8,127 matches
-
tente de cărămiziu, care se ridica dintr-un ghiveci închipuind o împletitură de nuiele, etalând pe tija grosuță câteva perechi de frunze oricând verzi și pufoase, pe alocuri apărate de niște spini subțiratici și înșelători, precum ghearele de felină. Nicole alunecă spre floare din câțiva pași, zviduită de orice dureri, întinzând afectuoasă mâinile înspre corola diafană ce i se lăsă cuminte în căușul palmelor și începu să toarcă lin, strecurând din când în când și un părelnic mieunat... Referință Bibliografică: C
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1420534558.html [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
praf. Probabil că visa, așa cum visase și el odată, așa cum visa orice arhivar închis într-un spațiu în care nimic nu trăda trecerea timpului sau că s-ar fi întâmplat ceva, pe undeva. Câteva picături dintr-o ploaie prea târzie, alunecară la picioarele lui. Ar fi dat orice ca în acel moment să i se mai ofere măcar șansa de a fi arhivar. Din păcate, își irosise singura și unica șansă. Locul său nu avea să mai fie niciodată în sala
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1447214869.html [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
ele ,mai geloși... - Nu știu ce să zic,mai degrabă ăsta aruncase vorbele ca să vadă cine-i pică în plasă. Și nevastă-mea a picat fleașcă ! I-a aruncat săgeata lui Cupidon și a nimerit-o în plin. Pe urmă discuția a alunecat ușor spre politică,mie nu-mi plăcea subiectul,dar măcar nu m-afecta în mod direct. A doua zi am plecat amândoi să descoperim frumusețile comunei. Am urcat încet spre munte,ea era ca și mine o mare admiratoare a
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1465714572.html [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
mă simt în stare. Mă ia cu amețeli...Încerc să răscolesc prin memorie cum am ajuns aici,între pereții albi ai acestui spital multisecular. Atât de vechi îmi pare. Mi se succed cu repeziciune frânturi de vise, mașina salvării, salvamontiști alunecând rapid în pantă, Marian urcat pe targă în mașină... Și cam atât ! Dar , poate... n-au fost vise ! - Te-ai trezit ? Întorc capul și-l zăresc cu piciorul stâng bandajat în întregime, suspendat în aer . - Unde suntem ? - În Brașov,la
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1465714572.html [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
pe pervazul părăsit decurând de rândunelele ce-și făcuseră cuibul deasupra lui te rup din reverie așa despletită din somn plutim într-un ocean al inocenței atunci când se răstoarnă clopotul lunii peste idealurile noastre degeaba strângem agavele speranței nălucile noastre alunecă prin gânduri iar iubirile odată și odată tot se închid într-un sicriu pridvoarele devin cruci peste pământul plin de vânătăi și noi devenim cuvinte în niște pagini îngălbenite dintr-o carte uitată pe noptiera timpului. sâmbătă, 10 noiembrie 2012
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Aschii_de_amintiri_ca_izvoarele_ion_ionescu_bucovu_1352551764.html [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
de zăpadă nu mai sunt ce-au fost. Aud, undeva, în apropiere, un fâlfâit, greoi, de cucuvea. Ce-o mai prevesti? Apariții și dispariții? Doar dispariții. Cine oare? Noaptea coboară albă precum o lectură de psalmi. Din umbra primului omăt alunecă fulgi. Un an pleacă... altul vine. Referință Bibliografică: Autopsie naturală / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1419803374.html [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
erau semnele care anunțau modificarea sarcinilor electrice din atmosferă. Cu toate acestea, este destul de dificil să te folosești de vreme pentru a te deplasa pe o asemenea pantă, atunci când erai lovit în față de perdelele înghețate de apă, iar picioarele îți alunecau fără nici o posibilitate de echilibrare. Cu capetele acoperite de capișoanele costumelor, încovoiate în căutarea centrului de greutate care să ne permită deplasarea rapidă, am reușit să ieșim în calea râului care se învolbura la picioarele Cascadei Kaar. Am privit-o
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
sferei și s-ar fi zis cu noi, așa că așteptam împietrită, la nici trei pași sub blestemăția de mecanism. Și atunci, se desfăcu. Bucată cu bucată, transformându-se într-o capsulă cu zeci de brațe. În momentul în care pântecul alunecă într-o parte, prin deschizătura îngustă se putu zări o siluetă măruntă cu un cap imens, de pe care mă fixau niște ochi atât de proeminenți încât îmi dădeau senzația că semănau cu ouăle păsărilor de pradă. Descleștă fălcile prevăzute cu
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
topit și îmi spuse: -- Cinci săgeți! Câștigă cel care a înfipt cele mai multe în țintă. O, dar ce țintă! Un ornament sferic, din lemn, montat la îmbinarea pasarelei dinspre lac. Ceruri! Nu era nici măcar cât un ou de pasăre răpitoare! Lumina aluneca încet spre seară, anunțând primul apus. Umbrele pădurii, se alungeau ciudate peste adăposturi, înșelătoare pentru ochii mei. Se auzi un zbârnâit curajos și săgeata cu coadă roșie mușcă direct din mijlocul țintei. O santinelă se deplasă, scoase săgeata, după care
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
pe jumătate de beția imaginației, cealaltă jumătate este produsul autorului ca viață liberă, spiritual. Iar dacă spiritual sfințește- reflectarea, spune Novalis- atunci orice carte adevărată este Biblie. Rar în literatura română poți găsi un roman cu prozodie rimată fără să alunece în poetizare inutilă este “Planeta insulară” de Mircea Pavel Morariu, apărut în anul 2013, la Editura “ Napoca Nova”. Acesta face parte din specia romanescă ce are o mitologie proprie și fragmente livrești cu substanță epică genuină. Autor al romanului de
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1444720442.html [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
umerii Părintelui Ioan Iovan - Duhovnicul și a Maicii Cristina Chichernea - Stareța acestei sfinte mănăstiri - aceste două personalități care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei și împortant centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului și a spațiului nostru sacru ce alunecă spre veșnicie, cu acest pridvor al eternității și cu această anticameră a Împărăției - care este această chinovie ce stă în calea diminuării și a deteriorării tradiției noastre sfinte și autentice!... A fost atunci o sărbătoare a întregii suflări românești transilvane
MUREŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_manastirea_recea_mures_.html [Corola-blog/BlogPost/375340_a_376669]
-
cum inima i se înmoaie pe măsură ce tănărul avansa în vorbă, nedăndu-și seama că dezvăluia, de fapt, aspecte din propria sa viață. Dar, astfel, reuși să-l înduioșeze pe bătrănul Stump, fără să-și fi propus, cuvintele curgănd parcă singure și alunecau pe o pantă sensibilă la fel de ușor precum un fulg. Era ceva inexplicabil. Dar cert era faptul că acum bătrănul Stump mai avea un tovarăș. Și încă unul de nădejde și nu se înșela. Rătăcirile tănărului luaseră sfărsit. Cel puțin, pentru
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1439750713.html [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
prea plinul sufletului. Simt nevoia să mi-l „descarc” prin ideile, trăirile mele, care s-au acumulat de-a lungul anilor, să le transform în subiecte și imagini ca și cum le-aș desena mai întâi pe un ecran al creierului, apoi, alunecând ca pe un tobogan, le transform în cuvinte. Este pur și simplu un angrenaj pe care îl fac din plăcere și apoi prin acest exercițiu îi hrănesc și pe alții cu bucăți din sufletul meu căci ce este să scrii
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_taina_scrisulu_vasilica_ilie_1375707633.html [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
florile la albine! Toate cântecele sunt o iubire duioasă, un soare vioriu pe cristalul geamului inimii. O salbă de comoară jucând pe sânul viu și capricios al iubirii sunt cântecele compozitorului Florin Bogardo, cutremurând și firul de iarbă pe deasupra căruia alunecă umbra lor! Nicio șoaptă din univers nu e mai lină decât aceste melodii și totuși ele urcă până la văzduhul sufletesc, trece prin armura inimii, până la golful străjuit de flăcări, din miezul ei! Tot ce e împietrit în natura omului captează
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414134815.html [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
ești nerecuperat! Oare-mi pasă? Azi am văzut ce-ntins e arcul vieții. Nu-mi călca inima, căci ochii-mi picur lacrimi peste odihna din seva mea. Voi aștepta ceasul de adevăr, plutind pe buzele noastre și tăcerea-ntinsă să alunece peste gânduri răscolite și prădate, chiar când ochii-mi picur lacrimi. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: OCHII-MI PICUR LACRIMI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș
OCHII-MI PICUR LACRIMI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1454937414.html [Corola-blog/BlogPost/384049_a_385378]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET VI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2298 din 16 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Alunecă-n amurguri poteci strivite-n verde, Țepoasele tăceri zvâgnesc departe-n lacrimi, O undă se adapă și-n suflet se dezmierde, În umbrele mâhnirii prin pașii grei de patimi. A încolțit nomad un bob de grâu în stele. În pietrele
SONET VI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1492321810.html [Corola-blog/BlogPost/342896_a_344225]
-
de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de cauciuc printre meandrele lumii. Sunt roata cu rădăcini în zenit Alunec pe Calea Lactee, Un nor îmi revendică trupul golaș Devin una cu cerul și cu pământul... Sunt și nu sunt Mă oglindesc Și nu mai recunosc Sunt roata? Sunt roata, O, ce roată de-o șchioapă! Alerg laolaltă cu fluviul Limbi
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sunt_roata_sunt_cineva_de_aproape_marian_malciu_1334934422.html [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Cea mai cunoscută poezie a sa este poezia Umbră plopilpr (1965) pusă pe note și interpretată de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
mai cunoscută poezie a sa este poezia Umbră plopilpr (1965) pusă pe note și interpretată de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]