567 matches
-
puțin încă 5 ani. A fost vizitat în continuare tot de dr. C. Bottez, plătit pe stat suplimentar, pentru această activitate. Abia în 1888, la 25 ianuarie, primăria a trimis un intendent care a preluat obiectele rămase de la "Spitalul de alienați de piste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte sărace, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bolnavilor mintali. Cum de cele mai multe ori alienația mintală era condiționată de incubația unor forțe de origine malefică, posedatul era fie adorat, fie mai deseori supus la exorcisme greu de suportat, uneori chiar exterminat; execuția capitală a încheiat existența multora din alienați. Știm că Occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit multe exemple de acest gen. Ortodoxia a fost mult mai tolerantă sub acest aspect. Bolnavii mintali, chiar dacă erau considerați posedați, nu au fost de obicei sancționați: brutalizarea lor, întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
decât acelea, decât toate drept aceea... și pedepsirea vinovatului din dragoste este mai mică". În cazul beției vraciul expert va trebui să chestioneze despre "nebuniile beției și alte semne de om beat" dovedind caracterul lor patologic. Legislația (pravilele) conferă responsabilitate alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Astfel, iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un fel de certare pentru că ajunge-i lui certare, că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și detenției la un loc cu deținuții comuni. * Așa ne explicăm că istoria penitenciarelor include o parte din istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost de durată îndelungată, fiind frecventă și în secolul al XIX-lea. De altfel, o delimitare riguroasă este dificilă și astăzi. Doctorul Alex Brăescu descria locurile unde poposeau atât de frecvent bolnavii mintali, încă la începutul secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
constituia atunci prelungirea unei tradiții seculare. Nu s-au analizat până în prezent aceste aspecte privitoare la dezvoltarea psihiatriei românești. Ne oprim, de aceea, ceva mai pe larg. Este necesar să observăm, în această direcție, discrepanța care exista între legislația cu privire la alienați și practica propriu-zisă. O incursiune în istoria dreptului românesc ne-o confirmă. Vom prezenta mai întâi aspectul "judecății", al ședinței în sine. Chiar în secolul al XVIII-lea judecata decurgea încă empiric. Iată cum descrie instituția judecătoriei și judecata în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem privi omogen o masă de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem privi omogen o masă de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament dur. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca de altfel întregii lumi ortodoxe și orientului mijlociu în genere, necesită corectivul: blândețea se adresa bolnavilor recunoscuți ca atare. Ceilalți, a căror boală era ignorată, erau condamnați la temniță. Folosind aceeași sursa ne vom edifica: "Grosurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tradițional și neschimbat, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; veacuri întregi alături de răufăcătorii sănătoși au stat la butuc și alienații. În casele de recluziune nu se făcea nici o diferență între delincventul sănătos și cel afectat psihic. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu era încredințat acelorași autorități care însărcinau pe un dorobanț cu paza bolnavului pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi fost altfel cu alienatul decât proceda cu delicvenții de drept comun. Transportul deținuților, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nici o diferență între delincventul sănătos și cel afectat psihic. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu era încredințat acelorași autorități care însărcinau pe un dorobanț cu paza bolnavului pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi fost altfel cu alienatul decât proceda cu delicvenții de drept comun. Transportul deținuților, printre care erau și nebuni, se făcea astfel: "ras pe jumătate și cu gâtul prins în lanțuri era târât în public de către dorobanțul de pază care mergea călare. Popasurile se făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Tecuci (avea un caracter mixt), Oficiul pentru infirmi săraci, necondamnați, "ca fiind suferinzi de boale nervoase" și închisoare pentru vagabonzi sănătoși. Peste două decenii, în 1898, la București, la închisoarea de la Văcărești, se înființează în același spirit o secție a alienaților criminali. Pe lângă aceste unități se prevede înființarea unei rețele medicale. Fiecare unitate corecțională avea o infirmerie și un medic dator să țină un jurnal statistic, făcând o dare se seamă atentă asupra evoluției sănătății internaților. În acest fel, controlul sanitar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
doilea acces: " În nebunia sa nu făcea alt rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a stricat două felinare de pe uliță autoritatea l-a închis și l-a trimis la Neamțu, în casa de alienați". După ce figurează cu diagnosticul de "manie furibundă" șters și corectat cu cel de "delirium tremens", Eminescu iese, vindecat, în ziua de 10 aprilie 1887 (după alt izvor, la 9 a aceleiași luni). La Neamț, tratamentul aplicat pacientului care a prezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mod indubitabil, o psihoză afectivă, și anume, psihoza maniaco-depresivă, boală care s-a manifestat periodic, între crize starea intelectuală a pacientului fiind nealterată. NOTE BIBLIOGRAFICE 1) N.A. Bogdan, Orașul Iași, Iași, 1913, p. 199. 2) P. Zosin, Mișcarea și asistența alienaților din Ospiciul M-rei Neamț, pe anul 1904, Spitalul, 1904, p. 91. 3) Idem, vezi și P.G. Samarian, p. 61. 4) Din viața starețului Paisie, 1722-1794, tip. M-rei Neamț, 1836. 5) Arh. St. Iași, fond Secretariatul de Stat al Moldovei dos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1919 și 1922 (histologia), ca elev al marelui histolog Nageotte, apoi împreună cu Marinescu, la Lyon, ca elev al lui J. Policard, unde rămâne între 1925 și 1930. Studiile sale au avut un mare ecou în știința timpului: modificarea tiroidei la alienați, citologia lichidului cefalorahidian în tifosul exantematic și, cu deosebire, modificările medulare în poliomielită au fost lucrări care l-au consacrat. Ca și alți cantacuziniști, cultiva calitatea, având oroare de inflația de lucrări care creează valută științifică falsă. De aceea, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
întreaga literatură romantică e rodul unor bolnavi, toți acești scriitori "erau feminini, narciști, mazochiști și impresionabili ca o fată întârziată". Oare avem, într-adevăr, temeiul real de a trece imensa bibliotecă de opere romantice în rândul produselor clinice ale unor alienați mintali? Mă tem că dr. C. Vlad exagerează mult prea mult, că în acest caz, se află în afara cauzei artistice, prizonier al dogmelor medicale și nimic mai mult. Dar să revenim la foaia de observație a bolnavului Eminescu, după normativul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
funcționat acolo până la 1886. La această dată el a fost mutat în centrul orașului, în fostul palat domnesc a lui Mihalache Sturza, refăcut anume pentru acest scop. Iar în locul vechei mănăstiri Socola, s-au ridicat modernele pavilioane ale Ospiciului de alienați. (Din colecția Socec et Comp. Iași) Pag. 126. Sus: Mihail Kogălniceanu. Jos: Vasile Alecsandri. (Fotografii vechi) Pag. 127. Tit Liviu Maiorescu și Vasile Conta. (Clișee Cartea Românească). Pag. 129. Ioan Nădejde, V. G. Morțun și Alex. Ionescu. (Fot. vechi) Pag. 130
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înfățișând, într-o atmosferă animată și plină de pitoresc, aspectul vechi al acestui local cu faimă. Pag. 188. Spre Cetățuia. (Foto M. H.) Pag. 191. Teatrul Național de la Copou, după o fotografie veche. Pag. 192. Mănăstirea Socola și Ospiciul de alienați. (Colecțiunea Socec et Comp., Iași) Pag. 193. Case vechi, în str. Ștefan cel Mare. (Polyfoto) Pag. 194. Turnul bisericii Bărboi, a cărei înfățișare de campanile italian și a cărei zveltă siluetă fac din el unul din cele mai interesante monumente ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau evreiești, dansurile ce urmau a fi interpretate de o echipă aflată În faza de proiect rămâneau „pentru data viitoare” dacă nu cumva, Între timp, aprigii dansatori n-or fi tulit-o În Israel. b.g. „Sioniștii de folosesc de alienați mintali!” Foarte gravă afirmație În „Raportul de activitate a CDE Fălciu pe luna februarie 1949”! De aici se poate deduce că evreimea comunistă adoptase lozinca bolșevică emanată din sfertul de creier al lui Lenin care, „na ruskom iazîke” (pe limba
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
are destule posibilități de Încadrare, nici CDE-ul nu s’a ocupat Îndeajuns de această problemă”. Folosind vechiul truc cu aruncarea mâței moarte În ograda altora, iată justificarea: „Conducătorii sioniști s’au folosit la această adunare de o serie de alienați mintali (subl.ns.) care au ridicat problemele Într-un mod haotic și tendențios”. Dacă tot s-au strâns acolo În număr destul de mare, evreii hușeni s-au mai revoltat și datorită „...unor oameni din instituții care au schingiuit și și-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că nu vei ezita să faci formele cât mai repede. Dacă ai ști cum te aștept! Dacă ai ști! Timpul aici e cenușiu și plouă foarte des: iarna se apropie rapid, obscuritatea dă peste noi, și oamenii au guri de alienați. Numai culorile arborilor dau încă senzația de viață, dar e mereu așa: numai când cad frunzele apar culorile cele mai vii, cele mai disperate. Contactul meu cu natura e minim. Fac mereu proiecte să mă plimb prin pădure, proiecte care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar Fecioara își va risca mereu viața. Dorul după altceva decât după „lucirile balaurului” se expune chiar acum pe străzile bogate ale Stockholmului, unde sezonul comercial a început cu agresivitate. Dar oamenii au fețe triste, deși posedă mult, fețe de alienați care au ghicit deodată că totul în jurul lor e vanitate. Unii, ca mine, își ridică fața târziu, să cadă peste ea fulgii de zăpadă, deschid gura ca să primească pe limbă acel gust sălciu, dar bun, impregnat de melancolia copilăriei, când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
maestru de ceremonii, contele Nosstitz, care considerau necesare întreținerea relațiilor cu șefii de misiuni. Trebuie să recunoaștem că soarta nu i-a răsplătit cum trebuie aceste eforturi. La una din rarele ocazii de întîlnire cu diplomații inaugurarea unui spital de alienați în Wienerwald arhiducele s-a văzut obligat să aibă o discuție cu diplomații prezenți: Franz Ferdinand, crezînd că vorbește cu ministrul Serbiei, primul din rînd, l-a întrebat: "Ce mai face regele dumneavoastră?", primind ca răspuns: "Altețea Voastră, eu reprezint
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cât îl ține punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de ospăț să nu supere. Altfel se va certa". Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cîntece de ospiciu) un joc pur, cu efecte comice, pe baza insanităților alienaților, exemplu această parodie după Jean Richepin: Tralalali, tralalala, Am mai ucis un gardian. Tralalali, tralalala, Acum sunt liber - castelan. LUCIA MANTU Lucia Mantu caragializează și ea în "miniaturi", "instantanee", scoțând din barocul adreselor oficiale și al anonimelor, folosit cu o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
presiunea actorilor; Grigore Manolescu nu este în grațiile lui Caragiale în aceste momente și va fi de partea celor care-l dezavuează pe dramaturg ca director. Tot la începutul lui februarie se anunță și internarea lui Eminescu în spitalul de alienați iar la 12 februarie Regele va semna, în fine, decretul pentru pensia de 250 de lei a poetului (votată cu un an înainte în Camera Deputaților, apoi, în toamna lui 1888, votată și în Senat) pentru ridicarea căreia trebuie să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]