560 matches
-
acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece, în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o optică de natură a asigura protecția societății, considerând pe bolnavi, mai totdeauna, sub unghiul periculozității lor, potențial antisociale. Vom reveni asupra acestei chestiuni când vom expune capitolul jurisdicției cu privire la alienați și la organizarea de către stat a caselor de recluziune. Totuși, trebuie să remarcăm însă că această rezolvare a constituit doar o excepție, iar acțiunea de reformare morală se reducea, în fapt, la regimul de viață în mănăstire. De altfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, diferențierea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, au devenit însă evidente. Ospiciile, odată preluate de Epitropie, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre asemenea unități. În urma dispunerii datelor de arhivă consultate, rezultă că în Moldova aui funcționat mai multe ospicii mănăstirești. Două din ele, Neamțu și Golia, au fost mai mari. Trebuie să le alăturăm însă ospiciul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și Golia, au fost mai mari. Trebuie să le alăturăm însă ospiciul de la Adam (Tecuci), precum și altele, așa cum vom încerca să demonstrăm în paginile următoare, unele din ele fiind "redescoperite" de unul dintre autorii studiului abia în 1980.. Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamț Ospiciul de la Mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un local destul de bun, un inventar relativ bogat au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
precum și altele, așa cum vom încerca să demonstrăm în paginile următoare, unele din ele fiind "redescoperite" de unul dintre autorii studiului abia în 1980.. Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamț Ospiciul de la Mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un local destul de bun, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, nu a fost o activitate de azil, ci una
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1905 și al altora, istoricul acestui ospiciu este, în general, cunoscut. Ne propunem ca, în acest capitol, să ne referim la documentele nepublicate până în prezent, amintind doar pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale, este cunoscut. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să ne referim la documentele nepublicate până în prezent, amintind doar pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale, este cunoscut. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decenii, până în 1904, când ospiciul a fost desființat. În prima etapă activitatea de asistență a fost mult timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgu Neamț. Cerere de internare la Ospiciul Mănăstirii Neamț De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Cererea nu a fost onorată nici de această dată. În 1839, bolnița a ars58. Mănăstirea a refăcut-o, fiind gata în 1842. În tot acest timp nu a existat nici un cadru medical superior care să asiste în mod calificat pe alienații aflați la Neamțu, iar mănăstirea nu a solicitat un astfel de cadru. Cel dintâi doctor diplomat care s-a ocupat de tratamentul acestor bolnavi a fost doctorul Flaișer, menționat uneori Flaisler, medicul spitalului din Târgu Neamț, începând de la 1851. La
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Sănătății le-a întărit poziția, lăsându-i subordonați direct capitalei (Iași). Raza de acțiune a acestor medici cuprindea, în afară de Spitalul Târgu Neamț și ospiciul mănăstirii, ocoalele de sus ale ținutului și mănăstirile Văratec și Agapia 59. În aceste condiții, asistența alienaților nu putea fi satisfăcătoare. Au apărut unele fricțiuni între dr. Flaișer și conducerea mănăstirii. Dr. Flaișer se plânge, în 1856, că economul mănăstirii inițiază măsuri și efectuează modificări în administrarea ospiciului "peste capul doctorului" în a cărui sarcină cade "direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Flaișer e îndreptățit în plângerea sa și că el doar are calitatea de director al ospiciului. În același an intervin și alte complicații între părți în legătură cu desființarea unei băi, proprietate a supusului acesteia austriacul Yoseph Reiba Veinrauh 61. Calitatea asistenței alienaților lăsa atât de mult de dorit încât în 1858 Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insista asupra necesității de a se construi imobile noi, după
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
privind "higiena și tratamentul bolnavilor", despre care A. Fătu menționează: "Saloanele sunt spațioase, curate și bine aerate încălzirea saloanelor este satisfăcătoare așternuturile bolnavilor s-au găsit curate căutarea medicală se face de către medicii Ospiciului din Târgu Neamț, care vizitează ospiciul alienaților din timp în timp, iar pentru privegherea imediată a ordinațiunilor medicale se află la mănăstirea Neamțu D-lui Pharmacist Balomir care ține locul de subchirurg. Alimentele s-au găsit de calitate bună și în greutatea prescrisă. Slujirea alienaților din partea gardienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vizitează ospiciul alienaților din timp în timp, iar pentru privegherea imediată a ordinațiunilor medicale se află la mănăstirea Neamțu D-lui Pharmacist Balomir care ține locul de subchirurg. Alimentele s-au găsit de calitate bună și în greutatea prescrisă. Slujirea alienaților din partea gardienilor este după putință bună". Situația ospiciului fusese bună începând de prin 1870, după cum reiese din reviziile anterioare aceleia a lui Fătu, singura pe care am relatat-o mai pe larg. Ea era, după cum vedem, satisfăcătoare și în 1876
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cunoscută preocupată în mod permanent de probleme de asistență medico-sociale. Vizita lui Thiron s-a făcut la cererea lui A. Fătu, epitrop general, care menționează: "Epitropia Generală voind a cunoaște mai îndeaproape starea actuală în care se află ospiciile de alienați, din Golie și monastirea Neamțu, atât în privința administrațiunii lor, în general, cât și în privința tratamentului care se dă alienaților Epitropia dispune "se va însărcina pentru ospiciul din Golie pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu Doctor Rusu, senior
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
A. Fătu, epitrop general, care menționează: "Epitropia Generală voind a cunoaște mai îndeaproape starea actuală în care se află ospiciile de alienați, din Golie și monastirea Neamțu, atât în privința administrațiunii lor, în general, cât și în privința tratamentului care se dă alienaților Epitropia dispune "se va însărcina pentru ospiciul din Golie pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu Doctor Rusu, senior și D-lu Thiron, care actualmente se găsește la Spitalul Din (sic) T. Neamțu" etc. ... că după vizita sa dr.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Golia trebuiau să raporteze, precis, la următoarele puncte menționate de A. Fătu: "a) Dacă administrațiunile acestor stabilimente se conduce după prescripțiunile regulamentare. b) Dacă D-nii Medici respectivelor își facu visitele lor regulate la timpului și oarele reglementare. c) Dacă tratamentul alienaților se face în condițiunile și regulile stabilite. d) Dacă alienații ce sunt internați actualmente sunt primiți după toate regulile cu actile medicale constatatoare bolilor de care sufăr fiecare în special și care din (sic) acești bolnavi nu vor fi primiți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
A. Fătu: "a) Dacă administrațiunile acestor stabilimente se conduce după prescripțiunile regulamentare. b) Dacă D-nii Medici respectivelor își facu visitele lor regulate la timpului și oarele reglementare. c) Dacă tratamentul alienaților se face în condițiunile și regulile stabilite. d) Dacă alienații ce sunt internați actualmente sunt primiți după toate regulile cu actile medicale constatatoare bolilor de care sufăr fiecare în special și care din (sic) acești bolnavi nu vor fi primiți în astă regulă să se constate în ce modu și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
așezate astfel ca să nu se poată atinge bolnavii de eii (sic) și a fi feriți de lesiuni; asemenea ferestre carcerii să fie la partea superioară a păretelui astfel ca bolnavii să nu poată atinge și să nu primească de la ceilalți alienați obiecte vătămătoare și aceia fereastră să fie cu geamuri. Carcera constă din două camere care comunică printr-o ușe comună noi opinăm ca să fie cu totul separate aceste camere astfel ca furibunzii să nu se vătăme reciproc și aceste camere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mult. La data inspecției lui Thiron, devenise necesar un post de prim gardian: Am fi de avis ca Onorabila Epitropie să creeze o funcțiune de Prim Gardian și cară să aibă autoritate asupra gardienilor, precum și a educa și instrui pe alienați, adică un feliu de monitori pentru bolnavi". Este evidentă, din nou, aceeași mentalitate. Bolnavii constituiau un corp inform, omogen, care trebuia educat și instruit de prim gardian. Menționăm că, la data inspecției, printre bolnavi, erau nu numai oameni neinstruiți, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ascunde, nemărturisit, îngrijorarea privind mersul celor două instituții care necesită a fi "prospectate". Inspecția, comună și concomitentă, a "ospitalului" și ospiciului (întotdeauna epitropii au inspectat ambele instituții, de prin 1883-1884 denumindu-le, chiar, pe amândouă "Ospital", denumirea de Ospiciu de alienați fiind tot mai rar utilizată în rapoarte) a remarcat buna îngrijire a administrație spitalului din Tg. Neamț, dar, totodată, menționează grave deficiențe găsite la ospiciu. În intervalul de cca. 4 ani, din octombrie 1881, când Thiron găsise o situație atât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
schimbase mult. Este probabilă o deficiență administrativă, gravă, pe care inspectorii Liteanu și Iulianov o pun pe seama fostului intendent, plecat sau, poate, destituit. Raportul lor menționează că: "De la Târgu Neamț am fost la monastirea Neamț unde am vizitat ospiciul de alienați. D-l medic și ajutor... își îndeplinesc datoriile de lucru. Noul Intendent lucrează cu activitate pentru îndreptarea neajunsurilor și'ncurcăturilor lăsate de predecesorul său"67. Cu toate aceste străduințe, probabil de dată mai recentă, se constată o situație care justifică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de considerația de odinioară, dar și mentalitatea unor reprezentanți ai Epitropiei. De altfel, Liteanu, reprezentantul generoasei Epitropii, s-a autocaracterizat scriind cu mâna sa următoarele rânduri: "În Ospiciul Neamț, am întâmpinat, d-lor colegi, mai multe cereri de eliberare din partea alienaților a cărora cuvântare și putere n'aveau nici aparența măcar a unui om lipsit de facultățile sale mentale; cercetând actele lor medicale în virtutea cărora au fost internați am constatat că unii sunt numai epileptici, alții numai idioți (sic). În vederea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu desăvârșire, când că vin doar de trei ori pe lună, rezultă clar că bolnavii nu primesc medicația calmantă, că dușurile nu se mai utilizează, că se utilizează ca mijloc represiv contra bolnavilor privarea de mâncare, faptele descrise textual astfel: "Alienații când devin furioși se pun în bașcă, uneori și în cămașa de forță, dar niciodată nu li se dă calmante. Dacă un alienat în furia lui ar fi adresat cuvinte injurioase cuiva sau ar fi fost agresiv, se trimite la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai utilizează, că se utilizează ca mijloc represiv contra bolnavilor privarea de mâncare, faptele descrise textual astfel: "Alienații când devin furioși se pun în bașcă, uneori și în cămașa de forță, dar niciodată nu li se dă calmante. Dacă un alienat în furia lui ar fi adresat cuvinte injurioase cuiva sau ar fi fost agresiv, se trimite la bașcă și în aceiași zi nu se permite a i se da mâncare; acest fapt s-a întâmplat fiind eu de față și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în aceiași zi nu se permite a i se da mâncare; acest fapt s-a întâmplat fiind eu de față și a trebuit să intervin eu cu autoritatea mea a se da bolnavului, care se calmase, mâncarea". Mai departe: Dacă alienații se îmbolnăvesc de alte boale ei sunt nevoiți a suferi până la venirea D-lui Medic din T. Neamț, odată pe săptămână spre a le aplica medicamente, căci D-l Ballomir, pe cât m-am informat, nu le aplică nici pansamente; mi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]