1,592 matches
-
-o în munca lui crezănd-o valoroasă. Acesta e un transfer nelegitim de ființă, prin urmare o pierdere a ființei, o desființare. E o analiză a muncii, nu străină de ceea ce avea să postuleze Marx peste timp cu teoria sa despre alienare. Sau de ceea ce analizase Camus că s-ar întămpla cu muncitorul prins asemeni lui Sisif, într-un continuum flux al urcușului spre nicăieri. Cu adevărat, nimic nou subt soare. Descoperim, analizănd vorbele Ecleziastului, chiar și concurența care e o premisă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
anti-literare, București, Editura Litera, 1979. Dumitru, Irimia, ,,Max Blecher între metafora zborului și metafora noroiului", în Introducere în stilistică, Iași, Editura Polirom, 1999. Florescu, Nicolae, Profitabila condiție, București, Editura Cartea Românească, 1983. Heinrich, Alfred, Peregrinările căutătorului de ideal. Inadaptare și alienare în literatură, Timișoara, Editura Facla, 1984. Ionescu, Eugen, Război cu toată lumea, I, II, București, Editura Humanitas, 1992. Iosifescu, Silvian, Reverberații, București, Piața Scâteii 1, Editura Eminescu, 1981. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, București, Editura Librăriei Socec & Co, S. A
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sau afectivă. Amalgamarea realului cu irealul, posibilă mai ales în starea de vis, refugiul în închipuire, fantezia fără opreliști se întâlnesc pe terenul comun al „jocului”. Saltul din realitate (alimentat de halucinație, viziune morbidă, tenebre) poate fi provocat și de alienarea în faze diferite, mergând până la nebunia clinică. Semnificativ este, din acest punct de vedere, faptul că manuscrisul primului volum de nuvele, Hanul roșu, purta inițial titlul Povestiri bolnave. Aici este povestea unei răzbunări și, până la un punct, ea poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în jurul anului 1925 generația lui Ezra Pound și T.S. Eliot, făcuse un transfer dinspre natural spre artificial, dinspre măreția naturii înspre aceea - adeseori înspăimântătoare - a orașului. Or, detectivul devine un bun conducător al acestei noi sensibilități născute din duritate, sălbăticie, alienare sau cinism. „Viața modernă” e una eminamente violentă, a energiei devastatoare și a morții, a singurătății stelare, a crimei și păcatului. The Long Goodbye oferă una dintre cele mai puternice embleme ale orașului tentacular, sucombând de propria sa otravă, frenetic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
P. se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și de gândirea magică, a mecanismelor alienării conștiințelor într-o lume ambiguă și adesea terifiantă, cu indivizi dezvăluindu-și laturile întunecate și stranii, cât și în surprinderea, cu umor, îngăduință și detașare, a bizareriilor comportamentale observate în comunități umane pline de vitalitate. Sunt pagini care anunță într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
cu siguranță, să confirmăm că mitul orficilor urmărește să-i convingă pe cei care Îl acceptă că lumea este o vale a plîngerii. În același fel, putem spune că mitul Sophiei nu derivă dintr-o situație de „criză” sau de „alienare” (indiferent ce Înțeles i-am da), Însă el propune, fără Îndoială, o viziune a lumii Întemeiată pe criză și pe alienarea unei Zeițe ambigue. NOTE 1. H.S. Wiesner, introducere la art. „Hypostasierung”, În Reallexicon für Antike und Christentum; definiția continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a plîngerii. În același fel, putem spune că mitul Sophiei nu derivă dintr-o situație de „criză” sau de „alienare” (indiferent ce Înțeles i-am da), Însă el propune, fără Îndoială, o viziune a lumii Întemeiată pe criză și pe alienarea unei Zeițe ambigue. NOTE 1. H.S. Wiesner, introducere la art. „Hypostasierung”, În Reallexicon für Antike und Christentum; definiția continuă astfel: „Toate aceste utilizări preced crearea termenului de hypostasis și chiar filozofia Însăși, iar aceste Înțelesuri moderne nu corespund cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
proiectul unei Împărății milenariste În care toți să fie egali și În care proprietatea privată, Statul și banii să fie abolite. Este greu de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui Marx, locul acelor electi gnostici este luat de proletari, care dețin Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui Marx, locul acelor electi gnostici este luat de proletari, care dețin Înțelepciunea secretă a luptei de clasă, precum și o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a ospitalității occidentale, Odiseea lui Homer îi prilejuiește autorului analiza mai multor tipuri de ospitalitate, precum cea acaparatoare - oferită de nimfa Calipso călătorului încercat care este Ulise - și care se transformă în claustrare pentru a deveni, în locul unei întâlniri fericite, "alienare și expatriere de sine". Tot astfel ospitalitatea, aparent generoasă, pe care vrăjitoarea Circe o oferă lui Ulise și tovarășilor săi, este de fapt periculoasă și ea ilustrează tocmai ambivalența scenei de ospitalitate care conduce la alterarea subiectului, la sechestrare și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și acordă francezilor, sancționându-i pe elvețieni, calitatea de națiune ospitalieră pentru că "ei primesc mai mulți străini decât orice altă națiune". Multiplele situații de ospitalitate pe care le-a trăit acest oaspete etern îl fac să denunțe, rând pe rând, alienarea în practica ospitalității, ospitalitatea interesată de prestigiul oaspetelui sau practicată în scopuri perverse. Cum pentru Rousseau, "orice societate nu e decât ipocrizie și minciună", cum el vizează o primire fără reciprocitate, un dar neîmpărtășit, autorul Visărilor ajunge, criticând ospitalitatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
al povestirii și simbol al cordonului ombilical tăiat, simbol al singurătății, al izolării și exilului, încât Ulise nu-și mai dorește decât moartea în acel loc fără oameni și fără viitor. Ospitalitatea preschimbată în claustrare nu mai e întâlnire, ci alienare, expatriere de sine într-o imensă îndepărtare în același timp spațială, dar și temporală. La sfârșitul acestui surghiun, Calipso va trebui cu regret să îl lase să plece, declarându-i dragostea și suferința unui suflet tandru și plin de compasiune
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cunoaște în repetate rânduri experiența relației musafir - gazdă, care dacă nu este fondată pe libertate absolută și autonomie, devine repede neclară. Transparența interacțiunii dispare, făcând loc promiscuității create de multiple incomodități și dependențe, viața sub același acoperiș se metamorfozează în alienare. Să stai la o gazdă înseamnă, mai întâi de toate, să suporți plictiseala conversațiilor inutile. Pentru cel care nu-și dorește decât "să ducă o viață dulce și tihnită" care nu depinde decât de sine, "vorbăria fără mișcare într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să învețe să înnoade șireturi și își ia pernuța în vizite, ceea ce fără îndoială nu este semnul unei atenții și politeți deosebite. Fără a mai vorbi de faptul că ia atunci o poziție feminină, travesti care dă de gândit 286. Alienarea denunțată în practica ospitalității este și o consecință a intențiilor oaspetelui, a dorinței sale. Se ciocnesc două dorințe, cea de a fi primit și cea de a primi care nu corespund deloc acelorași intenții și stârnesc numeroase neînțelegeri. Rousseau descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se face singură. Este vorba, într-un cuvânt, de parola și semnele inventate de către francmasonerie pentru a-i îndepărta de ei pe profani"421. Ea funcționează ca un zid de apărare care îl protejează pe individ de orice intruziune și alienare: "Eticheta, va spune un prinț, este un lucru pueril și de care eu râd primul; dar este singurul zid de apărare care mă separă de ceilalți oameni. Înlăturați-o și nu mai sunt un gentilom. Opinia face totul; oamenii trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bine decât oricine știe ce înseamnă stinghereala născută din coabitare, promiscuitatea unor persoane străine una față de cealaltă și care în opera sa a exprimat, în mai multe rânduri, cât de mult prezența celuilalt constituie o dezagreabilă intruziune, a redat această alienare, în special, sub forma privirii și a imposibilității fizice de a se mișca liber, ca și cum să-ți găsești locul, refugiul în ospitalitate, ar fi cu necesitate legat de o privare de mișcare și de o violentă și perturbatoare infracțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se simtă nu numai parazitul celui care îl primește dar și, invers, că, antrenat de "către forțe necunoscute lui", după cum scrie în Ispită în sat491, el se simte el însuși parazitat de către ospitalitatea oferită. Istoria, sau mai degrabă tabloul acestei alienări vrem să-l examinăm aici, alienare evocată de către imaginea de sine transformată, caricaturizată de privirea celuilalt, "imagine minusculă și deformată ca într-un glob de sticlă" pe care o dau rudele, în mod tragic, fiindcă ea pune în cauză cu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care îl primește dar și, invers, că, antrenat de "către forțe necunoscute lui", după cum scrie în Ispită în sat491, el se simte el însuși parazitat de către ospitalitatea oferită. Istoria, sau mai degrabă tabloul acestei alienări vrem să-l examinăm aici, alienare evocată de către imaginea de sine transformată, caricaturizată de privirea celuilalt, "imagine minusculă și deformată ca într-un glob de sticlă" pe care o dau rudele, în mod tragic, fiindcă ea pune în cauză cu gravitate propria identitate și propria existență
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și pot să conducă la situații catastrofale sau la o evoluție reușită și creativă cu semnificația profundă a unei renașteri îmbogățitoare. Această ultimă situație nu o întâlnim la Kafka, pentru care Lumea Nouă apare în esență ca o lume a alienării tehniciste, a raționalizării mecanice, a urbanizării nemăsurate care conduce ființa umană la pierderea de sine, tăind căile de acces către viața interioară 557. Unul din paradoxuri este că accesul la lumea nouă nu se poate face decât prin filtrul valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mitul, sacrul, transcendența nu mai au sens și nu mai apar decât ca de reziduuri ineficiente ale unor vechi credințe devenite pentru totdeauna depășite. Cât despre orașul lui Ramses este mai degrabă un nume destinat să desemneze sclavia constructorilor precum și alienarea și exilul propriu arhitecturilor umane. Nu putem să nu ne gândim că este vorba aici de o formă de repetiție în modalitate parodică, parodie care ar tinde să arate că vechile mituri și-au pierdut ele însele sensul în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Grinberg și Rebeca Grinnberg, Psychalalyse du migrant et de l'exilé, tradusă din spaniolă, Césura Lyon Edition, 1986, p. 292. 557 Romanul lui Dos Passos, Manhattan Transfer ar da un alt exemplu al acestei emigrări a interiorului care conduce la alienarea acestei lumi noi care este marele oraș american. "Moise urcă din câmpiile Moab spre muntele Nebo... și Dumnezeu îi arăta întreg ținutul de la Gileade până la Dan. Și întrg Naftali și ținutul Efraim... marea ... și la sud... orașul palmierilor până la Zoar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îi înconjoară și le impregnează intimitatea conștientă și inconștientă. Cea mai dificilă este probabil menținerea pe linia de creastă ce constă în vizionarea logicilor care, chiar în sânul mișcărilor și al spațiilor de autonomizare, reprezintă reinjectări de dependență și de alienare: jocul intern nu se dezvăluie atunci decât într-un ansamblu de confruntări în care prezentul, trecutul și viitorul se amestecă precum niște fantome deopotrivă desfigurate și refigurate, dar în toate cazurile de rearticulat. Pentru că acest exercițiu este demn de interes
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]