1,141 matches
-
de leagăn cuprinse În poem: «Din lemn Își durau docare duce-i-ar la-nmormântare! Fagule, tu nu uita, că i-ai tras și-n țepi cândva. Nani, nani țânc peltic n-ai mindir de borangic, dar ți-aducem azi altoi, de gând și podoabe noi». Iar Dan Deșliu, care se pricepe, dealtfel, să chiuie și lăutărește la ospețele vremii noi, știe, cum am văzut, să fie nu numai dirijor de scenă, al poeziei sale, ci și actor și poet, trecând
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să faceți cînd luna e în creștere? Veți profita de luna crescătoare pentru a lucra pământul, pentru a răsădi, a planta și semăna toate plantele care produc fructe sau semințe. În livadă, veți planta copacii și arbuștii și veți putea altoi sau tăia. Ce să faceți cînd luna e în descreștere? Această perioadă este indicată pentru a semăna salata, spanacul sau ceapa. Puteți, de asemenea, să profitați de luna în descreștere pentru a recolta. Se pare chiar că recoltarea în această
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
rădăcinile viței-de-vie și s-a dovedit a avea o eficacitate redutabilă: în câțiva zeci de ani, a distrus în întregime vița-de-vie europeană! Aceasta nu a putut fi reconstituită decât folosind butași americani, rezistenți la atacurile filoxerei, pe care au fost altoite răsaduri de viță-de-vie europene. Un adevărat Attila al viilor! Dușmanii naturali ai păduchilor În afară de grădinar, păduchii au și numeroși dușmani naturali: buburuzele, crysopa și larvele unor muște (Syrphus pyrastri) sunt printre cei mai cunoscuți, dar mai există și alții. Cum
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
încercat să adapteze gustului contemporan un produs care a rezistat tocmai prin vetustețea și discretul său paseism. Marlowe ar fi putut să-i spună ceva important cititorului contemporan dacă ar fi rămas campionul valorilor cu care a intrat în lume. Altoit pe sensibilitatea anilor ’90, el pare mai degrabă ghidul unui muzeu în care există explicații, dar nu și exponate. N-ar trebui să înțelegem, din cele de mai sus, că ne aflăm în fața unui rebut literar și a unei operațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îmi răsunau din ce în mai clar în minte. Fiecare cu glasul său, cu timbrul său, fiecare independentă și clară. Individuală. Toate intonând același "imn": "Nemuritor". Mă simțeam ca un copac pe care o voință de nestrămutat cresta însemne de altoi, care de nicăieri începeau să se lege de mine și de sufletul meu, forțându-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se opriră, iar ecourile lor se topiră și ele în curând în liniștea paralizantă a minții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ascunde realitatea în spatele cifrelor umflate și a realizărilor din burtă, așa că toată lumea se simțea îndreptățită să aibă speranțe în mai bine. A venit în acea primăvară și la Iași. Era într-o după amiază caldă, eu priveam cum doi muncitori altoiesc trandafirii într-o plantație de lângă șosea, când s-a răspândit zvonul că noul conducător, Ceaușescu, trecuse pe lângă noi spre pădurea Breazu. Am sărit gardul la șosea și am luat-o la picior spre Breazu, dorind să-l văd și eu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o parte Etica (e vorba de Etica lui Aristotel, nu la cea care vă duce gândul pe D- vs) doar partea la care se referă la politică. Și tot mai rămâne câte ceva prin capul acesta al meu, de țăran modest, altoit la oraș. Politica, prima dintre științe în concepția lui Aristotel, studiază omul ca zoon politikon (animal social - politikon provine de la cuvântul polis, "cetate" în limba greacă). Omul este destinat prin natura sa, nu numai pentru a trăi o existență biologică
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ori nu-ți place Chiar de sus e putred mărul. Unii zic: „Nerușinare!” Alții spun: „E-o simplă glumă!” Când poporu-atâtea n-are Și nevoi s-adună-n sumă. Din leagăn moartea-i lângă noi În haine nevăzute, Stând gata, gata de altoi, Cu zilele scăzute. Mă clatin făr’ ca vin să beau Chiar sprijin de-i bastonul; Atâtea-s să le fac mai vreau, Dar a slăbit frontonul. Ești tristă, „dulce Românie”; Poate-i așa de când tu ești - Sfidări, contraste, ironie, Ne
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fost, Bilanțul într-o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei pricepe, Fără de tratate, Că bine-i a se-ncepe Cele ce-s ratate. De ne-am judeca pe noi Cum gândesc sub febră, Am scăpa de rău altoi, De umbra tenebră. Mirabila-ți făptură Te va uimi nespus; Sub rugă din Scriptură, Uita-vei ce-ai de spus. 3 mai 2005 CA UN CIUDAT MISCELANEU Mă simt ciudat în propriul eu; Ce a fost de mult s-a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lui Pancratie avu un ecou neașteptat În obște. După ce zvonul se răspândi cu repeziciune pe ulițele Brodinei, o mare parte din bărbați, după ce ieșeau de la cârciuma lui Ițco sau se Întorceau În zilele de joi de la Siret, nu-și mai altoiau ca-n vremurile lor bune nevestele nici cu hățurile, nici cu biciușca sau cu melesteul, ci Înghesuindu-le În cămări, În podurile caselor, În băi sau În cotețe, puneau În aplicare metoda lui Pancratie, astfel că, de multe ori, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori mătura te mai și altoiește“, chicoti un salahor. Ippolit nu-l luă În seamă. Abia după ce mai dădu Încă un borcănel pe gât, spuse: „Și Socrate se temea de mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă că filosofa mai puțin...“ De unde auzise Subotin de Socrate, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-o pe un munte. Iubitul meu, am plete moi, cărunte... Am luminat-o noaptea cu fulgere și lună Și i-au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze. Din praful verii se-aduna noroi în toamne ude, Prin rostogolul iernii reci un clopot se aude
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
are așadar locul în anul nostru lunar. La Granada, ca de altfel și la Fès, au fost întotdeauna urmate ambele calendare în același timp. Dacă te ocupi de cultivarea pământului, dacă ai nevoie să știi când anume e bine să altoiești merii, să tai trestia de zahăr sau să faci rost de brațele necesare culesului viilor, atunci doar lunile solare îți îngăduie să te descurci; în preajma sărbătorii de Mihrajan, de pildă, se știa că era timpul să fie culeși trandafirii târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene, și doar gardienii cu experiență cutează să se apropie. Cel care le dă de mâncare este înarmat cu un baston gros și, dacă vede că vreunul dintre ei este mai agitat, îi altoiește o ploaie de lovituri, care sau îl potolesc, sau îl doboară. Când mi-am început treaba la maristan, am fost pus în gardă în privința acestor nefericiți. Nu trebuia să le adresez vreodată cuvântul, nu trebuia nici măcar să le dau impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Bachelita a plesnit supusă, după care s-a răzbunat cu un șoc electric. Am sărit în picioare și am plecat, lăsând receptorul fierbinte să se legene atârnat de cutia zdrobită. Fiasco-ul n-a vrut să pornească, așa că l-am altoit și pe el. Am țopăit pe una din aripi și i-am ars o cărămidă într-un far. Faptele astea de vitejie s-au dovedit a fi o terapie folositoare, pentru că m-am mai calmat întrucâtva până când un clei tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cineva. „Cătușe din pluș, atingere de catifea Lila, bici de piele din colecția Rolls Royce, vă pot satisface cele mai secrete fantezii În materie de sex...” Biciul Îl folosise el sau Satanovski? Sau distinsa domnișoară arhitect Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele, laringele și ochii, fiecare orificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sus. Râzând tare și gândindu-se probabil mai mult la scenă decât la cuvinte, unii dintre cei de față solicită repetare. „Cum, bre?“ „«Răsu’ lumii, Râsu’ lumii.» Și ieșea la ei cu o jordie d’asta și mi ți-i altoia. «Ai, bre, tată, tot În mine dai?»“ Vocea a devenit plângăreață și imită și un defect de pronunție. Pare tocmai defectul de pronunție al supraviețuitorului dintre cei doi frați despre care tocmai se povestește. „Ești om Însurat și tu, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dumneata, dacă abia s-a stins zgomotul ușii trântite, că hangița a ieșit cu mătură și cârpă, ca să facă curat în încăpere. De fapt, mai mult se prefăcea, fiindcă privirea îi fugea mereu spre lotru. ― Halal bărbat! Să n-o altoiască pe șperlă deloc? ― Ar fi făcut-o poate, dar știa că dincolo de ușă se află primejdia. Primejdie care putea să se arate în fel și chip la primul țipăt al hangiței. Și sigur ar fi țipat îndată ce ar fi văzut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și polițiștii în uniformă făceau parte din planul lui Considine - care improvizase ceva în favoarea lui -, căci altfel îi spărgeau capul pe bune. Scenariul presupunea ca ei să pună capăt bătăii cu pumnii, să-i despartă pe combatanți și să-i altoiască puțin înainte de a-i elibera. Era evident că exageraseră cu improvizația, loviturile și bușitul în rigolă fiind adăugiri provocate de faptul că Danny îl bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur urma să-l admonesteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz, care o apucase pe femeie. — Du-te pe undeva, Claire. Regina Roșie se frecă de ei când ieși pe ușă, lăsându-l pe Buzz să intre. Mal șopti: — Semne cu mâinile. Trei degete duse la cravată înseamnă să-l altoiești. — Ești în stare de așa ceva? — Da. Dar tu? Pentru puști, șefu’. Mal zise: Tot nu cred că ești în stare de gesturi sentimentale. — Se pare că și caii bătrâni se mai învață în buiestru. Ce s-a întâmplat adineauri între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
hotărî dinainte că cei care urăsc apa sunt anume "astfel" de fătpuri... Ai băgat tu de seamă, Nory, ceva despre Mika-Le? - Nu mă cruța, spune! - Cum se desprinde de tulpina Hallipilor! Cum se simte în tot ce face că e altoi de aiurea! - Seamănă cu tată-său, pesemne! - Nu numaidecît! Nu! Intre ea și frații ei nu e un tată deosebire. - O fi un neam! - Nici!. Eu cred totuși în neamuri, cum cred în insule. Poate că prima hartă etnografică pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu are nume și trăiește pieziș din sucul a două plante. . . Ceea ce interesează la Mika-Le nu e că face și ea parte din acest popor al altoiților, ci că exprimă siluirea acelei infuziuni. Nu e fruct, nici floare dintr-un altoi; e buba mică care a crescut pe locul siluirei - Mini, draga mea, abdic! Trăgând pe Mini de mână, Nory se atârnă de tramvai. Un singur vagon ticsit. Fură împinse de mulțime înăuntru și blocate. Mini, care nu era în stare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am dat de ei, da’ era prea târziu. De unde stăteam eu pitit, din ea nu se vedea decât o bucă și un picior Îndoit. Deasupra, Socol o coțăia ca un cotoi și, de câte ori se opintea, ea icnea de parcă ar fi altoit-o cu o biciușcă. Am plecat dracului de acolo și n-am mai vrut să știu de ei. S-au Întors la Colibă unul câte unul, Întâi ea și, după o juma’ de oră, și el, ca să nu zică lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai câștigat locul trei, ca să nu bată la ochi, ți-ai luat permisie - ca să-ți spionezi nevasta pe care o bănuiai necredincioasă, ai mâncat bătaie taman de la socru-tău, care nu te-a recunoscut noaptea În grădină când te-a altoit cu paru-n cap, că el păzea la onoarea fie-sii, pe care nu voia, știindu-te nițel sărit, să i-o lași lui pe veci În bătătură cu un țânc atârnat de fuste; tu, Foiște, le ai de la necruțătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tinerețea, dorința de-a trăi și voioșia, tristețile, durerile, dura de la plită pe care, copil, o Învârteam pe uliță cu un cârlig de fier, poveștile auzite de la mama, centura de ostaș a tatei cu care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de măiastre poeme Înnobilate, viața strămoșilor mei, viața mea, totul. Însă nici o sumă nu poate compensa Îndeajuns izgonirea Muzei din cotlonul ei albastru. Nu mai pot scrie poezie desăvârșită, nu mai pot picta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]