1,931 matches
-
armonia umană, arta actoriei, în diversele forme vii ale traficului luminos și luminător de spirit pășește cel mai larg din real în imagist, încorporând și explodând cea mai densă energie, împânzind coloristica vieții în splendoarea ei cea mai rară! Peste alegorie și figurație, marii actori recreează actul vieții, sunt expedienții propriilor meditații și propriilor trăiri, în faptele de meditație și trăire ale eroilor pe care îi joacă. Deopotrivă liberă și studiată, permutarea actorului în tipul personajului adună în ea forță, inteligență
VICTOR REBENCIUC. EXCLUSIVĂ OMENIE DEFINITĂ ÎN ADEVĂR, DREPTATE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379797_a_381126]
-
timp, conferindu-i generos atributele de magic și misterios. Orna Ben Shoshan este posesoarea unui stil propriu, original, cu rezolvări mereu surprinzătoare, care oferă iubitorului de artă o senzație de bine, o justificată stare de optimism. Metafore surprinzătoare, aluzii inteligente, alegorii creative, compoziții (numai) aparent ciudate se sublimează firesc în umorul stenic și sănătos. Această lume mirifică ne propune o realitate diferită de a existenței banale, cotidiene. Pentru a crea acest univers fabulos, pictoriță apelează la cunoștințele ei de astrologie, de
PICTURI NEUZUALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362240_a_363569]
-
merita, această ființă stranie se muncește perpetuu să armonizeze vulgaritatea sa cu norocul neașteptat care l-a năpădit. Elenii, cu admirabila lor delicatețe de sentimente și cu geniul lor poetic, au personificat pe acest parvenit al soartii într-o admirabilă alegorie mitologică, care a străbătut veacurile și a ajuns până la moderni. Este Midas, care, sub splendorile coroanii regești, nu-și poate disimula urechile de asin; este ființa comună, vulgară, pe care soarta a azvîrlit-o pe un scaun regesc și care nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vântului repetă mereu: "Regele Midas are urechi de asin! - Și astfel ajunge ca toată lumea să cunoască acest secret și toți să recunoască, sub strălucirea coroanii, figura vulgară a parvenitului. - De câte ori în societate întîlnim figura lui Midas, fără de a ni aminti alegoria mitologică a vechilor eleni! Aceste reflecțiuni ne-au venit natural în minte citind ziarul "Timpul" din 23 noiemvrie curent, în care se află publicată o curioasă scrisoare a d-lui V. Conta, ministru de culte, către amicul său Gheorghe Panu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
semnele vremei... / Și idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic." (Memento mori). Nu credem, așadar, că putem citi în tema ruinei la M. Eminescu doar o cartografiere "estetică": "plăcerea și libertatea "estompării" și "disipării" (p. 109). Nici că alegoria "umbrelor" de pe ruine ar "avea funcția de a nu șoca, în mod direct, sensibilitatea religioasă a cititorilor Convorbirilor literare..." (p. 107). Există o inginerie (a "stoarce lapte" din "a stâncei coaste seci" Memento mori) în spectacolul zidurilor eminesciene în ruină
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
istoria zidului Sarmisegetuzei a intrat în durată. "A trăi înseamnă a lăsa ruine", notează undeva Walter Benjamin (Despre conceptul de istorie). Însă, dincolo de realitatea istorică (războiul daco-roman), este imperios necesar "să citim" și celălalt sens al zidului Sarmisegetuzei, ascuns prin alegoria romantică a ruinelor, sau în relieful geografic transilvan. O reîntoarcere pe sensul privirii-săgeată, care ne-a făcut să vedem "a luptei lungi grandoare" dintre zei (Joe, Marte, Odin, Zamolxe) și oameni (Traian, Decebal, romani și daci), ni-l dezvăluie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta asta, în care noaptea mai bîntuie fantome? Da. Și care-acum arată ca oricare altă-ncăpere umană. Din cînd în cînd, ochii îmi cad pe tabloul ce domină sala: o alegorie trandafiriu-triumfalistă a marii minciuni totalitare. Cîți monștri mari și mici n-au exultat, în chiolhanurile lor secrete, aici, în opulenta incintă, în fața măreței pînze a mărețului maestru al Cîntării României! Îmi iau rămas bun de al glob-trotter-ul ăsta pe scenele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de inspirație franceză". În sfîrșit, am lăsat deoparte mulți termeni care vor fi fiind pertinenți pentru analiza narațiunii, dar pe care eu îi văd mai curînd figurînd în dicționarele de retorică, semiotică, lingvistică sau literatură (de ex., principiul participației și alegoria, sau romanul și romanțul). Dacă lista cuvintelor-titlu nu-i exhaustivă, nici explicațiile aferente nu pretind a fi complete. În primul rînd, nu am încercat să ofer un florilegiu complet de definiții pentru un termen anumit, sau pentru interpretările acestuia; am
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a poemului The Recluse) de W. Wordsworth. ¶ Apare românul (anonim) Waverly de Walter Scott (alte române apar între 1815-1832). ¶ Adalbert von Chamisso publică Peter Schlemihls wundersame Geschichte, celebra poveste a omului care și-a vîndut umbră diavolului (printre altele, o alegorie a omului fără patrie). ¶ Joseph von Fraunhofer alcătuiește prima hartă detaliată a spectrului solar. ¶ Laplace aplică teoria așteptării la calculul probabilității că soarele să mai rasară în viitor, pornind de la presupunerea că în ultimii 5.000 de ani acesta a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este un substantiv masculin; nominativ: samrăt ; sanscritul " ț " este un ț cerebral]225. În acest moment Urthona, Fiul lui Tharmas 226, devine o figură centrală împreună cu Enitharmon. Los este timpul mistuitor; cuptoarele lui Los reprezintă, la un nivel al interpretării Alegoriei sublime a lui Blake, focul lăuntric al timpului prin care toate se mișcă și au viața. Ciocanul lui Los este inima, Los este inima oricărei manifestări, este Soarele (Sol227). Böhme, similar, identifică inima cu soarele 228. Mai mult, Urthona este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cazul cînd marginile sînt deja ocupate cu gravurile pentru Night Thoughts de Young. Desenele în creion au uneori cîte o tușa de acuarela. Vala, sau Cei patru Zoa (1795-1804) este fără îndoială cel mai "esoteric" poem al lui Blake. Formă "Alegoriei Sublime" (Sublime Allegory), despre care Blake îi scria într-o scrisoare lui Thomas Butts la 6 iulie 1803 (cînd tocmai era pe punctul de a termina lucrul la Vala și Milton) și care era menită să "vorbească generațiilor viitorului" ("to
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de exemplu) pentru a-și transmite învățătură (Vezi Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, "Philolaos", p. 71). Cititorul trebuie astfel să știe de la început că textele lui Blake sînt greu accesibile din motivul formei alese: alegoria enigmatica, "sublima". Poemul Vala datează din 1795, 1796 sau 1797. Bake a lucrat la acest poem vreme de circa nouă ani (pînă în 1804), rescriindu-l sub titlul The Four Zoas / Cei patru Zoa, fără a-l imprimă prin metoda
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin Dictare directă [de la spirite] [...] fără Premeditare și chiar împotriva Voinței mele." (vezi și S. Foster Damon, A Blake Dictionary, p. 143). Acest poem (Vala sau Milton) Blake avea să îl numească un "Măreț Poem" (Grand Poem) comunicat printr-o "Alegorie Sublima" -, ai cărui "Autori sînt în Eternitate" ("the Authors are în Eternity"), el însuși fiind doar "Secretarul" (Secretary): potrivit mărturisirii lui Blake, acesta este "cel mai Măreț Poem pe care il Conține Lumea aceasta" ("the Grandest Poem that this World
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
the Authors are în Eternity"), el însuși fiind doar "Secretarul" (Secretary): potrivit mărturisirii lui Blake, acesta este "cel mai Măreț Poem pe care il Conține Lumea aceasta" ("the Grandest Poem that this World Contains"). Astfel, Blake adaugă, în aceeași scrisoare: "Alegoria adresată puterilor Intelectuale, cîtă vreme rămîne întru totul ascunsă Înțelegerii Trupești, este Definiția mea a celei mai Sublime Poezii; este deopotrivă definită de Platon întrucîtva în aceeași manieră. Acest Poem, prin Asistență Divină, va fi progresiv Tipărit și Ornamentat cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unele asociații de acest gen în credințele orfico-pitagoreice (Olivieri). Piramida-tetraedru (bazată pe triunghi) sugera astfel prin chiar formă să flacăra (elementul Foc). Pitagoricienii (inclusiv și probabil mai ales grupul de discipoli ai lui Philolaos, care încerca să descrie sintetic prin alegorii și cu mijloace geometrice principiile pe baza cărora Universul funcționează, cosmogonia, psihogonia, etc.) au stabilit cubul ca simbol al stabilității perfecte, ca figură geometrica a Pămîntului. Aceste corpuri erau pentru Platon ideile (eidē, întruchipări) care stăteau la baza structurii materiei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este de o autentică modernitate. Referințe critice* Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
azi. Istorie a unei crime premeditate, Tentația este o acidă condamnare a alienării în societatea de consum. Piesa Napoleon, Soldatul și Femeia sau Îngerul călău (2000; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) dezvoltă o „acțiune” care coboară din alegorie în istorie, organizată în jurul relației dintre stăpân și supus; eroul, un intelectual român predispus la compromisuri morale grave, eșuează lamentabil, pentru el momentul schimbării vremurilor nefăcând decât să mențină o realitate în care lui îi revine rolul de victimă perpetuă
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
și spre dezagregare, spre stingerea în „liniștea măreață”. Dacă ambianța grădinii e de natură simbolistă, în linia lui Albert Samain, simbolul aproape că lipsește; în schimb, paralelismele, asimilările între regnuri, corespondențele apar frecvent. Nu sunt rare însă nici personificările facile, alegoriile sau infiltrațiile minor romantice, iar metaforele, puține, utilizează un material sămănătorist. Totuși, poetul reușește imagini surprinzătoare, prevestindu-i pe Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Deși tind la rigoarea prozodiei clasice, versurile, prin muzicalitatea lor monotonă, învăluitoare, reușesc să sugereze stări
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
oculte. O atmosferă înfiorată de neliniști ușor mistice se conturează din predilecția pentru vise premonitorii, halucinații provocate de stupefiante, manii blânde, morbide sau extravagante viziuni colorate. Prin fastuoasele descrieri, prin psihologiile complicate, prin sugerarea unei alte realități și prin utilizarea alegoriei și a simbolului, Oglinda fermecată se apropie de canoanele prozei poetice simboliste. Ultimele două cărți, Triumful vieții (1912) și Steluța (1913), cuprind de asemenea „fantazii” și portrete, unele remarcabile ca putere de pătrundere și de plasticizare. A. a tradus multă
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Își face Însă apariția cuvântul narcisism, perspectiva se schimbă. Faptul are loc extrem de târziu (În raport cu circulația mitului), mai exact, la finele veacului al XIX-lea, Într-un studiu al lui H. Ellis despre autoerotism. Pentru ca, după doar câțiva ani, Întreaga „alegorie” a eului Îndrăgostit de sine să pătrundă, prin Freud și discipolii săi, În câmpul psihanalizei, devenind o „chestiune de viață și de moarte psihică”, ba, mai mult chiar, conflictul originar, fundament al profunzimilor individului. Fără a intra În detalii de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
doar țelurile bolnăvicioase, falsele idealuri ale vremii noastre 1. Întreaga poveste a lui Dorian Gray poate fi citită atunci nu doar ca manifest implicit al unei noi epoci, care leagă o lume crepuscular-decadentă de un timp auroral, exaltat; ea este alegoria refuzului unui dandy de a accepta alterarea propriei Întruchipări. Narcis inflexibil, eroul lui Wilde nu vrea să devină un alter, ci să rămână identic sieși, Începând cu cea mai expusă parte a ființei sale, corpul. Acesta este Însă chiar programul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui adevăr incifrat, „ascuns” dincolo de text: Rațiunea condamnă mitul; ea Îl exclude, Îl gonește ș...ț; dar ostilitatea filosofiei este una de principiu: căutarea esenței, a rațiunii de a fi, excluderea narării de povestiri. Miturile trebuie să fie considerate niște alegorii, adică un limbaj indirect În care adevărurile fizice și morale autentice sunt ascunse. A sesiza aceste adevăruri ascunse sub haina mitului Înseamnă să faci inutil Învelișul, de Îndată ce el a fost străpuns (P. Ricoeur, 1968, p. 1042). Interpretarea alegorică a mitului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transformare fantezistă a unor evenimente istorice reale (de la Evhemerus la istoricii și folcloriștii moderni); b) un limbaj „poetic” prin care sunt exprimate cunoștințe despre lumea fizică și socială (de la Theagenes din Regium și Lucretius la Lang, Tylor, Frazer); c) o alegorie prin care sunt prezentate valori morale (de la Diodor din Sicilia și Denis din Halicarnas la moraliștii Iluminismului); d) o „boală a limbajului” care deformează cunoștințele despre fenomenele astronomice (M. Müller); e) o ideologie, adică o „explicație deformată” a relațiilor sociale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un fel de mod de existență și gândire, capabil să mențină realitatea evenimentelor, dar transferând-o În alt plan al conștiinței, care ar putea fi, pe rând, mistic, alegoric, tautegoric etc. (G. Dorfles, 1975, p. 73). Sau: „mitul, ca și alegoria, este un mod de a gândi, care se joacă cu realitatea și adevărul, negând-o și depășind-o pe prima, autopropunându-se ca adevăr, ca probabilitate, ca posibilitate, ca deziderat; acesta este dansul cu adevărul” (P. Albouy, 1969, p. 63). „Mitul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai pură constituind-o ortodoxia. În această lumină, vremurile moderne sunt „descumpănite” sau pradă haosului, întrucât de aproape două secole „titanii ateismului”, printre care se numără partizanii pozitivismului, ai darwinismului și marxismului, au provocat o „descreștinare” a păturii culte europene. Alegoria unei lupte „între Apollo și Iisus”, dintr-un splendid eseu din 1927, era precedată de câteva luări de poziție mai explicite. Încă din 1920 C. se despărțea de Titu Maiorescu, considerat promotor la noi dacă nu al ateismului, măcar al
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]