2,520 matches
-
extremelor. Sunt versurile ’’datului național’’, dar și ale travaliului programatic, perseverent. După o viețuire arhetipală din primele două volume, ce urmează modelul consacrat al lui Parmenide, textele din ultimele sale cărți aduc în prim-planul liricii moderne rizomatica ’’fenomenologie a alterității’’ lui Emmanuel Levinas și ontologicul ’’Das Nihtige’’ a lui Carl Bart. Pare c-a trecut ritmul tezelor ’’antiumane’’ , acum părând tot mai frivole, ale lui Pico della Mirandola. Iată un exemplu concludent: Când voi pleca spre Țara Vulturilor Albaștri/Prea
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
Spirituală, de ce nu! Este posesorul rațiunii ’’de a fi’’ teleologice, ’’ Un ucenic nebun sau Mare Arhitect/A programat mecanica cerească’’, textele oferite cititorului fiind admirabile, dar presupunând și exploratori curajoși și solitari, pentru a se strecura, în fantele rezultate ale alterității, cu o mai mare ușurință. În textele sale intri astfel ca într-un aditon de templu grecesc, dar fără prezența intimidantă a coloanelor canonice, șlefuite cu iconodulie simetrică, încât poți spune cu mâna pe inimă c-ai putea face bună
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
a coloanelor canonice, șlefuite cu iconodulie simetrică, încât poți spune cu mâna pe inimă c-ai putea face bună vecinătate cu stâncile de canion. Limbajul burluican are ceva oracularm sokemnitatea actului revelator, angajat total în tensiuni vizionare. Se mizează pe alteritate, înscrierea tematicii și diluarea personalității poetice într-un dat poliedric: ’’Copiii nimănui îmi bat în poartă/ Cu ochii plini de întrebări și nenoroc./ Ei nu pricep nicicum ce-nseamnă soartă/ Și multe altele nu le înțeleg deloc’’ (Vis plăpând- DE
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
pentru neîmplinirea așteptărilor celor maturi - prin tact, răbdare, îngăduință, intervenții delicate, de finețe, așa încât tânărul să nu se simtă lezat; - teama de a nu se cunoaște destul de bine - prin oferirea modalităților de autocunoaștere și confruntarea propriei imagini despre sine cu alteritatea; - teama de banal sau de obișnuit - prin stimularea creativității și a originalității. Adevărul credinței este unul absolut și universal Dacă părinții elevului de școală împărtășesc această înțelegere și acest mod de viață, cum ar putea dori să ofere copiilor lor
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345345_a_346674]
-
ce mă purta vibrând./ Te căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam. Și-mi petreceam/ Eternitatea căutând...” (p. 490). Treapta a IV-a, Adâncul. Nimicirea, Abaddon, este consacrată discontinuităților, accidentalului care se manifestă la exteriorizarea interiorității, în căutarea alterității pe paradigma mundană a Sinelui: „...acum, pe treapta a IV-a, intervine ȘOCUL la contactul cu EXTERIORITATEA. Cu anecdotica Samsarei. Acum are loc cunoașterea fenomenală, la suprafață, a Samsarei. Cunoașterea stării de spirit numită Samsara”, confirmă poetul (p. 493). Materialitatea
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
binecuvântare, întemeiate în ordinea Frumosului. La această gramatică onomaturgică poeta Luminița Cristina Petcu, mărturisindu-și tăcerea printr-un jertfelnic trandafir, ne îndeamnă la a asculta culegător înspre:"sufletul întors", (ca a treia voce), "albastra spirală" (fibonaccică, firește), "tăcerile tale"(ale alterității din noi), "fără de timp" (în acum și aici!), "absența mea" (ca plin divinal), "tandra arsură" (înțelegem a flăcării incombuste), malul dinspre viață" (înlănțuitul Decindei), "atenți la clipă" (ca singura realitate), "cea din urmă zi a singurătății" ( aceea a diadei ce
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
pentru neîmplinirea așteptărilor celor maturi - prin tact, răbdare, îngăduință, intervenții delicate, de finețe, așa încât tânărul să nu se simtă lezat; - teama de a nu se cunoaște destul de bine - prin oferirea modalităților de autocunoaștere și confruntarea propriei imagini despre sine cu alteritatea; - teama de banal sau de obișnuit - prin stimularea creativității și a originalității. Adevărul credinței este unul absolut și universal Dacă părinții elevului de școală împărtășesc această înțelegere și acest mod de viață, cum ar putea dori să ofere copiilor lor
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362177_a_363506]
-
două părți complementare: I receptarea culturii indiene în lumea cultă occidentală și II afinități elective între paremiologia indiană și proverbele populare românești. Ambele exegeze reprezintă o incitantă călătorie în universul gîndirii indiene și o meditație asupra relației dintre identitate și alteritate în cultura europeană. Aceste studii se disting, mai ales, prin patosul căutării și bucuria descoperirii, nu prin stuful erudiției. Autorul nu este ispitit de explozia informației și nici de metodologiile cercetării, ci de esența fenomenelor, de dinamica valorilor, de studiul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
exista în lume", scrie Mircea Eliade 21. Sacrul fiind mai întîi o experiență, el se traduce printr-un sentiment, cel al prezenței lui Nous, ceea ce leagă ființele și lucrurile și, prin urmare, induce în străfundurile ființei umane respectul absolut al alterităților unite de viața comună pe unul și același Pămînt. Sacrul, ca experiență a unui real ireductibil, este efectiv elementul esențial în structura conștiinței și nu doar un simplu stadiu în istoria conștiinței. Realitatea cuprinde și subiectul, și obiectul, și terțul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unei cunoașteri mentale, logice. Diavolul este cel care separă: el ne separă de noi înșine, catastrofă ontologică pe care doar un poet o poate percepe în adevăratele ei dimensiuni. Fondane prinde însă cu finețe impactul dialecticii lupasciene între identitate și alteritate în procesul actualizării: "Orice actualizare [...] dă naștere, prin reacție, unei producții de idei, forme, elemente obiective, care este altceva decît ea însăși. Și rezultă de aici un paradox uimitor, anume că o gîndire a identității este produsul unui existent care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
condițiile în care membrii unei societăți democratice și pluraliste cu interese concurențiale vor reuși să ajungă la un acord politic. Justiția, ca valoare originară și incontestabilă a dreptului, denotă în primul rând o atitudine a conștiinței ce implică ideea de alteritate, adică considerarea simultană a mai multor subiecte puse pe același plan și reprezentate unul în funcție de celălalt. Ideea de justiție este strâns legată de ideea morală, stând la baza întemeierii realțiilor interumane. "Justiția este un fel de echilibru între părți, de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
stilurilor de învățare prin prisma coordonatelor acestora (intelectuale vezi modalitatea de abordare a anumitor conținuturi, fiziologice vezi procesul respirației în pronunțarea sunetelor , moral-spirituale vezi raportarea la valori morale); formarea spiritului participativ și a atitudinii democratice; promovarea toleranței, ca atitudine față de alteritate și a atitudinii interculturale, ca deschidere și dispoziție de a comunica, a cunoaște și a respecta valorile altora; promovarea participării, a prieteniei; cultivarea altruismului și a măsurii; formarea atitudinii ecologice și a priceperilor de protejare a ambientului; protejarea sănătății; pregătirea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
obiective artificiale" a cunoaște și a forma copilul. ( Jocul reflectă, în viziunea lui Huizinga 206, posibilitatea de ieșire (limitată în timp și spațiu) din realul propriu-zis (copilul știe că ,,nu este de-adevărat"), ieșire repetabilă, plasabilă în sfera esteticului, a alterității și a eventualei competiții. ( Funcțiile jocului (după Jean Piaget) sunt: funcția de adaptare realizată printr-o relație cu dublu sens între real și eu (,,prin asimilarea realului la eu și prin acomodarea, prin imitație, a eului la real"); funcția formativă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
spațiului de joc domnește o ordine proprie și absolută", așadar ,,jocul creează ordine, este ordine" (Huizinga 2003: 48); (6) jocul se află în sfera esteticului; (7) elementul de ,,încordare", caracteristic jocului, ,,pune la încercare forța jucătorului" (Huizinga 2003: 49); (8) ,,alteritatea și secretul jocului" sunt exprimate în ,,deghizare" (Huizinga 2003: 52). 207 Huizinga 2003: 53. 208 Chateau 1967: 175. 209 Diferențiate de dansuri și de ceremonii, asociate preponderent perioadei 11-13 ani, primele coborând, însă, până spre 4 ani (după cum o arată
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
nu poate nesocoti deicidul: de fapt, îl impune, căci omul în postura sa de "legiuitor" (evaluator originar etc.), de creator, nu are nici o șansă decât prin sine, adică printr-o reflexivitate absolută (care la Nietzsche apare ca autoexperimentare), în care alteritatea să apară doar ca obiect al noii ordini. Omul-creator îl neagă pe Dumnezeu; dacă l-ar păstra, și-ar pierde statutul de creator, fiind, în acest fel, doar creatură. Introdus în aforismul 125 din La gaya scienza, gândul acesta: Dumnezeu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o înțelegere perfectă, sub legea divină a justiției. Am putea spune, dat fiind faptul că în această "lume" originară Dumnezeu apare doar ca un "punct" de perfecțiune morală, iar natura ca un simplu ambient, că omul este totul: perfecțiunea distruge alteritatea. Dar câtă "realitate" poate avea omul acesta? Nu este el cumva pierdut în omogenitatea divină a "naturii" sale? A doua ipostază a omului pe care am putea-o numi a "omului natural", întrucât nașterea lui este un proces natural, nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trecut prin stadiul de educați. Este normal ca ceea ce apare din exterior să fie Întâmpinat cu opoziție. În ochii elevului, profesorul este simbolul autorității, al forței ce apasă, prin coerciție, dinafară. În fapt, cine nu-și scurge „veninul interior” Înspre alteritatea Înstăpânitoare a dascălului, prin reflexe „dușmănoase” sau demolatoare, nu are bucuria de a descoperi cum trebuie ceea ce i se propune. Cine nu trece prin momente de cumpănă și retractări - În legătură cu ce este Învățat - nu poate ajunge la gândurile lui. Cine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
axiologice autoasumate și recunoscute de cel În cauză. De aceea, nu-mi pot propune să „semăn” cu mine Însumi, ci cu „altceva” sau „altcineva”. Progresul și Împlinirea În plan axiologic sunt incompatibile cu situările uninivelare, tautologice. Modelarea presupune acceptarea unei alterități, care mă Întrece valoric (sau, cel puțin, așa cred eu despre aceasta). Există Însă riscul ca În această devenire și acaparare a trăsăturilor modelului să pierd din vedere distanța care trebuie s-o păstrez față de el. Acapararea totală a unui
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mă poate desființa ca entitate, ca personalitate. Nu toate notele modelului sunt transferabile sau benefice pentru mine, și nu toate trăsăturile mele se lasă modelate În sensul cerut de model. Modelarea este, de fapt, o negociere Între eul propriu și alteritate. Aceasta este un fel de fericită Întâlnire ce cauzează o revelare a unor calități pe care le posed deja, dar care sunt „trezite” abia În timpul căutării, de o regăsire a mea pe drumul către model. Încăpățânarea de a deveni identic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
descoperire și delimitare a eului cultural Nu se poate vorbi de identitate de sine fără raportarea la celălalt sau la evoluția noastră În timp. Suntem ceea ce suntem ca individualitate și prin „lipsa” pe care o căutăm sau o găsim În alteritate. Celălalt este un prilej de descoperire și conștientizare a propriei identități, căci, În căutarea celuilalt, ne deslușim pe noi Înșine, ne dăm seama de ceea ce suntem, sperăm, merităm. Frumusețea existențială ne este dată de celălalt, de miracolul ieșirii din sine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
față de propriile valori, dar și entități atributive, modificabile și deschise la incitările valorice ale mediului. În fond, dacă rămânem fixați irevocabil În nișe valorice hotărâte, nu avem nici o șansă de a adulmeca, a Întâmpina sau a genera noul! Raportarea la alteritate poate Împrumuta trăsături contradictorii, paradoxale. Confruntarea cu alteritatea poate provoca reacții de adversitate, de condamnare, de respingere, din anumite puncte de vedere, dar și de atragere, de acceptare, de admirație, din alte puncte de vedere. Calitatea relaționării cu ceilalți nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și deschise la incitările valorice ale mediului. În fond, dacă rămânem fixați irevocabil În nișe valorice hotărâte, nu avem nici o șansă de a adulmeca, a Întâmpina sau a genera noul! Raportarea la alteritate poate Împrumuta trăsături contradictorii, paradoxale. Confruntarea cu alteritatea poate provoca reacții de adversitate, de condamnare, de respingere, din anumite puncte de vedere, dar și de atragere, de acceptare, de admirație, din alte puncte de vedere. Calitatea relaționării cu ceilalți nu este Întotdeauna precisă, definitivă. Poți foarte bine să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de vedere cultural (oare știm cu adevărat În ce constă cultura lor?), ci anumite comportamente cotidiene care par a fi diferite de cele ale majoritarilor (o anumită „aplecare” speculativă, un anumit „gust” artistic etc.). Exotismul Înseamnă exaltarea unor aspecte despre alteritate, care trădează de fapt o ignoranță crasă. A privi spre celălalt mistificându-l, a valoriza Îndepărtatul sau raritatea, deformându-le În funcție de visuri și fantasme, acestea constituie forme de Întrupare ale exotismului. Tentativa exotică de luare În seamă a celuilalt pare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
conștientizare a diferenței de coduri, de sisteme de valori, de obișnuințe. În legătură cu această distanță necesară, nu trebuie creată iluzia abolirii, ci a temperării, a potențării, a stăpânirii acesteia În limite acceptabile. Nu trebuie avută ambiția transparenței, a „dezgolirii” totale a alterității culturale. Merg spre celălalt nu cu gândul să aflu totul despre el, să intru (spiritual) În el, să devin ca el. O astfel de gesticulație conduce nu la delimitare, ci la... desființare! Raportarea interpersonală și interculturală pune În evidență jocul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și transparenței. Putem, În fine, să arătăm, fără teamă, cine suntem. Dacă În perioada anterioară minoritățile de tot felul erau exagerat și programatic desconsiderate, iar problemele lor erau ascunse „sub preș”, iată că astăzi Învățăm să fim mai atenți față de alteritate, din toate punctele de vedere, cu noi, cu marca majoritară, cu tipicul, cu obișnuitul, chemare pe care o acceptăm și pentru care facem pledoarie. Discursul, ca și comportamentele adiacente ce vizează coexistența, necesitatea contactelor culturale, evidența apartenențelor minoritare s-au
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]