517 matches
-
până la 7.000 de metri, escaladând versantul vestic al muntelui, Diamir. Ulterior, într-o expediție pe Ra Kot, Mummerey și doi șerpași au dispărut. Șase expediții germane au eșuat în tentativele de escaladare a muntelui în anii 1930 și doisprezece alpiniști au murit surprinși de furtuni și avalanșe. Totuși altitudinea de 7.700 m a fost atinsă pe versantul Ra Kot. Nanga Parbat a fost cucerit prima oară pe data de 3 iulie 1953 de alpinistul austriac Hermann Buhl, membru al
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
în anii 1930 și doisprezece alpiniști au murit surprinși de furtuni și avalanșe. Totuși altitudinea de 7.700 m a fost atinsă pe versantul Ra Kot. Nanga Parbat a fost cucerit prima oară pe data de 3 iulie 1953 de alpinistul austriac Hermann Buhl, membru al unei echipe germano-austriece. Până în acel moment, 31 de alpiniști muriseră deja în încercarea de a cuceri vârful. Buhl a rămas în istoria alpinismului ca fiind primul om care a reușit să cucerească un vârf de peste
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
altitudinea de 7.700 m a fost atinsă pe versantul Ra Kot. Nanga Parbat a fost cucerit prima oară pe data de 3 iulie 1953 de alpinistul austriac Hermann Buhl, membru al unei echipe germano-austriece. Până în acel moment, 31 de alpiniști muriseră deja în încercarea de a cuceri vârful. Buhl a rămas în istoria alpinismului ca fiind primul om care a reușit să cucerească un vârf de peste 8000 m altitudine, de unul singur și fără oxigen, după ce final colegii săi se
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
reușită pe Nanga Parbat. Din păcate, la coborârea pe ruta Diamir, Günther Messner a murit surprins de o avalanșă, în timp ce fratele său, Reinhold, a pierdut mai multe degete de la mâini (trei) și de la picioare (șapte) din cauza degerăturilor. În august 2005, alpinistul sloven Tomaž Humar a fost salvat de armata pakistaneză după ce rămăsese blocat timp de șase zile la 5.900 de metri. În septembrie, Vince Anderson și Steve House au reușit o ascensiune rapidă pe o rută nouă, directă. În iulie
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
a durat mai bine de o lună de la data plecării din București spre Pakistan. Echipa românească a fost și singura care a rămas pe munte în ultima parte a traseului, ca urmare a tragediei din 23 iunie, în care 11 alpiniști străini au fost uciși într-un atac terorist asupra taberei Diamir, situată pe celălalt versant al muntelui.
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]
-
teritoriul căruia se află ("Chogo" însemnând în dialectul balti "mare", iar "ri" "munte", deci "Muntele Mare"). Dar numele cifrat a intrat și în limbajul localnicilor, iar pronunția englezească "Kei tu" riscă să se statornicească definitiv. În 1902 un grup de alpiniști au făcut prima tentativă pe K2. Această primă tentativă asupra celui de-al doilea munte al lumii s-a încheiat cu rezultate modeste. În cartea pe care conducătorul expediției, dr. Jacot-Guillarmond a scris-o după această expediție, el afirmă că
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
și cercetările științifice ce urmau să se efectueze. Desio a conceput o expediție grea. Ea a fost finanțată de Consiliul Național de Cercetări și Comitetul Olimpic Italian. O comisie a Clubului Alpin Italian a selecționat un lot de 23 de alpiniști, elemente de primă mână, a căror vârstă nu cobora sub 23 de ani și nu depășea 47 de ani. Dintre aceștia, după multe verificări sunt reținuți pentru expediția pe K2 11 alpiniști. Din grupul condus de Ardito Desio, pe lângă alpiniști
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
Italian a selecționat un lot de 23 de alpiniști, elemente de primă mână, a căror vârstă nu cobora sub 23 de ani și nu depășea 47 de ani. Dintre aceștia, după multe verificări sunt reținuți pentru expediția pe K2 11 alpiniști. Din grupul condus de Ardito Desio, pe lângă alpiniști, mai faceau parte un topograf, un antropolog, un geolog, un medic și un operator de film. Între 5 și 20 aprilie 1954 s-a efectuat drumul dintre Italia și Pakistan. Între 18
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
alpiniști, elemente de primă mână, a căror vârstă nu cobora sub 23 de ani și nu depășea 47 de ani. Dintre aceștia, după multe verificări sunt reținuți pentru expediția pe K2 11 alpiniști. Din grupul condus de Ardito Desio, pe lângă alpiniști, mai faceau parte un topograf, un antropolog, un geolog, un medic și un operator de film. Între 5 și 20 aprilie 1954 s-a efectuat drumul dintre Italia și Pakistan. Între 18 și 27 aprilie bagajele și membrii expediției au
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
și Lacedelli au pornit cu hotărâre spre vârf. După eforturi la limita posibilității omenești, la 31 iulie 1954, la ora 18.00, vârful celui de-al doilea munte al lumii este cucerit de alpiniștii italieni Achille Compagnoni și Lino Lacedelli. Alpinistul timișorean, stomatolog în vârstă de 27 de ani, Horia Colibășanu, de la Clubul Sportiv "Alternative", a reușit la data de 28 iulie 2004 prima ascensiune românească pe temutul vârf himalayan K2, devenind singurul român care a reușit să ajungă pe culmea
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
al XIX-lea declară că s-ar fi găsit cristale de 50 cm sau chiar 70 cm. Totuși, aceste date nu sunt justificate corespunzător pentru a fi luate în considerare. Numele derivă din cuvântul grecesc "epidosis" (επίδοσις), care înseamnă "adunare". Alpinistul austriac Heinrich Harrer relatează în anul 1962 că papuașii din Noua Guinee foloseau varietatea verde de epidot pentru confecționarea unor topoare din piatră. Epidotul a fost descoperit pentru prima dată în 1782 la Le Bourg d'Oisans, în departamanetul Isere
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
nu mai era folosită, aflându-se totodată într-un stadiu avansat de deteriorare. În 1935 în Chei s-a deschis o cabană cu aspect medieval, în zonă fiind instalate ulterior mai multe case de vacanță. Este o zonă preferată de alpiniști datorită verticalității pereților și accesului relativ ușor cu echipamente. Sunt peste 200 de trasee de alpinism și escaladă, anual se țin diverse concursuri și memoriale. Reportaje
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin. Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
Ziua6 :Coborâre către poarta Mweka si părăsirea Parcului National Kilimanjaro după primirea certificatelor oficiale ce atestă performanța realizată. Râurile mai importante, care se formează ulterior prin unirea pâraielor sunt: Pangani și Galana. Primul român care a escaladat Kilimanjaro a fost alpinistul David Neacșu. În anul 1994, el a condus prima expediție românească spre vulcan și a realizat recordul mondial de viteză în ascensiune. În 1998 s-a realizat primul documentar românesc despre ascensiunea pe Kilimanjaro și pe muntele Kenya. Actualmente mai
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
numiți Baltoro Muztagh. Spre sud în direcția Ladakh se alătură Siahen Muztagh, Rimo Muztagh și Saser Muztagh, sore vest și nord-vest Panmah Muztagh, Hispar Muztagh, pe partea văii Hunza Batura Muztagh. Munții principali care este un punct de atracție pentru alpiniști sunt: K2 (Baltoro), Teram Kangri I (7.464 m), Mamostong Kangri I (7.516 m) și Saser Kangri I (7.672 m), bzw., spre vest, nord-vest: Ogre (alias "Baintha Brakk", 7.285 m), Distaghil Sar (7.885 m) și Baturamauer
Munții Karakorum () [Corola-website/Science/303966_a_305295]
-
domnului John și Maria Pattle Jackson și mai tîrziu s-a mutat în Anglia cu mama ei, unde a fost model pentru pictorii prerafaeliți, ca de exemplu Edward Burne-Jones. Tatăl ei, Sir Leslie Stephen, era un autor remarcabil, critic și alpinist. Tînăra Virginia a fost educată de către părinți în familia unită de pe strada Hyde Park Gate, 22 din Kensington. Ambii părinți fuseseră căsătoriți și rămăseseră văduvi, în consecință familia includea copii din trei căsătorii. Julia a avut trei copii cu primul
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
rea care vine din NV. De la poalele de nord ale muntelui începe parcul Jungfrau-Aletsch-Bietschhorn care a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO. In zona centrală a masivului se află un tunel de cale ferată și stațiunea „Eigerwand” unde au fost salvați alpiniști mulți de la moarte. Eiger este format în întregime din roci calcaroase, de origine sedimentară din peioada mezozoică, putându-se unele rarități geologice la sud în masivul Aar și la nord pe Eigerjoch.
Eiger () [Corola-website/Science/312023_a_313352]
-
ex.: casnică) erau corelate negativ cu scorurile la CS. De asemenea, ocupațiile de pompier sau salvamont tind să se coreleze cu un scor mai mare la "Căutarea de pericol și aventură" comparate cu cele de șofer de mașini de curse, alpinist sau parașutist, cu toate că și acestea din urmă au un scor supramediu la factorul amintit. De asemenea, s-a observat că un scor total mare la SCS au și jurnaliștii, cascadorii și chirurgii. Cercetări actuale (Stoel și colab., 2006) au dovedit
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
denumită, în onoarea prezenței celor doi Ghika pe malurile acestui fluviu, Vadul Ghika". Alături de Vadul Ghika și culmea Lahovary, au mai fost consemnate și alte denumiri românești. De remarcat că, în timpul expediției africane, Nicolae Ghika-Comănești a urcat, în chip de alpinist, muntele înalt de 1371 m. căruia i-a dat numele primului rege al României. Impresiile expediționarilor români au fost comunicate în două cărți, una în limba română, cealaltă în limba franceză. Ele sînt jurnale scrise cu acuratețe stilistică.
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
în vederea declarării sale ca parc natural de către Guvern. La începutul anului 2015, reprezentanții Grupului de inițiativă pentru înființarea Parcului Natural Văcărești au fondat Asociația . Membrii fondatori sunt: Helmut Ignat, Cristian Lascu, Florin Stoican, Dan Bărbulescu. Eforturile lor sunt sprijinite de alpinistul Alex Găvan precum și de o serie de presonalități, instituții publice sau companii. Asociația a preluat demersurile de înființare a Parcului Natural Văcărești. La solicitarea Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, reprezentanții asociației au redepus în septembrie 2015 dosarul final de înființare
Parcul Natural Văcărești () [Corola-website/Science/309386_a_310715]
-
în masivul muntos Karakorum, în regiunea cea mai afectată de glaciații după zona polara. Înălțimea de 8.611m a vârfului K2, împreună cu înclinația foarte mare a pantei și condițiile climaterice dificile îl situează în topul celor mai mari provocări pentru alpiniști. Opt expediții s-au încheiat cu un eșec înainte ca un grup de italieni să reușească să escaladeze vârful în 1954. Britanicul T.G.Montgomery a botezat vârful „K2” după ce în 1856 a efectuat primele măsurători ale acestuia și a ajuns
Karakorum (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/310488_a_311817]
-
ridică pretenții teritoriale legate de această zonă. Alpinismul pe K2 este extrem de periculos din cauza ninsorilor care cad aici tot timpul anului; nu se știe niciodată dacă gheață este suficient de rezistență pentru a tine cârligele și frânghiile. Aproximativ 50 de alpiniști au plătit cu viața încercarea de a cuceri acest vârf. Prima încercare de cucerire a piscului, în 1892, a fost un fiasco. A urmat în 1902 o expediție austriaco-britanica, condusă de Oscar Eckenstein, care a ajuns până la înălțimea de 6
Karakorum (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/310488_a_311817]
-
din care 3.300 hectare au fost declarate în anul 1979 "rezervație a biosferei". La intrarea în parcul național, dinspre Borșa, se află Cascada Cailor, într-o zonă de un pitoresc deosebit. Stâncile din zonă sunt o mare atracție pentru alpiniști. Rezervația științifică Pietrosu Mare se află în partea nord-vestică a Munților Rodnei. Aceasta se desfășoară de la circa 750 m la 2.303 m altitudine, incluzând în arealul ei reliefuri aparținând diferitelor cicluri de modelare (în special glaciar și periglaciar), precum și
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
7.818 de metri. Cele două vârfuri auxiliare comunică printr-o șa îngustă și sunt situate la nord-vest și respectiv la nord-est de vârful principal. Ascensiunea pe este considerată una din cele mai periculoase din lume.În ianuarie 2006, cunoscutul alpinist francez Jean-Christophe Lafaille a dispărut pe Makalu în timp ce încerca o ascensiune solitară fără oxigen suplimentar, pe timp de iarnă. Se presupune că denumirea de ""Makalu"" provine de la cuvântul tibetan ""mahakala"", care înseamnă ""marele negru"", un alt nume dat zeiței Shiva
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
numai cu versanții nordici ai unor giganți, precum Makalu sau Everest. Excaladarea pe versanții sudici, care se aflau pe teritoriul Nepalului, nu era posibilă din motive politice. O carte publicată în 1930 ilustrează respectul cu care era privit Makalu de alpiniști. În paginile ei, englezul Frank Smythe a prorocit: Cu toate acestea, încă din 1934, un grup de francezi a început să plănuiască excaladarea vârfului dinspre Tibet. Francezii au susținut că au descoperit un traseu comod după ce au privit un set
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]