1,497 matches
-
poezie, ziceți, e ceva indecent, e ca si cum, cu mâna vinovată, ai ridică rochițele florilor... Ce faptă ingrata! * Rușinează-te deci, poete! Ți-i de-ajuns că florile există... E fără socoteală să risipești pentru ele atâta cerneală... Cuvintele?... Cuvintele sunt amăgiri Cu chip de fecioare în calea orbului, sunt flori fără petale. Nu vinde iluzii deci, poete! Căci e lucru știut, încă de la Ovidiu, ca a scrie poezie e o impostura, ba, e chiar o nebunie... ** O, iarta-mă, judecătorule, cer
JUDECAŢI-MĂ...(DE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364922_a_366251]
-
ca o opțiune rezonabilă față de viața trăită în patimi, în realitate este dificilă asumarea modului de viață pecetluit de virtuți, în absența credinței. Patimile oferă și promit plăceri imediate, uneori fascinante prin rafinament și întărite printr-o logică bazată pe amăgiri. Doar exersarea rațiunii, oricât de ascuțită ar fi inteligența dublată inclusiv de o bună intenție nu poate forma un discernământ adecvat. Rațiunea împlinită prin credință conduce la opțiunea pentru binele adevărat și la asumarea acestuia. „Și pentru că binele poate fi
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul 28, 5), afirmă: „...glasul Domnului sfărâmă pe cei ce se fălesc în zadar
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
duhovnicești și se arată ca fiind smerit, însă într-un mod fals și ipocrit. Prin învățătura sa și prin modul său de a fi, transpare trufia de tip luciferic mascată printr-o smerenie ipocrită tocmai pentru a produce înșelare și amăgire. Sfântul Vasile cel Mare arată foarte clar acest lucru, afirmând despre Eunomiu: „Căci prin cele prin care se preface că disprețuiește înfumurarea se ridică pe sine la cea mai de pe urmă înfumurare. Căci, dacă cele prin care se arată că
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
doar o retorică, oricât de măiastră ar fi aceasta. Sfântul Vasile cel Mare în lupta cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
planetare, dar, în același timp, și că, la nivel mondial, există o conspirație care încearcă să ascundă acest lucru, ce mai - că restul omenirii nu există decât pentru a ne oculta nouă întâietatea în orice domeniu. Această beție colectivă cu amăgiri oculte a devenit în mod clar un caz de patologie psihiatrică! Și ne mai mirăm că suntem tratați în consecință... Mai grav este însă faptul că tocmai această patologie psihiatrică națională s-ar putea să ducă la dispariția noastră ca
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366412_a_367741]
-
Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În dimineți am cugetat la Tine, La Duhul Tău rătăcitor prin stele, Și-am înțeles că Tu de ani de zile Erai îndreptătorul vieții mele. În amăgiri și-n deznădejdi viclene, A biruit prin mine, brațul Tău înalt. Tu m-ai spălat de ură, de rușine, Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald. Învăț să Te descopăr azi în mine, În fiecare tăinuit ungher, Să
ÎN DIMINEŢI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366717_a_368046]
-
Și tot el își răspunde: Sunt, Omenire, Întâiul între poeți? Zalmoxis se întreabă Și tot el își răspunde: Ai fost, Zamolxis, Doar Întâiul printre geți!... Iar geții, însetați de Nemurire, Mansarda-i invadează tot mai mult... Popor poet, popor de amăgire, Zamolxis e obiectul tău de cult! Dar Moartea, din frunze, Răstită și neindulgentă, Veni să-l poftească La ultim ospăț. (A zeilor coasă, atoate regentă; O cârpă cernită, întinsă pe băț.) Mi-e verde coroana; Eu n-am murit încă
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
pași mi-i sprijinește ; Pune-mi vorbe alese-n gură. De tot răul mă ferește ! În dimineți am cugetat laTine, La Duhul Tău rătăcitor prin stele, Și-am înțeles că Tu de ani de zile Erai îndreptătorul vieții mele. În amăgiri și-n deznădejdi viclene, A biruit prin mine, brațul Tău înalt. Tu m-ai spălat de ură, de rușine, Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald. Învăț să Te descopăr azi în mine, În fiecare tăinuit ungher, Să
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
din beznă către cer ! Spre Tine, Doamne azi ridic Cu umilință glasul meu Și-n chip de rugăciune-Ți zic ; -Ajută-mă, că-mi este greu... Greșit-am, Doamne peste fire, Greșit-am la pământ și cer, M-am complăcut în amăgire Dar în iertarea Ta încă mai sper ! Asemeni cu tâlharul de pe cruce, Îmi recunosc în ultim ceas căderea Și Te implor, Iisuse dulce, Să-mi dărui cum știi mângâierea... ● Sculatu-m-am în miezul nopții, Doamne Să mai slăvesc o dată numele Tău
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
fo ș nesc; vlăstarii fragezi să-nflorească în palmele-mi bătătorite. mă taie-n suflet mângâierea dăruită în van pietrei; într-o-ncleștare a durerii, iubirea am ascuns-o-n pumni. zadarnic cat îmbrățișarea, orbit fiind de carnea moale, căci trupul este amăgire, cum visul nopți-i tot la fel. dar, spune-mi, femeie, să nu mă tem de cântecul tău? ți-am smuls cândva o pană, tu știi când lebăda... cântă? Referință Bibliografică: spune-mi, femeie ... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SPUNE-MI, FEMEIE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365567_a_366896]
-
lumina ta, că nu mi-ai dat destul din tot ce fost-a scris să mi se cadă. N-am să te-ntreb ce ești, iubire, poți fi așa cum mi te-nchipui eu, poți fi un dor, dar și o amăgire ce-o port în sufletu-mi trudit mereu. N-am să te-ntreb. Rămâi doar gândul care îmi scrie cu povești prin nopți târzii și-mi pune glas de mierlă într-o floare când aromește-a struguri printre vii. Leonid
N-AM SĂ TE-NTREB de LEONID IACOB în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365692_a_367021]
-
C R E A T O R U L Mărite stăpâne, numai Tu, Ești Creatorul, a tot ce-i viu! Dar nu-nțelege întreg poporul, Ce eu și alții, acuma știu: Cei fără tine, de o duc bine, E-o amăgire! Când vei veni, La judecată, chemați la tine, În chinuri, veșnic se vor căi!. Cât timp mai este, cât se mai poate, Să Te primească-n sufletul lor, Ajută-i, Doamne, le poți pe toate, Ești Creatorul vieții noastre, mântuitor
EŞTI CREATORUL . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365713_a_367042]
-
vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea, uitarea, neantul, câmpia, femeia, prietenul nimeni, salcâmul, valul, întristarea, sărutul, restriștea, moartea, vântul, poezia, melanholia, iubirea, firul de iarbă, cântecul, amăgirea, singurătatea, silaba, cuvântul. În pagina de deschidere a volumului amintit, poetul rostește exclamativ: „Binecuvânt Logosul! Cele de față sunt scrise cu acel colț al inimii muiat într-o lacrimă cuvântătoare. Ea să ducă greul, în timp ce eu tac desăvârșirea lunecării...” Descătușarea
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
creației reprezintă deopotrivă bucuria dăruirii de sine și suferința celui care taie în carnea propriilor silabe până la rădăcina unde respiră, unică, esența Frumosului.” (Vladimir Alexandrescu). Rostiri și tăceri își dau întâlnire în acest topos presărat cu îngândurări, incertitudini, bucurii, ispite, amăgiri, ispășiri, penitențe, melanholii, imagerii. Poemele poartă încărcătura afectivă pe care numai Theodor Răpan o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
am cules/ Iar tu fără urmă să pleci ai ales/ Și toarce-n neliniști un vers nepătruns.// Răpus de poveri într-un dor ne’nțeles/ Mai tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,// Noianul de frunze plânge divin./ Un gând înnoptează în rugă mereu,/ Te-așteaptă parfumul de
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Vesele melodii în zorii dimineții. Apoi,doar în diezii muzicii bătrâne, Cântăm melancolii prin nopți cu lună pline. Când sufletul găsește armonia Nedrept de repede se-ncheie simfonia, Iar notele devin din ce în ce mai rare Și sunetul, încet, încet, dispare. Prin dulcea amăgire de iluzii deșarte Fredonăm simfonia ploii de frunze moarte, Și-n suflet ne rămân doar melodii tăcute Din trista poemă a frunzelor căzute. Imaginea:internet Referință Bibliografică: Partitura vieții / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI
PARTITURA VIEȚII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366269_a_367598]
-
-ne unii pe alții într-o zonă interzisă, din care nu vom gusta niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruletă rusească a sorții care ne desparte. lasa-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea ... Citește mai mult mă arde gelozia așteptărilorla fiecare bătaie de puls.am obosit să joc“nu te supără frate”.zaruri aruncate la noroc,pioni depășindu-ne unii pe alțiiîntr-o zonă interzisă,din care
CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/352024_a_353353]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CIOBURI DE IUBIRE Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1007 din 03 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului sufletul meu e norul spart de vântul amăgirii interioare și exterioare în valuri de cioburi mânjit de sângele inimii fracturate meteorice cioburi aleargă fluviu prin vene căutându-se repliindu-se în iubire Referință Bibliografică: CIOBURI DE IUBIRE / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1007, Anul III
CIOBURI DE IUBIRE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352343_a_353672]
-
eter Fug comete în vibrații clipele le strâng la piept Și lumina-n constelații se aprinde și aștept... Să mă-ncânți cu-o serenada, să îmi mângâi lin iubirea Noaptea,-n gând să-mi faci o salba, în tăcere-i amăgirea Caut și în Carul Mic cercul lunii în iluzii îl despic; Eu te rog să-mi fii aproape tu te depărtezi un pic; Am lăsat în urmă, zile, nopți și rănile să-nchid... Într-o oază nesecata sorb cu sete
ECOURI ÎN ETER de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350652_a_351981]
-
mai adunăm nucile coapte privind cum rândunelele se duc și cum femile-și spală mădularle sub ochii tăi pofticioși prin apa limpede a râului întomnatica gură de iad ce se cască cu mâna rătăcită prin pletele noastre ne amintește de serafimii amăgirii care ne mângâie speranțele pe morminte de diamant. joi, 8 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: prietene / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 678, Anul II, 08 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile
PRIETENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351294_a_352623]
-
Cioran. În 1934 a publicat „Pe culmile disperării”, care i-a definit și profilul. Cioran a fost un pesimist în scris, un mare iubitor de cunoaștere și de prieteni, în viață. Cartea a fost premiată, apoi au mai apărut „ Cartea amăgirilor”, „Schimbarea la față a României”, „Lacrimi și sfinți”. În 1937 pleacă în Franța, ca bursier al Institului Francez din București. Revenit în 1940, în România, se întoarce în același an în Franța unde avea să-și petreacă tot restul vieții
EMIL CIORAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351455_a_352784]
-
de artă ca un fapt de conștiiță, ca confruntare a omului cu lumea existențială. Opera de artă nu trebuie confundată ca o realitate pură. Aceasta trece prin filtrul catalizator al artistului. Realitatea lipsită de existență nu trebuie să fie o amăgire a simțurilor, trebuie ca existența ei să nu fie contrafăcută, ci ca intelectul însuți să se instituie garant al nonexistenței ce face parte din realitatea cu totul special: realitate care merită numele de pură, tocmai pentru că este independent de existența
CRITICA MIJLOC DE A ÎNŢELEGE OPERA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351587_a_352916]
-
spre vest de saltul peste prag acolo se zvonește că verdele se face drag și uneori orbește pe tălpi doar două flori-de-colț le înfloreau în zare iar valuri tandre fără soț treceau prin fiecare beteală simplă gând și foc în amăgiri sihastre să fie joc ba nu e joc când ai pe umeri astre e-o lume-n care troienesc zăpezile regale și gerul mult prea haiducesc tot scutură petale într-un colind ca-ntr-o paradă doi brazi de dor
ŞI CE DECOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351603_a_352932]
-
e dor de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este jocul Privirilor de duminică-seara Când puneam nume florilor Și coloram zborul umbrelor? Îți regăsesc
NU MAI SUNT ADAM! de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351709_a_353038]