1,083 matches
-
a lăsat la marginea urbei aceleia. Era o zi frumoasă de primăvară timpurie, era nefiresc de cald și era foarte multă lumină. Tata s-a interesat unde se află dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întoarcă în oraș? Nu, varianta aceasta este exclusă, au decis să lupte, vor lupta, nu la prima piedică, gata, să cedeze, gata, să se înapoieze în oraș, în temnița fără gratii în care până ieri și-au dus viața amărâtă, nu, nu, ei nu sunt cârpe, ei nu sunt iepuri sau șoareci, ei nu sunt lași.... N-au decât o soluție: să rămână aici, la colibă, să-și instaleze aici tabăra, grupul lui Baldovin are să-și facă apariția în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
O prostie? Nu chiar. Mai degrabă o lipsă de experiență. Marriott ajunse în locul unde văzuse centrala din vis. Totul îi era atât de viu în minte încât se opri și se zgâi la o duzină sau cam așa ceva de case amărâte ajunse în paragină, care acum ocupau zona - fiecare casă cu jumătatea sa de acru de teren. Era ușor să-ți imaginezi aceste semi-gherete dărîmate și în locul lor ridicându-se complexul atomic transparent de o strălucire orbitoare. Rememora scena așa cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
consoartei, "Odiosul și Sinistra", iar la Bojdeuca din Țicău ai fi avut instalată T.O. și vreo 6 U.M.-uri cu "ochi albaștri" pe urmele matale? "Dar sărac ca anul acesta...". Și eu, la sfârșitul lui 1988, eram sărac și amărât ca matale, când ai fost răspopit pentru motivul că trăgeai cu pușca în ciorile de la biserica Golia. Și pe mine mă potopiseră ciorile, ciori dintr-o specie mai periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să mă dezvinovățesc, dar omul în halat alb mă întrerupe, ridică vocea: „Să-i spui celui care ți-a spus așa că e un bou” (îmi spusese tata. I-am transmis aprecierea și mama a făcut haz pe socoteala lui). Bolnav, amărât, indispus de complicațiile obținerii acelui nenorocit de certificat medical, din cauza căruia eram azvârlit de colo-colo, ca o minge de ping-pong, și, în general, încă neadaptat noii mele condiții de salahor, sigur că nu arătam prea bine așa cum stăteam acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
marea minune, pe care nu o puteau nega? Cum să nu simtă puterea extraordinară a atâtor minuni? Cum se explică atâta orbire?! Era lucrătura acelui mic buton pe care satana îl apăsa diabolic. Acel Nazarinean obscur, ieșit dintr-un atelier amărât, Care nu s-a străduit niciodată să le aducă vreun omagiu vanității lor indiscutabile, ba se mai și distanța atât de mult de felul lor de a gândi și de a face, putea să facă ori câte minuni ar fi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
României, dez‑ amorsarea conflictului cu maghiarii. Eram mereu vizitați de Consiliul Europei. În Bulgaria era aceeași problemă cu turcii. V.A. : Peste un milion și jumătate. A.M.P. : Și s-a spus : „Trebuie să facem ceva pentru aceste două țări amărâte. Au pierdut din cauza embargoului pe care l-am impus Iugoslaviei, au niște tranziții economice îngrozitoare...“. Eram cei mai săraci, cu contracții econo‑ mice de la un an la altul... V.A. : Probabil că a contribuit și dorința noastră de a ieși
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe cel al lui Despot (Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea Trecute vieți de doamne și domnițe (volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
Farmece, București, 1933; Acum o sută de ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
margaretă, oferindu-i-o. Chiribuță, vrăjit, a uitat să mai închidă gura. E numai ochi. Chiribuță, "Slujba Domnului" s-a sfârșit, îl expediază Ștefan. Întinde-o la joacă! Chiribuță nu s-ar da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu noaptea-n cap. Am încălecat pe Pestrițu și tot într-un galop am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe, fiul meu, aparențe Înșelătoare. Reminiscențe amărâte ale unor vremuri mai bune. Nu te lua după aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund unde pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce nu rămâneți la Sankt Gallen? Nimeni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și neomenia lui deveniseră proverbiale chiar În acele timpuri când faptele sângeroase, prădăciunile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și Ion (Ivan). Poreclele le-a pus ea singură, așa... ca să fie mai interesanți. Erau foarte săraci. Lângă casă nu aveau nici un metru de pământ, măcar pentru un strat de legume sau un pom, care să le mai îndulcească traiul amărât. Soțul ei, Ilie, pescuia toată ziua și banii îi folosea pentru pacică (tabac). Toată ziua pufăia dintr-o pipă lungă, pe care singur și-a făcut-o din lemn, din luncă. Pentru că nu avea nici o palmă de grădină sau livadă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ion Antonescu apărea în fața opiniei publice ca salvatorul mult așteptat. Despre generalul Ion Antonescu presa consemna că este omul Stenogramele Consiliului de Miniștri și hotarele în mare parte au fost pierdute, este chemat să aducă liniște și mângâiere unui neam amărât. Noul guvern format la 14 septembrie 1940 a reprezentat o formulă de compromis între Antonescu și Mișcarea legionară. Dar, această situație a fost în parte, consecința refuzului partidelor istorice de a se implica în mod direct în actul guvernării. Partidele
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ajutat să urce în căruță apoi luând hățurile îndemnă caii la drum. Ajunși în Rediu au cerut găzduire la unii gospodari, cu case mai răsărite , dar nu au fost primiți decât de o țigancă bătrână care locuia într-o căsuță amărâtă, parcă gata să se năruiască. L-au dezbrăcat de hainele ude și murdare, țiganca i-a dat altele uscate și curate și l-au culcat în patul ei, apoi au pus pe foc, să fie cald pentru a se usca
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu vase de alamă care-și așteptau rostul pe plita totdeauna încinsă și unde slujea, ca o sclavă de mult împăcată cu soarta, bătrâna Abibé: aproape numai zdrențe (de fapt, o singură zdreanță era - cămașa? rochia? sură de vicisitudinile unei amărâte existențe), pământie și sfrijită, simpatică, buna tătăroaică, prietena găinii legate cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și stăpâna ei, dar mai agitată, stârnind praful; avea și cum, căci atâta praf ca la Medgidia, reziduuri
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale vechii biserici a lui Nestor Ureche; un călugăr țăran apoi pe banca de la poartă, în liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce greu eși în căldura după amiezii, amărât mergi lângă soldații tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce vin cei mari, intri după ei și te așezi la locul obișnuit, vorbești puțin întăiu, după aceea vorbești mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Transilvania. O parte din oameni, prădându-l îl părăsesc într-o noapte. A doua zi îl atacă hoții, prădându-l și cu greu îi respinge, ucigându-i și calul. Cu 25 de copii de casă, scapă la M-rea Bistriței. Amărât, se desparte și de copiii de casă, ca să rămâe singur. Cu doi cai din care unul al italianului Gritti (pe care acesta încălecase când la Mediaș cercase să scape în tabăra Moldovenilor. A fost însă ucis.). Pleacă, singur, trist, noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
consommateurs de marchandises et de fabrications coûteuses; comme toute l'Europe nous ne sommes encore de bons clients. Alors nous sommes bien coupables. [NOTĂ]*1 948 Un pensionar bătrân de la 1877 vine într-un birou cu o cerere. Năcăjit și amărât. Cererea lui o urmărește de ani de zile și o repetă în oficiile statului, fără nici un rezultat. Se întâmplă că șeful serviciului e un om de treabă. Înțelege năcazul bătrânului și-i pune o apostilă favorabilă imediat, trimițându-l la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca și mine, în așteptare. Ascultăm o nouă poveste a morarului, un ins cu imaginație epică și cu ceva umor. Bineînțeles, e vorba despre femei, un fel de prostituate rurale, care cedează repede, ca niște cățele, dar și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt tertipurile morarului, cît și unele ciudățenii ale „victimelor” sale. După știrile de la zece, se stinge lumina. Nu pot să adorm. Se aude rumoarea mașinilor și, uneori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
azil al păcii. Când cobora în curte, prezența ei instaura ordinea, iar aceste femei, asupra cărora nici o putere cunoscută nu mai avea nici o forță, se purtau cu reținere, de teamă să nu-i displacă. Ea împărțea ajutoare bănești celor mai amărâte dintre ele și, tuturor, sfaturi, consolări și speranțe. Mergea înconjurată de femeile acestea, care se înghesuiau în jurul ei ca în preajma unei divinități tutelare; cu totul deosebită de curtezana aceea josnică, oprobriul lui Ludovic al XV-lea și al veacului său
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
au venit cu o piesetă care a avut un caracter pur șovinisto-sionist, având un amalgam de idiș cu românește când fusese hotărâtă o seară NUMAI idiș. De asemenea, au mai avut un cor În limba ebraică”. Cu una, cu alta, amărâta concluzie suna așa: „Acestea au fost părțile negative ale manifestațiunei”. ț. I-auzi, tu, suntem neevrei! Raportul de activitate din care cităm, va fi fost unul destul de sincer În anumite pasaje, la fel ca acesta pe care Îl redăm cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
caracter „confidențial”, Ion Andrei interzisese apariția la rubrica „Publicitate” a necesității prezentării doritorilor la angajarea de personal Într-o Întreprindere socialistă, a unei: „...copii nelegalizate de pe prima pagină a livretului militar”. Conform unei aiuritoare „dispoziții”, iată că prima pagină a amărâtului livret militar devenise „secret de stat”!. Tot În acest document am găsit și o „Problemă de personal” ce-l privea pe tov. Petrache Necula (coautorul scrierii „Cronica Vasluiului” apărută În anul 2000) care plecase „...Într-un schimb de experiență la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]