839 matches
-
spre mine, Pe sub pași-mi uzi de rouă, Presărat lăsa-voi doru-mi Să-mi răsară-o clipă nouă. Împletit prin flori, din lacrimi, Gândul meu desculț oftează, Amintiri ce-l dor în patimi Zborul îi îngreunează. Și se văd plutind alene, Printre clipe dulci și-amare, Aripi gri din timp căzute, Bătugite în cărare. Zbor și eu cu gândul iute Luând cărările cu mine, Să le-așez pe cer și-apoi Să le plâng printre suspine. Dorurile presărate Înspre tine să
CLIPE DULCI ȘI CLIPE- AMARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372398_a_373727]
-
știi bine că totul se destramă E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers. Ești jumătatea noastră la bine și la rău, Suntem indestructibili când suntem împreună, E unic sentimentul când sunt în jurul tău, Când ne plimbăm alene și ne ținem de mână. Ești mamă iubitoare și-atât de devotată Nu pui geană pe geană în noapte alăptând, Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreo dată, Când plec de-abia aștept, să te revăd curând. Iubită drăgăstoasă
FEMEIA de NELU PREDA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372462_a_373791]
-
ape. Dormi! Pe ușa din odaie N-or să intre gânduri rele, Că un câine orb din pluș e Paznic printre tufănele. Miere-am pus într-o ulcică Veche, apă neîncepută, Busuioc sfințit, adică O licoare neștiută. Fluturi mici plutind alene Vor să intre pe fereastră Ca să-ți pună blând pe gene Zbor de pasăre măiastră. Când zâmbești prin somn, tu, zână, Vise-ți tremură sub pleoape. Aș dori să prind în mână, Dacă palma îl încape, Visul, curcubeu în noapte
DESCÂNTEC DE SOMN UȘOR de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372942_a_374271]
-
pe care câte-odată Ne rătăceam - confuz sau dinadins - Duceau spre un luceafăr fără pată, Din feeria cerului desprins. Pe umerii-ți de înger în cascadă Curgea un val de neagră catifea; Pe ochi și buze, mâna-mi cu tăgada, Alunecând, alene se jertfea. Mă doborau oștirile de pătimi, Și-n legiuni coșmaruri mă zdrobeau... Dar nu-mi pasă de ochi-mi plini de lacrimi, Când chipul tău de înger îl sorbeau. AGĂȚAT ÎNTRE STELE Inima mi-a rămas agățata între câteva
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
gol. Dulapul din colțul opus sobei (ultima în hibernare permanentă, indiferent de anotimp) pare burdușit cu problemele insolubile ale matematicilor superioare gimnaziale.Enigme păstrate, pentru siguranța elevilor, sub cheie. În stânga, lângă ceasul care arată deja orele 12 trecute fix dormitează alene unități de măsură pentru volum, unități de măsurat pentru suprafețe plane, unități de măsurat pentru lungimi, formulele ariilor, proprietățile operațiilor cu numere naturale, proprietăți ale divizibilității în mulțimea numerelor naturale,reguli ale calcului algebric, scrierea numerelor naturale ca produs.Ș.
DEŞERTUL DE CATIFEA (39) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344755_a_346084]
-
sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu nimeni nu-mi simte lipsa dorm de ani în crengile mărului anotimpuri desenându-mi pe piele incantații coji nimeni nu-mi vede lipsa în fiecare scoică las răvașe și cu un gest alene le așez în nisip doar în partea stângă unde cordul lasă bătăile mai dese mai sacadate și calde dar nimeni nu-mi aude lipsa uneori aș vrea să dau pâinea inimii firimituri pradă păsărilor să ducă ele semnul printre pietre
CITESC POEMUL TĂU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345738_a_347067]
-
singur pe uliță, își reprimă jenat surâsul ce-i împodobise, câteva clipe, fizionomia, privind totodată în stânga și-n dreapta, de teamă să nu-l fi văzut cineva „râzând ca prostu’ în târg”. De la distanță-l zări pe Neculai, poștașul, pedalând alene la bicicleta lui cea nouă și roșie „ca fătăciunea de scroafă, abia scăpată de la vier” - cum o descrisese Păsărilă, în ziua când îl văzuse etalându-se prima dată cu ea prin sat. Nu-i acordă nicio importanță. „Cine să-mi
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
care sunt categoriile de păsări migratoare și cum se clădește un cuib: „Să nu uit că rândunica / Harnică precum furnica, / Nu își uită a ei casă / Și de cuibul ei îi pasă: / Repede adună pene / Și cu ele-n cioc, alene, / Ca-n desene, / Pe sub streșini reapare / Cuibul mic. Ce încântare! / Rândunica e acasă. O, și cât e de frumoasă!”( Rândunica). O doză potrivită de umor se regăsește în unele poezii cum sunt: „Cățelușul friguros”, „Ursulețul Martinică”, „Auraș-Fluturaș”; „Cățelușa mea Pedruța
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
cuib pe insulă. Azi, locul lebedelor de altădată, a fost luat de „lebedele” de la debarcader, care cosmetizează hidrobicicletele. Îmi pare rău că nu am nici o fotografie cu lebedele din vremea aceea. Totuși, ele „trăiesc” încă, în vedereile de epocă. Pornesc alene spre ieșirea vestică a parcului. Las în urmă panoul mare alcătuit din litere stilizate tridimensionale de mărimea unui stat de om care informează publicul despre statutul municipiului, traversez aleea principală și mă îndrept spre strada George Coșbuc. Artă abstractă Aproape de
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
voievozii țării, a mirare, Sub semnul exclamării să mă țină În pieptul clipei caut a mea salvare: Mă chinuie, dacă nu poți, m-alină... În vis îți număr firele din gene, Lăuntric jar mereu mă pârjolește - Un pat improvizat scârție alene Și nimeni în lume nu roșește. Degeaba mă întorc la București Unde, posibil, mă cunoaște o lume, Azi raiul ai vrea să-mi dăruiești - Sărut amar, așterne al meu nume. CUVINTELE MELE Cuvintele mele, pedepsele mele îndelungi... Vedeți, prinde puteri
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
iubirea cu colți de vârcolac Și-n noaptea care curge foșnind apa adâncă Păcatul mă robește cu nemplinirea-i încă Și mă topesc în valuri de gânduri care curg Săpând în veșnicie iubiri ca un amurg... (19) Georgeta RESTEMAN: CUVINTELE CURG ALENE PE FILE-NGĂLBENITE Cuvinte curg alene pe file-ngălbenite E iarnă și e viscol, ne dor tăceri mocnite Și-n vadul clipei curge o lacrimă, iar dorul Se prinde-n trena nopții trezind din nou fiorul ... Pe cerul ca de gheață pătrar
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
Și-n noaptea care curge foșnind apa adâncă Păcatul mă robește cu nemplinirea-i încă Și mă topesc în valuri de gânduri care curg Săpând în veșnicie iubiri ca un amurg... (19) Georgeta RESTEMAN: CUVINTELE CURG ALENE PE FILE-NGĂLBENITE Cuvinte curg alene pe file-ngălbenite E iarnă și e viscol, ne dor tăceri mocnite Și-n vadul clipei curge o lacrimă, iar dorul Se prinde-n trena nopții trezind din nou fiorul ... Pe cerul ca de gheață pătrar de lună-ntoarce Cununile de
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
ureche... Apoi venea vacanța la bunicii de la țară...De abia așteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul de foc de lemne ce ne întâmpina încă de la intrarea în sat...Totul era tăcut și alb, doar fuioare albe de fum se ridicau alene din coșurile caselor, parcă adormite, sub zăpada... Însă înăuntru, toată lumea se pregătea cum se cuvine pentru Sfânta Sărbătoare a Crăciunului... De Ignat, tataia ascuțea cuțitul cel mare, de vânătoare, și împreună cu tata și vreo 2 vecini, purcedeau voinicește la tăiatul
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
chemată de frumos, / De munte ce în toamna rece / Prin frunze cântă trist, duios, / Când verdele se scurge, trece...// Și din culoare în culoare, / Din verde stins în purpuriu, / Privești ca-n vis dulcea splendoare / Cum se transformă-n auriu.../ Alene-ncearcă să te cheme / Să-ți simtă-aleanul din privire, / Ca semn al trecerii prin vreme / Preț de o clipă de trăire.// Zâmbește frunza prin culoare, / Zâmbește frunza legănând / Dorul de umbră, dorul de soare, / Dorul de ploaie, dorul plângând // Ce
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > A FOST CÂNDVA, UN TIMP Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
crapul, alei ce străbat spațiile verzi și pădurea alcătuită din cele mai diverse plante, de la foioase, rășinoase, quercinee la cele exotice. Pe aleile parcului se perindă zilnic vizitatori, atât localnici, cât și din toate colțurile lumii. Alături, birjarii își mână alene caii ce trag caleștile cu care o parte din vizitatori au plăcerea să se plimbe și să admire splendorile grădinilor palatului. Din aleea principală se ramifică alte alei secundare care se pierd printre pâlcurile de arbori. Imediat, în dreapta, parcul este
PALAZZO REALE DI CASERTA (ITALIA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345320_a_346649]
-
Vreau să mi-l aranjați pe Pătru sau pe nevastă-sa! Vă poruncesc ca în fiecare noapte să-i bântuiți casa, să vă arătați pe întuneric la ferestre, să-i înspăimântați până înnebunesc. Pociți-i! Schilodiți-i! Diavolul se ridică alene de pe scăunel, lungindu-se până în tavan, apoi se răsuci ca un vârtej și dispăru prin acoperiș în timp ce scăunelul de lemn se aprinse din senin și flacăra inundă camera de lumină. - Ptiu, drace, că mare pagubă îmi făcuși! - exclamă înciudată baba
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Stea căzută De abis îmi e teamă, de-a pieri fără tine, Mi-i firavă suflarea, inima plânge-n mine. Aștept venirea ta, din ceas în ceas privesc, Pe cer la stelele plăpânde, ce-alene strălucesc. Și strălucirea mea-i plăpânda, de tu nu vii, În lipsa ta, mi-s stea căzută. Iubite, să revii! Nu mi-aș dori să cad din cer, pe vecie să pier, Nu mi-i locul pe pământ, neputincioasă zbier. De-
STEA CĂZUTĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377995_a_379324]
-
ne luaserăm nici ceva demâncare la noi), nu mai știam de căldură, nu mai simțeam oboseala și ne-am luat la întrecere, să terminăm și să plecăm. Dirigintele împreună cu ceilalți profesori plecaseră. I-am văzut pe drumul de care mergând alene. Probabil așteptau să terminăm și noi, să nu creadă cineva că am fost lăsați singuri. Parcă presimțeau ceva. Mai aveau puțin până la stația de autobuz. Trebuiau să ajungă la centru, la Țepești. Pe lângă mine, în dreapta, era Nicu Stoian din Budele
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VISUL AMĂGITOR Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă plimb alene în noaptea senină, Iar gândul din nou spre tine zboară Și îți văd chipul scăldat în lumină, Când tu m-ai sărutat prima oară. Era o noapte frumoasă de vară, Cu bolta cerului înstelată Și așteptam mândra lună s-apară
VISUL AMĂGITOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376450_a_377779]
-
tu îmi apari în vise De ce așa a trebuit să fie ? Din promisiuni ce au rămas nescrise Te mai păstrez doar în FOTOGRAFIE Acum mi-a mai rămas o alinare În timp, am reușit să-mi înving frica Trezindu-mă alene din visare Cu patimă am să-ți ascult MUZICA De-aș fi un rob la astea șapte arte Eu niciodată nu m-aș dezrobi Voi fi docil, și tot prin șapte arte Ți-aș arăta ce mult te pot iubi
ȘAPTE ARTE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375801_a_377130]
-
Era pretutindeni...în tot și în toate, În plâns de spital L-auzeam numai eu, Și-o bufniță hâdă ce cânta trist în noapte... Genunchii mi-ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să
DE VORBĂ CU DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375876_a_377205]
-
îi ignor descătușatele furii, punând lemne pe focul din sobă și cuibărindu-mă fericită în patul meu mare, generos, unde ascult cu bucurie cascadele sonore ale unui concert de Andre Rieu, interpretând Valurile Dunării al lui Richard Strauss, în timp ce răsfoiesc alene albumul cu poze, ca de fiecare dată când nu am nimic altceva de făcut, încântată de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară. Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
blestemat din albastru senin Cerul a-ngenunchiat și în ploi m-a iubit. * Eu am ochii rotunzi cu privirea de foc, Si umbre ce trec prin pădurea de gene Cu lumina de verde, trifoi de noroc Unduire de salca cu mersul alene... * Mărgineam anotimpul când tu suspinai Și-am privit către tine cu-n zâmbet duios Și pe ramuri uscate tu frunze-ți creșteai Că poeme de suflet cu iubirea prinos. * Și de-atunci am ramas un izvor de cuvânt Ce-ți
NEȘTIUTĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376050_a_377379]
-
muzică lină, Ce-mi vindecă magic din rănile vechi, Își leagănă crinii a lor crinolină, Dansează, în stol, rândunele-n perechi. Ne-alină natura cu-a ei armonie, Orchestra de șoapte suspină banal, Sub puntea de raze, zâmbind limonie, Respiră alene-un pământ ancestral. De plouă ori ninge, în mine e vară, Culoarea iubirii se-aprinde ciudat, Se cerne lumina măiastră afară, Căci palida iarnă din noi a plecat. Referință Bibliografică: CULOAREA IUBIRII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]