761 matches
-
literar ideal pentru o posibilă „poezie constructivă”. La confluența dintre ideile estetice ale lui Mallarmé - selectat ca reformator reprezentativ al sintaxei poetice -, ale lui Rimbaud (a cărui alchimie du verbe lasă urme și la teoreticianul Voronca - vezi „chimia cuvintelor”, „poetul alchimist al imaginii” etc.) și ale urmașilor lor avangardiști, cu programele constructiviste ale momentului, poetul român reușește astfel să-și coaguleze propria interpretare Într-o sinteză elocventă, deschizătoare de drumuri pentru reflecția românească asupra limbajului poeziei. Chiar dacă nu e original În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
contează aici (eventual pentru sugestia unei atmosfere Întreținute de o anumită ambianță obiectuală), cît spectacolul asociativ, surpriza relației insolite. Cu formula rimbaldiană aplicată cîndva de Voronca Însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încît fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază În egală măsură bucuria construirii imaginii, cu o „arte de ingegno” manieristă. Tocmai În aceasta stă Însă și pericolul sufocării discursului liric, supraîncărcat metaforic, deviat sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
punctele cardinale, Într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată În același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, În prelungirea mai vechilor Înclinații manieriste, scriind, de pildă, despre „frumoșii cercei uitați pe masa verde a oceanului”, „fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint”, „vocea ca o barcă cu pînzele pe buze”, „un pumnal
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spre a ajunge la masa Zece de cupă a Regelui Artur Regele de Spadă). O altă carte incisivă este Iluzionistul sau Magicianul, distribuită în hiperromanul lui Calvino în mai multe roluri: diavolul sau Mefisto ce-l ispitește pe Faust ("Povestea alchimistului care și-a vândut sufletul") cu secretul aurului (șapte de tobă); în povestea lui Astolfo pe Lună este poetul deșertului selenar, al unei lumi cu sensul pierdut, contrare armoniei renascentiste, dar compatibile cu smintirea și derealizarea omului veacului XX; în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel Tournier își transferă relatarea în Toscana veacului renascentist XV, cu minunile și molimele ei misterioase; aici ne reîntâlnim cu abatele Blanchet care relatează istoria și patimile lui Gilles tânărului florentin Prelati, student alchimist, cleric răspopit și adorator al artelor. Se conturează astfel nu numai o confruntare comparatistă între Franța și Italia, între cuibul forfotitor al reprezentărilor gotice și soarele artelor și cugetării florentine, ci și un plan de salvare a lui Gilles, senior
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
etică a promiscuității. Treptat, Prelati își va înțelege și mai bine misiunea: trebuia, ca fost om al Bisericii, să înfigă fierul înroșit în plaga purulentă a acelui carnaval al dezmățului, să-l ridice pe Gilles până la ororile Satanei, recurgând, în calitate de alchimist, la focul controlat în laborator. Mefistofelicul Prelati și discipolul său Gilles de Rais se vor deda astfel la lucrări de transmutație sau arderea de tot a cadavrelor de copii pe altarul Diavolului. Când ororile dincolo de orice închipuire vor fi date
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu cele prezente nemijlocit în lumea comentatorului, conținutul de adevăr se eviden țiază ca persistență și condiție de posibilitate a lecturii. Imaginea pe care o folosește Benjamin pentru a explica această situație este aceea a relației dintre chimist (comentator) și alchimist (critic), în fața operei, care crește în timp „ca un rug în flăcări“: „Wo jenem Holz und Asche allein die Gegenstände seiner Analyse bleiben, bewahrt für diesen nur die Flamme selbst ein Rätsel: das des Lebendigen.“ „Soluția“ romantică ajunsese în impas
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
artistică definitivă și artistul nu are certitudinea intrării în contract cu această falsă muză. Impresia de schiță este dată și de imaginile preluate " În jurul stelelor se aduna tăcerea/ și Soarele în zodiac îngreuna balanța" - descrierea copiază parcă desenele din cărțile alchimiștilor sau din cele de zodii. Fronda e dublată de ridiculizarea ei, manifestul este o parodie a tot ceea ce putea înseamna discuție serioasă pe temă literară sau nonliterară. Totuși am lansat acest manifest:/ Cetățeni,/ baricadați drumul cu sens unic/ și demontați
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu a fost percepută ca atare, nici de contemporani, nici de generațiile care au urmat. Paracelsus, personaj controversat, a fost considerat primul „medic chimist”, care a intuit bine că diabetul este o „boală sistemică”, diabetul apărând (afirmație, de altfel, pur alchimistă) dintr-un dezechilibru în combinațiile dintre sulf și săruri în sânge, cu efecte negative asupra rinichiului. Tendința sa spre obiectivarea tulburării s-a materializat în cântărirea cantitativă de „săruri” (n-a sesizat, însă, că este vorba de glucoză) care rămân
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ficatului în ecuația aliment-chil-sânge este zdrobită. Franz de la Böe, zis Franciscus Sylvius, (1614-1674) propune o teorie negalenică a digestiei. Susținător francez al lui Harvey, profesor la Leiden, Sylvius a sesizat importanța circulației sângelui în fiziologia generală. Preluând câte ceva din teoria alchimistă a lui van Helmont, de Böe concepe o apropiere între digestie și chimie. Digestia era privită ca un proces de fermentație care are loc în gură, stomac, inimă și sânge. Într-o altă direcție, în 1643, Vincenzo Viviani (1621-1703) și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Tourquet de Mayerne (1573-1655), educat la Geneva, Heidelberg și Montpellier, scrie în 1571 lucrarea „Despre vechea și noua medicină”, încercând o împăcare a conceptelor elementelor aristotelice cu cele de sare, sulfură și mercur, care în diferite amestecuri făceau faima laboratoarelor alchimiștilor medievali, unde printre flăcări de diferite culori izbucnind în aburul retortelor faustiene, căutau „elixirul vieții” sau „piatra filosofală”. „Pharmacopaea laudinensis”, publicată de Colegiul Medicilor din Londra în 1618, a fost asistată larg de Tourquet de Mayerne. Erau prezentate cele 122
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Scriitori, IV, 404-413; Vasile Popovici, Poezie și eseu, O, 1990, 14; Alex. Ștefănescu, Spectacol, RL, 1990, 17; Monica Spiridon, Genul „mai-mult- ca-scurt”, R, 1990, 6; Alexandru Șerban, Literatura după (bine amestecată de) Șerban Foarță, CC, 1990, 2; Florin Faifer, Un alchimist în Oglindezia, CRC, 1990, 39; Regman, Nu numai, 258-261; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 187-191; Negoițescu, Scriitori contemporani, 178-180; Dicț. analitic, I, 52-54, IV, 629-631; Alex. Ștefănescu, I.L. Caragiale și Șerban Foarță, RL, 1999, 6; Eugen Bunaru, Jocul poeziei ca risc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
62. Leu și pisică Cum să dau greutate spuselor mele decât atârnându-le de picior nu o ghiulea, dar o „greutate“ În sensul de etalon al unei unități de măsură? Și fac apel la o experiență de veacuri multe, a alchimiștilor, cămătarilor și bijutierilor. Care au găsit o structură cât se poate de elastică a sistemului de măsură, chiar dacă bazat pe cele 0,2 grame cât „atârnă“ sămânța de roșcovă, viitoarea carată a diamantelor. Mă uit În jur și aflu spusele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate reprezenta eventual un progres, o face cercetătorul, acela pe care-l definesc acum În câteva sentințe. Cercetarea e cea mai pură muncă manuală. Ca să ai succes, trebuie să faci totul cu mâna ta, să pipăi „opera“ (cum Îi spuneau alchimiștii) cu toate simțurile, căci ești mereu pe un teren necunoscut. Și, de aici, riscul... Dacă-l eviți, adică te cantonezi (doar) lângă realitatea imediată, nu spui nimic nou, iar dacă-l accepți, ducându-te mai departe, te expui atacului celor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care ar Însemna spiritualizarea... „Sâmbătă cu prieteni“, 1 februarie 2003, ora 16,25 20. Piramida sub lupa științei O surpriză plăcută. Cam de multișor stau pe tușă și, nu știu prin ce miracol, o Înregistrare făcută În laboratorul meu de alchimist - după expresia simpatică și graseiată a redactorului Lucian Merișca -, nici măcar În fața unei cafele, a supraviețuit mai bine de doi ani, până la a fi difuzată acum. Să Încerc totuși reconstituirea celor spuse, dar menindu-le hârtiei: Lumea noastră e un continuum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de căldură: Chiar de mă credeți cimotie cu dulăul, eu nu mă răcoresc vara evaporând apa de pe o limbă atârnată de un cot, o treabă fizică, primitivă, ci cu altceva, chimic deci isteț. Fac transmutație, precum au crezut două milenii alchimiștii, dar „pe bune“, sodiul din mâncare devenind potasiul pe care-l ascund cu grijă În pământ, spre bucuria plantelor. Știți voi... Treaba asta cere multă energie, adică exact căldura verii care-mi prisosește. Inteligent, nu? Dar mai inteligent e că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unui izvor, a cărui ape se-ntorc în el însuși" (Sărmanul Dionis). 2. "Schimbarea" trece, la M. Eminescu, prin forma pulberii. "Elementele sunt numai o scară de stări a unei și aceleași materii", spune în ms. 2255. Precum în viziunea alchimiștilor, la care totul se transformă în aur, în plan terestru, al "microscopicelor popoare", totul se transformă în praf: "Ce ești tu, rege Tla? ... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece...". Să privim, pe scara cosmogoniei eminesciene, la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale "ochilor tulburi", "ochii plini d'eres" crează o atmosferă grea, apăsătoare. Adus parcă din recuzita alchimiștilor, plumbul pare a exprima cel mai bine alcătuirea apelor ochiului: "mare moartă / cu-ape de plumb". El are luciul gheții și al morții din imaginile cunoscute: "Și te privesc nepăsător / c-un rece ochi de mort" (Pe lângă plopii fără soț
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de maur" (Memento mori), "cu semnele strâmbe întoarse arăbește" (Povestea magului...) sau "proverb cu literele strâmbe ale întunecatei Arabii" (Sărmanul Dionis), felul de a citi cartea "meșterului" Ruben, din 7 în 7, spun suficient despre "ars regia" (G. Călinescu), arta alchimiștilor și a științelor ezoterice pentru care Eminescu dovedea interes. Această "filieră" ezoterică a Arabiei, patrie a Kabbalei, va fi proprie și textelor borgesiene ("... În colțul de sus al paginilor erau cifre arabe" Cartea de nisip). Pentru că textul cărții "trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a cunoaște viața și activitatea oamenilor, elevul trebuie dus să viziteze ateliere și prăvălii și să cunoască viața agricultorilor: Se duceau să vadă cum se lucrează fierul, cum se toarnă puștile, cercetau pe șlefuitorii de pietre scumpe, pe giuvaergii, pe alchimiști, pe topitorii de bani, pe țesătorii de covoare, de postavuri și de catifea, pe ceasornicari, pe tăietorii de oglinzi, pe tipografi, pe organiști, pe vopsitori și pe alți lucrători. Îmbiindu-i cu cîte un pahar de vin, se minunau de
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
găsește în natură în stare solidă. De fapt, sulful și carbonul erau singurele elemente nemetalice cunoscute din antichitate. Numele grecesc al acestui element este “theion” cuvânt care înseamnă divin, ceresc, denumire dată după inflamabilitatea acestui element, focul fiind atribuit zeilor. Alchimiștii foloseau foarte mult acidul sulfuric, unul din compușii cei mai utilizați ai sulfului. Importanță biologică. Sulful este un element indispensabil vieții. Plantele își fabrică aminoacizii necesari, care conțin sulf (cisteina și metionina) prin reducerea sulfaților dizolvați. El se găsește în
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
economic al dezvoltării unei țări. Surprinzător este faptul că deși este foarte mult utilizat, H2SO4 sau ionul SO42⎯ apare rareori în produsul finit. Principala sa utilizare este ca sursă de ioni de H+, deoarece este cel mai ieftin acid tare. Alchimiștii foloseau acid sulfuric în experiențele lor în care încercau să obțină aur, acest compus fiind singurul compus al sulfului cunoscut de ei. Acidul reprezintă o componentă majoră a atmosferei planetei Venus. 3. Partea experimentală Acidul sulfuric ca agent deshidratant H2SO4
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Rutherford s-a dovedit a fi un pionier. În 1919, el a realizat prima reacție nucleară: a transformat nucleele de azot în nuclee de oxigen prin bombardarea lor cu particule α de mare viteză, realizare menită să împlinească visurile vechilor alchimiști. Curând, lumea și-a dat seama că transformarea nucleară ar putea să fie sursă de energie a Soarelui. Mai mult, având în vedere faptul că aceasta reprezintă procesul-cheie în cazul armelor atomice și al centralelor electro-nucleare, interesul suscitat de descoperirea
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
ca atare poate fi obiectul unor studii și cercetări sociologice mai mult decât interesante. Capitolul XXI Alchimia XXI.1. Ce (nu) este alchimia? așa cum arăta Serge Hutin, alchimia derivă din latinescul alchemia, amestec de substanțe ce acționează unele asupra altora. Alchimistul amesteca minereuri și adăuga diverse substanțe, dar „urmărind «desăvârșirea» metalului, «transformarea» lui în aur, urmărea de fapt propria desăvârșire”. așa cum scria Mircea Eliade, înțelesul universal al alchimiei era acela al transmutării materiei. Mentalitatea tradițională considera minereul un embrion în pântecele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Pământului-Mamă. Tendința firească a acestuia era de a se transforma, într-un timp foarte îndelungat, în aur. Eliade afirmă clar și direct: singurul fiu dorit al naturii este aurul. Ceilalți sunt „monștri”, „avortoni”, făpturi neizbutite. Or, susține din nou Eliade, alchimistul se interpune, mijlocind procesul și accelerând trecerea timpului. Se obține astfel aurul, cel care pe plan simbolic este echivalent cu nemurirea. În varii cărți ale sale, Mircea Eliade analizează scenariile istorico-simbolice ale alchimiei. Trimiterile sunt la alchimia elenistică, babiloniană, chineză
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]