1,290 matches
-
În vârtejul revelațiilor pe care mi le produseseră dialogurile cu Howard și Eveline, aproape că uitasem de ea. Psihic robust, de peizan carpato-danubiano-pontic, ce mai! Biroul doctorului Wagner era Închis. Prin preajma ușii patrula Însă, ca din Întâmplare, un individ cu alură tipică de bodyguard. Erau mulți ca el pe coridoarele Centrului, bântuiau otova - În aparență, cel puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei ori, nu știu de ce, mie oricum mi se părea că era același lucru și dacă mergeam drept Înainte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Asta este tot ce am auzit. Am recunoscut ultima voce și am avut imediat confirmarea că nu mă Înșelam: dintre cele două siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care ne țineam respirația, una era a lui Zoran - alura longilină și mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul vâlvoi. Eva mi-a făcut semn și, cu imensă precauție, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sosi primarul, învățătorul era întins, gol pușcă, pe albastru, alb și roșu, cu părul puțin pârlit de focul pe care încercase să-l pornească. A fost luat mai târziu de către doi infirmieri, îmbrăcat cu o cămașă care-i dădea o alură de scrimer, cu un cucui vânăt la cap, ca o bizară decorație. Nu mai vorbea. Era ca un copil mic, pe care tocmai l-ai muștruluit. Cred că era deja plecat de tot. Școala rămânea fără profesor, iar situația, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stăpânire pe operațiuni. A apărut a doua zi după crimă, folosind ca pretext starea de război și frontul apropiat ca să ne spună că fusese autorizat să ne dea ordine. Matziev, fiindcă așa-l chema, un nume cu sonoritate rusească, avea alura unui dansator napolitan, o voce mieroasă și părul dat cu briantină, o mustață subțire, picioare suple și un tors de luptător grec. Pe scurt, un Apollo cu trese. Ne-am dat repede seama cu cine aveam de-a face: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în absolut. Ultimele zece versuri ale cărții a patra conțin formula acestei alternative la ce-i mai rău: prietenia amoroasă. Nu e nevoie de frumusețe, care presupune întotdeauna și un blestem... Calea de acces către ființa ideală nu implică aparența, alura sau medierea judecății altuia. Nu-l iubești pe cel despre care spui că-l iubești dacă mai întâi cauți efectele produse de el în privirea celorlalți. Dorința mimetică presupune disprețul unui al treilea, utilizat ca un mijloc de a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Mihail Gălățanu Un bărbat (cu alură de "băiat"!) care, la urma urmei, ar putea părea chiar (și) drăguț. O tipă care îi spune mereu că "primește mai mult". Sau prea mult. Poate, chiar, prea mult. Prima zi: mîna pe picior. A doua zi, pupat. A treia
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
semne în funcție de situație. În a zecea zi, semnul primit era de a o urma la ora de retragere, în tăcere și la o anumită distanță. M-am conformat întocmai și mă deplasam extrem de preocupat să-mi ascund emoția printr-o alură de om plictisit și fără o țintă precisă în deplasare. Ajunsesem aproape de intrarea în blocul în care aflasem că locuiește și atenția mea era în alertă maximă. Mi-a prins bine, pentru că am observat și înțeles imediat semnul care îmi
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
revoluția cu „lăsata secule”, impresionat de ceea ce seara citise la gazetă, face teoria revoluției în budoar, peste papucii acestuia, Ibrăileanu, și mai miop, își va mai trage încă o pereche de galoși, căci te și miri cum junimistul, cu toată alura lui de mare critic al vremii, nu a observat cum în Boborul lui Caragiale întregul Ploiești foșcăie de Neceeaevi și Bacunini magnetizați, ce visează la mult așteptatele zori ale frăției mondiale. Nota Bene: Culmea ironiei, orașul de baștină al conului
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
care lăsau impresia că stau mereu la pândă. Pentru că altminteri era slab și adus de umeri: doar brațele lungi și tupeul căpătat după atâția ani de cămin, timp în care trecuse prin mai multe găști, îi dădeau mai mult o alură obraznică decât una curajoasă. Nu știe de unde răsărise. Probabil de la toaletă că mirosea a tutun. - Unde ai fost gagiule, ai avut întâlnire? - Întâlnire cu cine, cu muma pădurii? Spera să nu-l înfurie. - Ce-mi dai să nu te vărs
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
al meu pentru totdeauna! Ți-am dăruit nemurirea! Bărbatul continuă să-i sărute buzele pline de sânge, apoi îi prinde lobul urechii între dinți și-l perforează. Femeia scoate un țipăt ușor, excitant. Dintr-o dată sunt înconjurați de fantasme cu alură de cavaleri eleganți și domnișoare senzuale ce plutesc într-un vals amețitor. PALOȘ: (vrăjit de amor) Oare cine zicea că vampirii sunt făpturi fioroase? Vampiricele sunt femei atrăgătoare și cu o poftă nebună de iubire! PRINȚESA: Din acest moment faci
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același costum, un trening mai nobil decât fracul, îi măsoară pașii... Același ritm... Aceeași eleganță... Mereu aceleași gânduri... Nimeni n-ar bănui că sub această alură astenică se află marca unui sportiv de elită. Modestia sa nu-i trădează palmaresul. A fost pugilist de performanță, campion, multiplu medaliat, o carieră sportivă de invidiat și o viață... O viață ca-ntr-un ring de box... Încă și
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
accident... Prima oară a fost crunt. Mai târziu s-au obișnuit cu mine... A mai fost o chestie faină când am boxat în Olanda. Era un turneu... Au venit olandezele ca spectatoare la box să mă vadă. Eu aveam o alură nu prea musculoasă, deși aveam forță, iar asta a devenit interesant. Au venit să mă vadă și în celălalt meci, dintr-un alt oraș. Devenisem un fel de vedetă... Dar nu toate au fost prea roz în viața mea!... Am
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
Piesele lui sunt piese amoroase de triunghi garnisite cu patetism și grandilocventa. Opera lui care a trecut granița timpului a fost poeziea. El a reabilitat romanța sentimentală, gustata de contemporani dar și de cititorii de astăzi. Comentariile critice discern noutatea, alura șocantă a versului, ciudățeniile manieriste, pozele (Mihail Dragomirescu), Lovinescu semnalează noutatea fondului și a expresiei poetice, dar și muzicalitatea. Perpessicius vede în poezia erotică minulesciană „cea mai personală din câte s-au perindat de la Eminescu încoace.” Chendi, din contră, vede
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
iubești, dar s-o faci la fel de dulce cum ai făcut-o prima oară, atunci, în tren... Îți mai aduci aminte? Ceva din tonul lui o făcu să izbucnească în râs. Poate vocea prea mieroasă care nu se potrivea deloc cu alura lui de om serios, chibzuit și excesiv de irascibil, ori poate melancolia care nu-l caracteriza deloc sau poate cuvintele astea frumoase cărora tocmai le dăduse drumul. În clipa imediat următoare se simți jenată de propria izbucnire și căută să-l
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
cu Niki Ursei, cu Sanda Alecu, Al.Mircescu. șarje amicale adresate unor confrați: Unui confrate prozator Epigramistului Niki Ursei D-lui Nic.Moisiu,in vizită la Drăgășani Ești tenace și abil Fiindcă am avut succes, În aerul acesta „literat” Ai alură modernistă Stă invidia să-l roada, Dacă-ncep al doilea kil, Și, dacă vorbim de stil Și, mă-mpungefoarte des, Vă strig pe nume încurcat Ai un stil ..ce nu există De-aia n-are Ursei coadă Nu Moisiu ci ... Moisil
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
España es diferente. Nu sunt două orașe la fel. Madrid e o capitală modernă, care se extinde în permanență. Are bulevarde largi, clădiri impunătoare, chiar imperiale, un stadion modern (Santiago Bernabeu), blocuri turn amețitoare, atât prin înălțime, cât și prin alură, muzee renumite (cine n-a auzit de Prado), piețe (Castilla, Espana, Oriente, Neptun, Cibeles, Colon, Mayor, Puerta del Sol), parcuri și monumente... Are un Palat Regal care-ți taie răsuflarea și o gară, Atocha, unică prin colțul de verdeață din
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
fost la biserică. Ce minciună o să-i mai spună și de data asta? ”Toderașe, niciodată nu știi când va suna ceasul, vino la biserică și ascultă cuvântul Domnului!” Parcă îl și vede pe popă cu barba lui neagră și cu alura de sfânt. „Negreșit, duminica viitoare mă voi duce. Așa e, nu știi când vine vremea”. Mărioara, vrednică gospodină, dar și soață cinstită și iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăligu ț a galbenă ca aurul. Aburii se ridicau odată cu mirosul parfumat
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
O țipă imprevizibilă, aceasta reportera, un pitbull al meseriei sale ". Madame zâmbi ușor în colțul gurii: - Ai fi făcut carieră pe vremea mea. - N-am stofă de pițipoancă. Madame rase, ceea ce se întâmplă rar. - Mă refeream la actorie, .ai o alura clasică. - M-am liniștit. - N-am timp de pierdut. I-a făcut semn unuia dintre cei doi însoțitori. Îi aduse o mapă neagră din care extrase un dosar consistent. Îl puse pe birou. - Citește-l! Jake stătea retras. Ava deschise
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
din cleștele urmăritorilor, care o flancaseră, norocul ei ar fi fost doar să-i vină în ajutor vreo vedetă, care să fi patrulat întâmplător la fața locului. La prora uneia din bărci, în picioare, stătea un individ bărbos, avea o alură de cuceritor viking neînfricat bărbosul, încordat ca un arc de oțel, gata să dea piept cu dușmanul. Dacă acela abordează șalupa, nu mai dau doi bani pe pielea lui Avender, îmi spuneam, fiindcă cele trei ambarcațiuni în goana lor dementă
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Dumnezeule, îmi spusesem îngrozit, ăsta e lovit cu leuca! Dădusem să mă întorc pe călcâie, gata s-o iau din loc, când îi simțisem mâna prinzându-mă zdravăn. O urăști, de aceea crezi asta fiindcă o urăști! îmi spusese cu alura celui ce știe totul, a celui care e edificat în orice privință. Iar ea, află de la mine, a continuat să trăiască printre dărâmături, până în preziua inundării fostului oraș. Trăia laolaltă cu câinii rămași fără stăpân, care urlau sinistru, noapte de
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi un armăsar de toată frumusețea - lucru ce avea să se adeverească în timp. Urechile ciulite, pivirea ageră, botul umed, trupul cambrat și coada în vânt îi dau alură de campion. Când nechează-i văd dinții - asemeni unor perle albe, ca steaua-i din frunte, ce fac un puternic contrast cu roibul pursânge. În câteva luni Roibul crescu și i-am atârnat la gât un clopoțel să sune - cling-cling
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]