2,496 matches
-
căruia, în disputa sa eternă cu raționalul, caută să-i facă dreptate, militând cu tărie pentru ideea că atributele raționale nu pot surprinde întru totul complexitatea divinității 30. După cum susținea Jean-Jacques Wunenburger, sacrul stimulează "conștiința afectivă și intelectuală a unei alterități ascunse, a cărei prezență este cu toate acestea făcută sensibilă prin efecte existențiale multiple"31, în deplină conformitate și cu definiția pe care Otto o conferise noțiunii, descriind-o ca "o categorie de interpretare și de evaluare ce nu există
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acea perioadă nu se regăsesc decât în condiții comorbide particulare tulburărilor personalității la vârstele mai mari. Al doilea an de viață este decisiv prin prisma modificărilor corelate cognitive și afective. Senzorial și cognitiv, copilul devine capabil să controleze permanența și alteritatea obiectului și să se angajeze în jocuri simbolice. Apar, de asemenea, emoțiile trăite ca personale, deci asumate, de tipul îngrijorării și rușinii, și devin astfel posibile reprezentări mentale ale mediului social, formându-se expectații și credințe în raport cu acesta (Astington, 1993Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Cel(lalt? Este cel de ling( noi, prietenul său du(manul nostru, femeie sau b(rbat, nebunul sau normalul, b((țină(ul sau emigrantul adic( ... un "altul diferit". El este str(inul. "Acest ceva str(în nume(te de fapt alteritatea (n genere ceea ce survine că prezen(( a unui timp al nostru, a unei alte culturi sau chiar a unei alte istorii. Că noi s( ajungem la o bun( form( de (n(elegere, e necesar s( explor(m cuvîntul celuilalt, expresiile
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
apartenență, constrângerilor instituționale, regulilor sociale. Când "interiorizează exterioritatea" în mod conștient, individul poate deveni subiect social, subiect existențial (cu dorința de a fi așa cum e), subiect reflexiv (cu capacitatea de a gândi, de a-și afirma ideile, de a accepta alteritatea și de a se confrunta cu ea), actor (cu capacitatea de a se realiza prin munca sa)41. Individul este produsul unei istorii, al ansamblului factorilor social-istorici ce intervin în socializarea lui și al factorilor psihici care-i definesc personalitatea
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
zicem așa, veșmântul util dar cam uzat al vechilor școli, să facem din revers față, să punem în relief ceea ce ascund ele, să explicăm semnul lucrului semnificat"50. Folosim mult temenul de cosmopolitism 51. "Cosmopolitismul combină valorizarea diferenței și a alterității cu efortul de a concepe noi forme de autoritate politică ce depășesc statul-națiune"52. Universalismul pleda în favoarea ideii că alții au aceeași valoare. Naționalismul căuta să dizolve diferențele în interiorul granițelor prin norme uniforme, accentuînd diferențele față de exterior. Dacă universalismul și
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
muncii și va produce schimbări semnificative în acțiunea politică. Canonul ethosului european, bazat pe o fertilă ambivalență între moștenirea creștină și exigențele secularizante, e pe cale să se preschimbe într-un alt mod de acțiune și practică socială cotidiană, în care alteritatea nou-venitului completează și, în cele din urmă, configurează decisiv identitatea europeanului tradițional. Dialogul cu diferența devine, astfel, singura cale sigură prin care "celălalt" poate ajunge, legitim, "al nostru". Dincolo de prejudecăți, de frustrări, de resentimente, "noua Europă" va trebui să învețe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
W. Doise (1982) ca fiind de cea mai extinsă complexitate (nivelul ideologic și al mentalităților). În acest orizont tematic se nasc întrebările cărora psihologia interculturală încearcă să le ofere răspuns: "Cine este celălalt?", " Care sînt limitele ignoranței proprii în cunoașterea alterității?", "îl putem cu adevărat înțelege pe celălalt?". într-un asemenea context se cuvin evocate și cauzele de natură pragmatică, legate de nevoia de optimizare organizațională. Din rațiuni care țin de eficacitatea instituțională, se dezvoltă "direcții" de studiu cu finalitate aplicativă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat cultural". O asemenea viziune se impune în cîmpul științelor sociale odată cu abordarea culturalistă (propusă de F. Boss, M. Mead, R. Benedict) și se centrează pe investigarea diferitului cultural, subliniind funcționalitatea socială a alterității. Indiscutabil, există o "natură umană", caracterizată prin tendințe și pulsiuni (instincte) universale: afilierea, altruismul, curiozitatea, supunerea, căutarea hranei, repulsia, sentimentele paterne, materne sau filiale. Care sînt însă achizițiile identitare "date", particularizante? Un destin aparte în acest registru l-a jucat
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cu "prețuri" simbolice costisitoare; apartenența dobîndită prin formație, instrucție, prin exercițiul apartenenței într-un grup specific. Realitatea socială se îngemănează pe baza dihotomiilor "noi"-"alții", "buni"-"răi", iar construirea identității sociale înclină se să definească pe sine prin diferențiere de alteritate, de respingere, la limită de exprimare agresivă la adresa "celuilalt". Există un proces permanent de comparare cu "celălalt" și există înclinația, confirmată de teoriile atribuirii, de a realiza atribuiri pozitive propriei persoane și propriului grup de apartenență și atribuiri negative "celuilalt
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
nu se află sub puterea reflexiei obiective a unei exteriorități culturale. Mai tot timpul, identitățile se definesc din interior" (Cucoș, 2000, p. 145). Avem tendința de a ne relativiza în raport cu "altul", făcînd accesibile anumite paliere identitare care sînt compatibile cu alteritatea. "Identitatea culturală autentică este modificabilă, structurantă, autoconstructivă [...], personalitatea se organizează în jurul unui nucleu axiologic relativ stabil" (Cucoș, 2000, p. 147). Acestui nucleu însă i se alătură permanent valori preluate de la mediul integrator, identitatea fiind în mare măsură o entitate fluidă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
socială fără precedent, care au generat politici publice convingătoare, ce au încurajat acceptarea diversității, protecția mediului, angajarea mai activă a cetățenilor la luarea deciziilor în comunitate. Aceste noi valori reflectă, totodată, împărtășirea, la scară largă, a toleranței față de toate formele alterității, incluzînd în aceste categorii străinii, minoritățile sexuale sau cele confesionale, favorizînd egalitatea simbolică de gen. Schimbarea dinspre valorile supraviețuirii înspre cele ale exprimării de sine include, în același timp o mutație semnificativă în practicile de creștere a copiilor, de la accentuarea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
individualități (Matsushima, Shioni, 2001). Cînd se analizează procesul afirmării identității individuale, dar și a celei colective, trebuie să avem însă în vedere faptul că un asemenea proces clarificator nu se poate desăvîrși decît într-un climat de comunicare autentică cu alteritatea. "Celălalt" devine așadar oglinda noastră, permițînd validarea personală, influențînd ajustări sau dezvoltări. Pentru ca "celălalt" să-și poată îndeplini rolul, el trebuie să dispună de un fond informațional cît mai corect și mai profund, trebuie să-i "deschidem ușor fereastra". Un
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
devenea nu numai un obstacol fizic uneori imposibil de trecut -, cît mai ales unul de natură psihologică) este adevăratul dușman al individului și al "poporului", oamenii obișnuiți ai acestor locuri au fost puși în situația de a refuza dialogul cu alteritatea. Procesul a echivalat cu alienarea, însoțită de o comunicare socială deficitară. Și pentru că memoria colectivă se construiește în permanență și participă necontenit la clădirea realității sociale, acest clișeu ascuns al "celuilalt vestic care ne pîndește din umbră" a dobîndit valențele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Rezultatul nu este foarte surprinzător dacă ținem cont de faptul că viața politică a acestor trei țări este dominată de bărbați (Buckley, 1992). Dincolo de mutațiile benefice înspre deschidere interpersonală, studiul citat mai evidențiază prevalența unei puternice moșteniri a neîncrederii în alteritate și a unei duplicități expresive remanente dăunătoare, care conduce la ruptura dintre gînd, vorbă și faptă (Goodwin et al., 1999). O refacere structurală care să conducă la o "integrare sănătoasă în Europa" s-ar cuveni să fie, așadar, însoțită de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cultură dominantă, exclusivă, iar "celălalt" este doar tolerat (precum statul sudic megaloman Texas sau Japonia), rata de creștere atracție-similaritate este mai modestă (panta "liniară" a creșterii atracției în funcție de similaritatea atitudinală este mai moderată). în spațiile precumpănitor multiculturale, favorabile deschiderii față de alteritate, în care există o istorie a relației interetnice și interconfesionale generoasă și în care "celălalt" este integrat, rata de creștere este considerabil mai înaltă (panta este mai "abruptă"), fapt dovedit și în anii din urmă în alte studii interculturale asemănătoare
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
califica, în analogie cu descrierea clinică individuală, drept autism social. Oameni care partajează un spațiu comunitar și o rețea de interacțiuni într-un context biografic și istoric ce îndeamnă generalizat la dezangajare, retractilitate, iresponabilizare, pe scurt, la însingurare alături de "celălalt" (alteritatea fiind privită fie ca actor singular, fie ca grup de apartenență, instituție sau scenariu imaginar), descrie o specie de proces de grup care nu este apanajul unei strategii de viață individuale. Avem de-a face cu asumarea colectivă a neputinței
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
daca nu al limbajului în general, cel putin al limbilor, care sînt tocmai formele istorice ale limbajului. 2. Limbajul prezintă, într-adevăr (și este determinat în esență și în manifestările sale de) cinci dimensiuni universale: creativitatea sau enérgeia, materialitatea, semanticitatea, alteritatea, istoricitatea. Cu alte cuvinte: a) că forma a culturii, limbajul este o activitate liberă sau creatoare; b) limbajul se realizează în "lume" prin forme materiale (fonice, grafice etc.); c) limbajul semnifică (fiecărei forme lingvistice îi corespunde un "conținut semnificativ"); d
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbii": tradiția istorică a unei comunități istorice. Creativitatea și materialitatea sînt universalii ale tuturor formelor culturii care, toate, sînt "activitate creatoare ce se realizează în lume prin forme materiale". Semanticitatea este "diferența specifică" a limbajului față de celelalte forme ale culturii. Alteritatea este trăsătură distinctiva a actului de a semnifică lingvistic față de alte tipuri de "conținut" al formelor expresive și, prin urmare, ea constituie fundamentul istoricității limbii, care este manifestarea constantă a solidarității cu o comunitate de subiecți vorbitori și cu tradițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Dar cunoașterea idiomatica ce corespunde unei limbi istorice nu este niciodată un sistem unic și unitar: ea este un ansamblu de tradiții în parte analoge, în parte divergențe. În limba istorică, creativitatea se manifestă (în "stările limbii") că adevăr, iar alteritatea că omogenitate sau unitate. În afară de eventualele niveluri ale limbii comune și ale limbii exemplare sau "standard" (cu varietatea proprie fiecăreia dintre ele), chiar la nivelul primar al unei limbi istorice (lipsită în mod ideal de limbă comună), există trei tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dinspre lume își are originea, crede Johannes Kabatek, în filozofia idealista germană, acea "adevărată filozofie a limbajului" cum o numea Coșeriu. E vorba îndeosebi de Herder, care formulează ideile centralității limbii, de Hegel, care subliniază două caracteristici fundamentale ale limbajului, alteritatea și istoricitatea, dar mai ales de Wilhelm von Humboldt, pentru că acesta, pentru prima dată în istoria meditațiilor despre limbaj, adaugă filozofiei și o perspectivă lingvistică autentică 35. Începînd cu Herder, limbajul devine punctul de plecare, nucleul și punctul de sosire
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
putin virtual opusă altor comunități"41. Dimensiunea politică a limbajului ține de istoricitatea să și este o trăsătură definitorie: "La aceste planuri se referă politică lingvistică că ansamblu de atitudini și activități deliberate destinate să afirme și să promoveze o alteritate istorică anumită și care tind să guverneze direct sau indirect comportamentul lingvistic al unei comunități. Dar, în timp ce dimensiunea politică în sine, fiind trăsătură definitorie a limbajului, este ceva permanent și general, politica lingvistică se referă totdeauna la situații istorice concrete
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adoptată. Dar vorbitorul care adoptă o limbă poate să se vadă obligat de circumstanțe - adica de rațiuni practice - să o facă. Și aceasta este ceea ce se numeste impunerea unei limbi: este o adoptare nemotivata intern, ca manifestare și extensiune a alterității proprii, ci determinată din exterior, prin rațiuni practice"43. Politică lingvistică poate rămîne în stadiu lingvistic atunci cînd se dorește menținerea și promovarea unei limbi, în regiuni precum Occitania, Sardinia, Galicia, Bretania sau se poate transforma în politica pur și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
XII, 1993, pp. 55-66. Coșeriu, Eugeniu, "Lingvistică textului că hermeneutica a sensului", traducere din limba spaniolă de Dorel Fînaru, în vol. Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Crina Coroi, Mircea A. Diaconu, Dorel Fînaru (coordonatori), Limbaje și comunicare, vol. X, partea I, Creativitate, semanticitate, alteritate, Casa Editorială Demiug, Iași, 2009, pp. 127-129. Coșeriu, Eugeniu, Lingvistică textului. O introducere în hermeneutica sensului, ediție îngrijita de Jörn Albrecht, Versiune românească și index de Eugen Munteanu și Ana-Maria Prisacaru, cu o postfața de Eugen Munteanu, Editura Universității "Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și a semnificației, traducere comparativ-cumulativă de Nicoleta Loredana Moroșan și Dorel Fînaru după versiunile din limbile franceză și spaniolă, în vol. Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Crina Coroi, Mircea A. Diaconu, Dorel Fînaru (coordonatori), Limbaje și comunicare, vol. X, partea I: Creativitate, semanticitate, alteritate, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, pp. 9-12. Coyaud, Maurice, Essais de typologie linguistique, Jean Fayard, Paris, 1980. Croft, William, Radical Construction Grammar. Syntactic Theory în Typological Perspective, Oxford University Press, Oxford, 2001. Croft, William, Typology and Universals, Cambridge University Press
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al atributului adjectival în limba română. O explicație dintr-o perspectivă tipologica, în "Analele Universității "Dunărea de Jos" din Galați", Fascicula XXIV, Anul VI, Nr. 1-2 (9-10), Lexic comun / Lexic specializat, 2013, pp. 144-150. Munteanu, Cristinel (editor), Discursul repetat între alteritate și creativitate, Institutul European, Iași, 2008. Munteanu, Cristinel, Frazeologie românească. Formare și funcționare, Institutul European, Iași, 2013. Munteanu, Cristinel, Lingvistică integrală coșeriană. Teorie, Aplicații și interviuri, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012. Munteanu, Cristinel, Sinonimia frazeologica în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]