu, apa alchimică ce se confundă cu focul. Dragostea, viața și moartea, căsătoria și botezul sunt taine ce cuprind aceeași orfică alegorie. La porțile iadului sunt două fântâni, una ce conferă nemurire și fericire veșnică, numită a memoriei și cealaltă destinată uitării. Potop
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de cine-ți povestește? Noi înșine cerul suntem, noi l-a creat iubind. O, dragostea mea, ascultă, ascultă focul acesta! E altfel decât celelalte, deși ți se pare, sigur, la fel1242. Și totuși focul e la originea lumii, iar nunta alchimică cu apa împlinește arta pe care Cel ce a conceput această lume, creator și arhitect i-a sugerat-o lui Moise. Fântâna este un simbol al reînnoirii prin curgerea apei, ea de fapt trăiește din izvor, iar apa conduce prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nevoie să o eliberăm de ultimile sale cătușe pentru a trece la următoarea etapă, a illuminării printre toate gândurile malefice și distrugătoare, pe care tot mintea umană le-a eleborat. Kabbala, Tarotul au fost etape de referință prin care spiritul alchimic, rosicrucian și al francmasoneriei moderne încearcă să-și impună codul etic și moral de excepție, comandamente identice celor zece porunci biblice, dar adaptate vremilor noastre. Ciudate și bizare sunt situațiile pe care societatea profană o impune vieții și nu activitatea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
calea și conduce la o binemeritată liberă gândire. Să urmăm itinerariul sufletului după moarte. E ciclul necesar și obligatoriu pentru inițiere și obținerea instrumentelor pentru accesul în ciclul renașterilor avatarice. Acest simbol al morții și al învierii spirituale e nodul alchimic al lui Solomon, emblemă a infinitului, spirală a transformării perpetue. Oh, plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! [...] Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun. Oh
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căror vârfuri pot străbate orice sens, copacul plutitor e cel care-și afundă rădăcinile în cer și își desface coroana în pântecul pământului. Ramurile sale corespund celor cinci elemente tainice, aducând alchimistului imaginația creatoare. Asemenea tabloului lui Solomon Trismosin, Arborele alchimic care ilustrează cartea a VI-a a Eneidei procesul dus între albedo (Anhise) și nigredo (Silviu) atinge prin Enea îmbrăcat în roșu atingerea pietrei filosofale reprezentată prin creanga de aur, nu cea sadoveniană dar nu foarte departe de aceasta. De
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în cel vertical al spiritului. Sufletele lor sunt supuse acestei axe, iar confruntările lumești devin o fațadă inutilă. Nicio viață nouă nu poate apare fără a se sfârși o alta. Ceea ce doar sugerează poetul este renașterea naturii, împlinirea ca simbol alchimic în etern, început de inițiere la care asistă neputincioși muritorii: Și au fugit în basmul lor/ De zeii reci, de oameni duri/ În frunzele uscate. Această conjuncție mistică reflectă conjuncția alchimică, imposibilitatea împlinirii ființelor spiritului, ale gândului fără integrarea materială
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doar sugerează poetul este renașterea naturii, împlinirea ca simbol alchimic în etern, început de inițiere la care asistă neputincioși muritorii: Și au fugit în basmul lor/ De zeii reci, de oameni duri/ În frunzele uscate. Această conjuncție mistică reflectă conjuncția alchimică, imposibilitatea împlinirii ființelor spiritului, ale gândului fără integrarea materială prin comuniune divină. Pierderea elementelor conștienței reprezintă disociația de dinainte de uniune, nunta reprezentând asumarea sufletului înainte ca el să se înalțe, etapă datorită căreia sinele poate să iasă din noapte, din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe o stelă toate frământările sale. El a fost cel care a poruncit să se ridice zidul Urukului-celui-împrejmuit și sfânta piață a sacrului Eanna 1324. Turnul e un zigurat, o piramidă, inversat e puțul spre infinitul tenebrelor. Oricum e athanorul alchimic, viața creatorului. Și poetul, aed și mesager, cântă alegoria prințului care scapă tânăra domniță din ghearele balaurului. Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn În visul meu te port1325
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastră care împinge poesia la rang de comunicare, conexiune ocultă primordială în dialogul Dumnezeu-Om nu poate supăra nicio parte a celor inteligenți care pot vedea în funcționarea sa realitatea subconștientului, intuiția, imaginația, spiritul decantat în trepte printr-un aludel alchimic. În izvoarele vii ale lucrărilor noastre de mare ținută simțim inconștientul materiei, instinctele, tendințele și complexele, dorințele reprimate și amintirile care alcătuiesc un ansamblu uman închis și independent. Platon adaugă în creuzet preconștientul muzical, muzica sferelor, acea poesie primordială pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
2005. 436 Goethe, aforism. 437 Gaston Bachelard, Flacăra unei lumânări, 1994. 438 Scurgerea eternă a vremii cum o denumea Lamartine, dar și posibilitatea răsturnării timpului, analogia între sus și jos, vidul și plinul urmează unul celuilalt, imaginea alegerii mistică și alchimică. Porul dintre cele două compartimente se aseamănă și cu fântâna pendefundiană aflată între două clopote. 439 În flacăra unei lumânări toate puterile naturii sunt active (Novalis), 440 Blaise de Vigenère, Traite du feu et du sel, Paris, 1628. 441 Éduard
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Condorcet inițiatul are rareori nevoia de a face un mister din cunoștințele transcendente: cel mai bun mijloc de a le prăbuși în obscuritate este să le răspândești în marele public (Robert Charroux, Cartea lumilor uitate, Elit, 2001). 473 Paracelsus, Ars Alchimica, 2005. 474 Vasile Lovinescu, Creangă și creanga de aur, Editura Cartea românească, București, 1989. 475 Ibn'Arabi, Cartea Înțelepciunii, 2005. 476 Jacques Bergier, Stăpânii oculți ai timpului, PRO, 2006. 477 Tommaso Campanella, "Cetatea Soarelui", citat de Andreea-Oana Iftime, în Constelații
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Omul și simbolurile sale, traducere de Dana Verescu și Vasile Dem Zamfirescu, Editura Trei, București, 2004. 539 E quindi uscimmo a riveder le stelle 540 Venus și Marte 541 fizicianul neozeelandez, Ernest Rutherford. 542 Max Plank 543 Einstein 544 Jurnalul alchimic, 1999. 545 înrâurit și extaziat de Guénon și Böhme, spiritual vorbind dar și inițiatic de Calistrat Hogaș. 546 Isaac Newton 547 René Descartes 548 Liviu Pendefunda, Rondelul intrării în templu, Rondeluri și Ovoide, Editura Junimea, Iași, 2005. 549 asemănare cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gândi în sanscrită), primul care ar fi folosit sacrificiul cu bucăți de unt și lapte turnate în apă fiind avertizat de un pește de iminența distrugerii lumii el construiește arca cu care se salvează pe vârful unui munte; din apa alchimică nasc apoi prima femeie, fiica lui Manu și împreună crează omenirea. Identificat când cu Brahma, când cu Vishnu, o zi din viața lui Manu are paisprezece perioade și fiecare are 306 720 000 ani. Fiecare ciclu e o renaștere, în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Noul Testament, Romani 10:17. 605 Rudolf Steiner, Die Geheimwissenschaft im Umriß, Sarastro Gmbh, 2012. 606 Ralph M. Lewis, Through the Mind's Eye, 1999. 607 Éduard Schuré, De la Sfinx la Christos, Evoluția divină, Editura Antet, București, 2003. 608 Paracelsus, Ars Alchimica, 2005. 609 Vasile Lovinescu, Creangă și creanga de aur, Editura Cartea românească, București, 1989. 610 Liviu Pendefunda, Contact internațional l, 2, 6-7, 1992. 611 Liviu Pendefunda, "Prelegeri pentru un templu al spiritului", în Dogmă sau Libertatea Gândirii, Editura Junimea, Iași
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
strigătul biblic fiat lux ! 748 Vechiul Testament, Cântarea Cântărilor. 749 Liviu Pendefunda, Rondelul ca o aniversare, Cele mai frumoase poeme de dragoste, Poezia, 2008. 750 Nichita Stănescu, Clar de inimă, Editura Junimea, Iași, 1973. 751 Mihai Eminescu 752 Christian Rosenkreutz, Nunta alchimică (tr.a.). 753 Liviu Pendefunda, rev. Poezia, 4, 2008. 754 "Iată, evlavia este înțelepciune", Sfântul Augustin, Confesiuni, Liber quintius, caput V: 8, Editura Nemira, București, 2003. 755 B.P.Hașdeu, ic cogito, Evenimentul, 1990. 756 Soren Kierkegaard 757 Liviu Pendefunda: Creație
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să intre i-ați împiedecat, Noul Testament, Editions du dialogue, Paris, 1992, Lc 11, 52. 866 Cassian Maria Spiridon, Din scorbură, Helicon, 1996. 867 Hermes Trismegistus 868 Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de lumini a lumii. 869 Christian Rosenkreutz, Nunțile alchimice. 870 Liviu Pendefunda, Al treilea clopot, Timpul, Iași, 2009. 871 Lucian Blaga 872 Interviu cu Liviu Pendefunda consemnat de Cassian Maria Spiridon în Poezie și ambiguitate, Poezia 2008/4. 873 Lucian Blaga, Catren, Corăbii cu cenușă. 874 Braccesco 875 Liviu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în Oxford Book of Christian Verse, 1940. 1114 John Dryden (1631-1700). 1115 William Blake, Cei patru Zoa, Editura Institutul European, Iași, 1997. 1116 William Wordsworth (tr.a.). 1117 Leon Blay 1118 Giordano Bruno, Miercurea Cenușii, 1584. 1119 Vasile Lovinescu, Jurnal Alchimic, Editura Institutul European, Iași, 1998. 1120 Friedrich Holderlin, Cântecul de ursită al lui Hyperion, traducere de Alexandru Philippide, . 1121 Otto Rank (1884-1939) despre psihologia miturilor. 1122 John Keats, Ode on a Grecian Urn (traducere de Liviu Pendefunda). 1123 Complete Works
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1897-1982, Liturghie pentru Elsa (Ectenie) 1288 Mihai Eminescu 1289 Liviu Pendefunda, Ros lucis, Princeps Edit, 2009. 1290 Gheorghe Andrei Neagu, Nunta Neagră, Editura Valman, 2010. 1291 L. Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1292 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1293 Gheorghe Andrei Neagu, Nunta Neagră, Editura Valman, 2010. 1294 L.Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1295 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1296 Rene Char, 1907-1986, În sănătatea șarpelui, XXIII. 1297 Micul Catehism, Episcopia Romano-catolică Iași, 1993
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1291 L. Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1292 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1293 Gheorghe Andrei Neagu, Nunta Neagră, Editura Valman, 2010. 1294 L.Pendefunda, Alchimia nunții, Convorbiri literare 2010, 5 (173): 172. 1295 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1296 Rene Char, 1907-1986, În sănătatea șarpelui, XXIII. 1297 Micul Catehism, Episcopia Romano-catolică Iași, 1993. 1298 Wolfram von Eschenbach 1299 George Bacovia, Dialog de iarnă, Plumb, Editura Litera, 2009. 1300 Liviu Pendefunda, Vrăjitorii Marelui Vid, Moonfall Press, USA 1993. 1301
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o absoarbe în cursul ceremoniei 22. 18 Aceasta corespunde de altfel cu imaginea pe care Antichitatea greacă și-a făcut-o despre Zarathustra: filosof (după Aristoxene, Pitagora i-a fost discipol), mag, maestru de inițieri, autor de tratate hermetice și alchimice. 19 A. Meillet, Trois conferences sur Ies Găthă, p. 56; J. Duchesne-Guillemin, Zoroaxtre, p. 151. 20 Vezi lucrările lui G. Gnoli, în primul rând "Lo stato di "maga"" și "La gnosi iranica", pp. 287 sq. 21 Cf. G. Gnoli, "Questioni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe măsură ce aceasta le atinge o altă fațetă. Tema iubirii este introdusă indirect prin intermediul adjectivului metonimic "fierbinte", aparent banal, a cărui expresivitate este exploatată prin includerea în comparația ce urmează ("fierbinte stai aburind ca o ceașcă străvezie", Alchimie). Nu e creuzetul alchimic cel în care se produce transformarea, ci un obiect familiar care implică și iluzia transparenței. Eul poetic se imaginează în ipostază de "vraci iscusit" care are puterea să acționeze magic asupra universului. Cel ce își dorește dragostea nu mai este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
eșec. Versul pare să-și oprească răsuflarea odată cu magul, atât gerunziile, cât și adverbele "îndelung" și "încet" reliefând clipa suspendată, ieșită din timpul istoric în care are loc seducerea, accederea la sufletului celuilalt. Iubirea este un act magic, răscolitor. Transformarea alchimică are loc sub puterea lacrimei de opal, acesta din urmă fiind considerat o piatră a iubirii, a speranței, căpătând însă și semnificația nefastă a blestemului, a nefericirii. În jocul sentimentelor, orice acțiune poate duce fie la fericirea supremă, fie la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
astfel definibilă la nivel de țară, de viață, de oraș, de meserie sau de cuplu. Or, pentru cârcotașii retrograzi, această formulare ar putea fi chiar chintesența (pentru criticii de film poststructuraliști - da, e chiar acel al cincilea element necesar transmutației alchimice!) întregului film, trebuie să spunem răspicat că nu, sensul său deconstructivist îl face să-și spargă platoșa formală a semnificantului lingvistic și să atingă aerul pur al metafizicii închipuite, acolo unde doar spirite singulare, declasate (în sensul de mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]