1,678 matches
-
planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de mii de oameni (îmbrăcați în haine de sărbătoare, câțiva chiar și în costume naționale românești) mobilizați pe traseu, cu drapele și stegulețe și care țopăiau și ovaționau frenetic "Manse !" (Ura, Trăiască, Bun venit) la trecerea cortegiului, formații artistice, care alegorice, bulevarde și porți pavoazate, placarde cu lozinci de salut și urări de bun venit, inclusiv în limba română, portrete gigantice, cuvântări la mitinguri pe stadioane, urmate de spectacole în cadrul cărora apăreau periodic portretele celor doi lideri, de mărimea unui teren
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
valorificau fondul ideatic al folclorului românesc. La Fiancée du silence [Logodnica tăcerii] reia, bunăoară, pe un plan mereu productiv în mentalitatea noastră specifică, mitul mioritic, păstrând tonalitățile simbolic-poematice inițiale. Le Pauvre d’esprit [Săracul cu duhul] exploatează, într-o viziune alegorică modernă, parabola lui Păcală, punând accentul pe resursele creatoare ale naivității de obârșie ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul] reactualizează în schimb, meditația existențială în jurul unei atitudini de „sabotare a istoriei”, reflectată epic
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
în 1923. O versiune fragmentară, cu titlul Mănăstirea Argeșului, s-a publicat în 1933. Piesa împletește, cam nebulos și fantasmagoric, legenda creației cu mitul dacic. Lumea fantastică, supranaturală rămâne vizibilă doar pentru Manole. Feeria amestecă mitologia, fabulosul folcloric și personajele alegorice. Dragoste nordică, o parafrază fadă după Ibsen, subintitulată O nouă Hedda Gabler, a fost scrisă în 1917, dar publicată abia în 1929, sub pseudonimul Modestinus. Condiția artistului, lupta pentru o carieră universitară se împletesc cu motivul triunghiului pasional, preluat din
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime evanghelice), tratarea (în care se face uneori loc tâlcuirii alegorice) și, în fine, încheierea. Între legendă și istorie, între real și ireal, didahiile, respirând aerul pur al „Cărții cărților”, pleacă de la litera ei, însă dezvoltă, se poate spune creator, premisele pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibrează toată exacta mașinărie a cazaniei destăinuie un orator excelent și un stilist desăvârșit. Didahiile rămân și azi vii. G. CĂLINESCU SCRIERI
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
mai autentic decât alții, cu toate acele contrasturi și amestecuri ce constituie o personalitate [...]. Pentru că Anghel și-a intitulat o culegere de versuri Fantazii, a rămas un fel de clișeu critic că poetul e fantezist. [...] „Fantezia” lui Anghel e fabulosul alegoric, însă din ea a derivat și un imagism [...]. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui Arghezi, care perfecționează și sistematizează maniera angheliană. G. CĂLINESCU SCRIERI
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
ruptură concretizată În gesturile simbolice ale unei aristocratizări spirituale. În aerul de «distincție pudrată peste măsură, impusă și desuetă - observă Vladimir Streinu - se putea ghici influența unui «ancien régime», deci «Înțepenirea Într-o atitudine de epocă, tinzând parcă la funcții alegorice»”1. CustineAstolphe Louis Léonor, marchiz de Custine (1790-1857). Nobilul francez e fiul lui Armand de Custine și al Delphinei de Sabran, eroina romanului care Îi poartă numele și pe care i-l dedică buna sa prietenă, Doamna de Staël. Își
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără a se pronunța cuvântul mit, procesul care va juca un rol determinant În elaborarea mitologiei: decizia de a interpreta” (M. Detienne, 1997a, p. 137). Iar interpretarea, indiferent de școala de gândire din care provine, nu poate fi decât una alegorică. Ceea ce Înseamnă negarea oricărui adevăr dedus din povestirea propriu-zisă a miturilor și căutarea unui adevăr incifrat, „ascuns” dincolo de text: Rațiunea condamnă mitul; ea Îl exclude, Îl gonește ș...ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care adevărurile fizice și morale autentice sunt ascunse. A sesiza aceste adevăruri ascunse sub haina mitului Înseamnă să faci inutil Învelișul, de Îndată ce el a fost străpuns (P. Ricoeur, 1968, p. 1042). Interpretarea alegorică a mitului, creată de vechii greci și dezvoltată din vechime până În prezent aproape fără Întrerupere, are un caracter fundamental recuperatoriu: ea Încercă să salveze, prin diverse strategii interpretative, un sens pervertit de Învelișul mitic. Și, ca În orice act de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interpretative, un sens pervertit de Învelișul mitic. Și, ca În orice act de căutare, atunci când „esența” ascunsă a fost găsită, mediul care o ascundea și care a fost mijlocul prin care am putut ajunge la acea esență este abandonat. Interpretările alegorice propuse de vechii greci au conturat harta tuturor soluțiilor posibile. Astfel, povestirea mitologică „mincinoasă” poate ascunde: a) o esență divină distorsionată de relativitatea reprezentărilor umane; b) un fapt istoric transformat În poveste fabuloasă de avatarurile memoriei; c) un ansamblu de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legenda de invenția poetică, că este mai oportun să considerăm mitul drept un fel de mod de existență și gândire, capabil să mențină realitatea evenimentelor, dar transferând-o În alt plan al conștiinței, care ar putea fi, pe rând, mistic, alegoric, tautegoric etc. (G. Dorfles, 1975, p. 73). Sau: „mitul, ca și alegoria, este un mod de a gândi, care se joacă cu realitatea și adevărul, negând-o și depășind-o pe prima, autopropunându-se ca adevăr, ca probabilitate, ca posibilitate, ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În simplificarea acestei dezbateri constă În stabilirea unor granițe și, implicit a unor câmpuri, conceptuale clare. Astfel, după H. Morier (1961, pp. 264-265), există patru accepții importante ale termenului mit: a) sensul generic: povestire de origine etnică având o valoare alegorică - spre exemplu, mitul răpirii focului; b) sensul particular: același tip de povestire, ancorat Însă Într-un sistem religios și poetic - spre exemplu, mitul lui Prometeu; c) sensul extins: ansamblu de concepții colective, credință vagă, element de cult religios sau de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte categorii implicate În defilare (pompieri, poliție, elevi etc.), artiști (cântăreți, dansatori, muzicieni, oameni de circ). Mulțimea participanților este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume colorate - care trimit cel mai adesea la imaginile consacrate de tradiție ale reprezentanților „arhetipali” ai comunității). Această mobilizare dezvăluie „puterea demonstrativă a spectacolului unei colectivități puse Într-un contact fizic cu simbolurile autorității” (Ihl, 1996, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care Întemeiază ordinea comun acceptată. Procesiunile și paradele reafirmă importanța centrelor consacrate, centre marcate prin construcții ce evocă autoritatea instituțiilor religioase, politice sau militare. Uneori, puterea evocativă a construcției existente este dublată de construcții efemere (arcuri de triumf mobile, care alegorice, tribune ornamentate), care aduc un surplus de imagini și referințe legitimatoare. Linearitatea coloanelor exprimă ierarhiile sociale: În fruntea paradei sau aproape de obiectul sacru pus În mișcare de procesiune se află Întotdeauna reprezentanții grupurilor conducătoare. În mijlocul coloanelor, nu rareori Într-o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
excesiv de alimente și băutură: ospățul reprezintă esența sărbătorii (cu atât mai semnificativă În societățile arhaice, unde austeritatea și lipsurile dominau În marea parte a anului). Deseori, excesele alimentare sunt dublate de excese verbale, sonore (zgomote și muzică), figurative (măști, care alegorice) și comportamentale (extravaganța și licențiozitatea). Sistemul ceremonial al sărbătorii se caracterizează, așadar, prin varietatea și, implicit, caracterul eterogen și contradictoriu al elementelor rituale care sunt puse În joc. El combină dimensiunea sacră și pe cea profană, amestecând momentele rituale consacratoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că numele său provine din latinul carne vale (renunțarea la carne, Începerea postului), formă din latina populară a expresiei caro lavare (a lua, a Îndepărta carnea). Totuși, unii cercetători așază la originea acestui nume formula carrus navali, referitoare la carele alegorice specifice defilărilor carnavalești din Evul Mediu european. Forma europeană a carnavalului nu epuizează Însă această categorie ceremonială: manifestări de tip carnavalesc, plasate În cele mai diferite momente ale calendarului, au fost atestate la toate civilizațiile cunoscute. Definițiile carnavalului (atunci când nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de „domesticire”. Reglementările impuse de-a lungul timpului vor interzice licențiozitatea gestuală și verbală, vor exclude măștile grotești și confruntările violente și vor limita zonele de desfășurare ale carnavalului. Ieșirile haotice vor fi Înlocuite de parade ale măștilor și carelor alegorice - care au trasee fixate cu rigurozitate - și de balurile mascate ori concursurile de măști și dansuri, toate controlate de „specialiști” ai esteticii carnavalești. Confruntările violente vor face loc luptelor simbolice cu flori, diferite legume ori fructe, confetti etc. Consumul destrăbălat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și autoritatea albilor: În timpul sărbătorii Mardi Gras, lumea bună din New Orleans Își celebrează ascendența nobilă și se mitologizează În ipostaza de moștenitoare legitimă a puternicelor tradiții ale magiei și misticismului. Elitele se maschează În costume prețioase și conduc care (alegorice - n. M.C.) motorizate. Indienii răstoarnă acest spectacol prin declararea unei descendențe băștinașe, care contestă dominația anglo-europeană. Costumele lor sunt făcute manual, nu cumpărate. Ei evită traseele principale și defilează prin cartierele negrilor, definind mulțimea care se află pe traseul lor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ofrandelor În muncă, aduse În timpul liber (C. Lane, 1981, pp. 211-212). Comemorările iau În stăpânire spațiul, după modelul riturilor În mișcare, prin cortegiile care schimbă modul de utilizare a orașului: coloanele strict organizate ale defilărilor unităților militare sau sportive, procesiunile alegorice care evocă momente ale istoriei sau cortegiile masive ale militanților și publicului larg, toate creează un nou cadraj spațial și „monumentalizează” spațiul urban profan de zi cu zi. Toate acestea alcătuiesc ceea ce istoricul francez Pierre Nora (1984) a numit locuri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ansamblu ceremonial articulat Începe să se contureze și să se generalizeze, având În centrul său comemorarea evenimentelor din 1789 și impunerea elementelor simbolice care evocă semnificațiile acelui moment: Ceremonia cunoaște diferite variante, dar liturghia laică se modelează progresiv, prin cortegii alegorice, cântece, embleme, psihodrame. Cântecele au revelat gestul civic: vehicule ale noului credo, ele exprimă aspirațiile comunitare. Alegerea acelorași atribute și a acelorași Însemne a Întărit unitatea națională. ș...ț Deja, după 1790 fiecare sat avea propriul altar al patriei, propriul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
revendica mai multă legitimitate. Pentru multe asemenea grupuri această intrare În spațiul public nu era de la sine Înțeleasă. Ele erau excluse de la celebrările oficiale și nu aveau voie să ia parte la serbări și parade decât ca obiecte decorative, exotice, alegorice. Astfel, ele deveneau conștiente de obstacolele pe care trebuiau să le depășească și de importanța câștigului de care ar beneficia dacă ar obține o asemenea permisiune. Paradele amintite au un caracter contestatar - În raport cu Puterea instaurată - și un caracter integrator, În raport cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acțiuni politice, și nu cu manifestări rituale. Elementele carnavalești sunt Însă evidente: fabricarea de instanțe hilare, cu denumiri pompoase și batjocoritoare („Comitetul Statelor Unite În Ajutorul Frontului de Eliberare a Vietnamului de Sud”), care ironizează instituțiile politice serioase; construirea de obiecte alegorice (turnul de carton) și etalarea de simboluri contestatare (steagul statului „inamic”); arderea efigiilor, ca formă simbolică de protest și de inversare a valorilor - În cazul de față, steagul american și ordinele de Încorporare; utilizarea gesturilor și a obiectelor banale - bricheta
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
proteste social-politice precum cele din Piața Tiananmen din anul 1989, distrugerea Zidului Berlinului din același an, demonstrația Împotriva războiului din Vietnam din Washington, În anul 1970, mișcările studențești de la Paris din 1968. În primul caz, antropologul amintit subliniază existența figurilor alegorice (Statuia Libertății, Bodhisattva, figuri ale teatrului Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare improvizate și utilizarea cântecelor „interzise”: În ciuda caracterului organizat al demonstrației și a seriozității intențiilor lor, studenții acționau ca la un carnaval. Atmosfera de distracție
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]