696 matches
-
și îl macină și ne pierdem, și acum și tu cu... - Cu ce, mamă, cu ce, că tot nu spui? Cu ce?! Ah, mamă, că nu vrei să știi ce e cu adevărat credința. A voastră? M-am săturat. Vă amărăsc, vă fac de rușine, de mine vă e rușine, bucată din voi, de mine vă e rușine? Cu ce vă e greu, că nu sunt ca voi?... - Ești, ești și copilul meu, da’ așa te-am făcut eu? - Așa cum? Da
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe la lut. Nu-și amăra sufletul cu prostii. Varvara îi era bucățică ruptă. Semăna cu ea acum douăzeci de ani când a născut-o. Trasă la trup, cu părul schimbător în bătaia soarelui vara, când deschis, când mai închis, cu zâmbetul dulce și ochii mari
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu trei pași spre intrarea adăpostului, se întoarse înapoi și zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit cu un prieten vechi: ― Sunt amărât, Petre, și nu știu ce am... O, Doamne, războiul!... Se cutremură înfricoșat. Era întîia oară că se plângea de război. Până acuma chiar suferințele războiului i se păruseră firești și socotise lași pe cei ce murmurau împotriva lor... Soldatul, liniștit, cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie s-o apăr cu orice jertfă! ― Ce comori, ce comori? îl întrerupse Klapka nerăbdător. Astea-s nerozii, prietene! Fraze, Bologa, și visuri bolnave!... Realitatea e războiul cu moartea la braț!... Lasă închipuirile, dragul meu, care cel mult complică și amărăsc viața, destul de afurisită! ― Domnule căpitan, dacă ții la mine, te rog din suflet să nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând însă mai liniștit: Te rog foarte mult!... Crezi că mi-a fost ușor să-mi dezbrac
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise îndată, fără grijă și fără șovăire: Nu face nimic... Voi mai aștepta..." Varga încerca întruna să-i dezlege limba și nu se putea dumeri: de ce s-a făcut așa de ursuz Bologa? Pe el tăcerea îl apăsa și-l amăra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte saloane și mai mult stătea cu dânșii decât cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Să-i mai ardă de petreceri și de nebunii, când logodnicul ei își riscă viața în fiece minut, în război, asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris băiatului despre aceasta pe șleau, ca să nu-l mai amărască: se hotărâse însă să-i spuie tot când va veni acasă... Totuși, acum îi era milă de "bietul Domșa, om tare de treabă", și chiar de Marta puțin, gîndindu-se la rușinea ei dacă va prinde lumea de veste. Îi și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să te obosești atâta... atâta... Drept răspuns, Boteanu murmură un crâmpei de rugăciune. Apostol nu înțelegea nimic, voia să-l întrebe ce zice, dar ținutul necunoscut îl necăjea atât de rău, că uită ce-a vrut și iar se gândi, amărît: "Unde mergem?" O bucată de vreme urcară pe un drum tăiat într-o coastă de deal. Pârâul de sub podețul de scânduri noi acum gâlgâia gălăgios, în dreapta, la picioarele coastei... Auzind cum gâfâie oamenii împrejurul lui, Apostol șopti la urechea preotului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am pe drum... Gore, prietene, nu am mai fost așa de trist de când s-a retras stolo din cursa pentru cotrocenii. Atunci am plâns și eu alături de băse, de-a zis a mea Sandule, nu te mai văzui așa de amărât de când furăm la tata, În Oltenia, și s-a terminat vinul din butoi. Stăteai În tindă, pe scăunel, și oftai de ne ai făcut și pe noi să plângem... Ca proștii. Acu’, ce să vă zic eu, avea dreptatea femeia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace, nu mai aud glasul asupritorului, 19. cel mic și cel mare sunt totuna acolo și robul scapă de stăpînul său. 20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere și viața celor amărîți la suflet, 21. care așteaptă moartea și nu vine, măcar că o doresc mai mult decît o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?" $27 1. Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, și a zis: 2. "Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața, 3. că atîta vreme cît voi avea suflet și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele, 4. buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat. 5. Departe de mine gîndul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dar odată Nu pe ceas de mii de ori. Mie cerul ca oricărui 10 O moarte mi-a rânduit, Însă ție văd că-ți place Să omori fără sfârșit. De m-aș ști cu vreo vină Sigur nu m-aș amărî 15 Dară vina mi-e amorul Și că nu te pot urî. De încape vreo vină Pentru că eu te-am iubit, Învinovățăște-ți ochii 20 Cu cari m-ai biruit. Căci ei sunt pricina toată Focului celui aprins, Ei simțirea mea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
parcă sânt mai bătrâni așa, treziți din somn, și nici nu îndrăznesc să le spun că voi pleca în două ore. Îi las cu lacrimi în ochi și nedumeriți de trecerea mea meteorică de spion prin viața lor, și așa amărâtă de absența mea, și mă reînham la drumul într-un tren de navetiști pe care vreau să ți-l descriu în amănunt în primul rând, vreau să știu dacă ai luat vreodată vreun tren de noapte. Dacă da, vreau să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bătrâni istoviți de vârstă, câțiva bolnavi și câteva zeci de babe. Era oare răzbunarea vreunui zeu? se întreba el neregăsindu-și pacea. Robia, firește, nu-l îmbia. Cine însă va munci pentru el, în această adunătură de neputincioși? Îl mai amărâse și batjocura strigată de la gardul țarcului de arcașul Mai-Baka: "Ai să fii înconjurat numai de femei. Pune-te pe trai, Tela!" Așa i-a strigat Mai-Baka, iar ceilalți au râs, oricât de mare le-ar fi fost durerea plecării, când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești nu îndrăzni să-i pună mâna pe umăr. Încercă totuși să-l mângâie altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî, nu ești tu vinovat. - Dar cine? L-a biciuit numai din pricina mea, am văzut! Crezi că eu nu știu că nu-i ușor să-ți lași copiii flămânzi și să fii rob la alții? Trebuia să nu-l mai întreb
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prin determinative (Crișul Alb-Crișul Negru-Crișul Repede, Bolintinul din Deal-Bolintinul din Vale, Bistrița Albă-Bistrița Aurie-Bistrița Neagră, Amărăștii de Jos-Amărăștii de Sus), la care pluralul poate însemna „zona în care se află locurile denumite x“: pe Crișuri, pe la Bolintinuri, pe Bistrițe, prin Amărăști. Adaptările formale menite a integra într-o bună măsură numele proprii în sistemul general al flexiunii substantivelor nu afectează particularitățile care detașează declinarea numelor proprii de cea a substantivelor comune. Menționăm, pentru numele de locuri, păstrarea radicalului nemodificat de alternanțele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
secolele II-III în regiunea de pe cursul de mijloc al râurilor Drava și Sava”, pe când longobarzii ar fi coborât acolo, după Philippide, mai târziu, pe la mijlocul secolului VI” (I, 352). În felul acesta el raportează la categoria celor vechi germane cuvintele a amărî, bardă, a băga, băț, borț, creț, dop, grapă, a se gudura, loațe, mumă, nastur, suf. -oiu, a se screme, stinghie, strung, a se zgribuli, unele dintre ele propuse și de Loewe și întărite de Giuglea (I, 352). Prețuirea pe care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Simboliștii sau visul la un teatru mental Obosiți, ca și Appia, de greoaia estetică naturalistă, autorii dramatici simboliști nu mai concep decorul ca pe un cadru ilustrativ. Emile Dujardin, care visează la un "teatru invizibil", pune față în față spectacolele amărâte pe care i le oferă scena timpului său, unde totul este artificial, și imaginile interioare pe care le suscită muzica. El scrie, în La Revue wagnérienne din 8 aprilie 1886: "Astăzi avem de ales între: * sau un teatru, decoruri, actori
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale brutăriilor, se aruncă în aer uzine electrice civile, se fac gropi în șosele pe unde niciodată nu vor trece mașini germane sau ale armatei lui Antonescu. De ce? Toate astea păgubesc populația...Dacă 'uiți' să pui gămălie bețelor de chibrit, amărăști viața oamenilor nevoiași, tunurile germane se aprind cu altceva... Mă abțin de a merge mai departe, mă mângâi cu gândul că trenul distrus transporta și arme de la Lăculețe". I-am spus că într-adevăr transporta și arme de la Lăculețe și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe pereți cu crengile copacului din față... Ochii îi ardeau la adăpostul întunericului, ca jăraticul. Pe cealaltă laiță, bătrânul Toma nu îndrăznea să-i tulbure gândurile feciorului... îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-se cu ravagiile plecării lui Martin. Cât timp Nieve își croia frumușel drumul în lumea afacerilor, ea se străduia să-și convingă mama că viața nu se încheia aici doar pentru că Martin plecase. La început fusese tare greu. Minette fusese amărâtă la culme de infidelitatea lui Martin și șocată pentru că nu-și dăduse seama ce se petrecea. Dar după ce fetele reveniră din Cork și îi spuseră că bărbatul pur și simplu refuza să se întoarcă, plânse doar o zi. Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
adjunct, iar fratele meu lucrează la consulatul din Mexico City. Noapte bună. — Și... noroc, Bleichert. Am închiriat o cameră la un hotel situat la doi pași de strada cu bordeluri / cluburi de noapte. Am dat doi dolari pe o cămăruță amărâtă de la parter, cu vedere spre ocean, un pat cu o saltea subțire ca foaia de hârtie, o chiuvetă și o cheie de la W.C.-ul public pentru bărbați de afară. Mi-am pus valiza pe scrin și, înainte să ies, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Femeia asta bătrână și nesărată Începea să-l calce pe nervi. — Trebuie să Îmi spuneți numele tatălui lui Richard, doamnă... domnișoară Erskine. — Nu Înțeleg de ce! Vecina sări În picioare. Acum o făcea pe apărătoarea nobilă care o proteja pe vaca amărâtă de pe canapea. Nu e treaba lui ce se Întâmplă aici! Logan se Întoarse către ea. — Stai jos și taci din gură! Femeia rămase cu gura căscată. — Nu... Nu poți să Îmi vorbești așa! Dacă nu stai jos și taci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ochii peste cap, să aibă o aventură. Dacă ai facut sex cu trei bărbați bine și absolut politicoși, asta nu face din tine o femeie fatală. Promițându-și să nu se mai gândească la pudoarea prietenei ca să nu se mai amărască, Emmy dădu farfuria la o parte și se cuibări în brațele musculoase ale lui Rafi. — Vrei să mergem la un film în seara asta? se alintă ea, acoperindu-i brațul cu sărutări mărunte. Sau poate să ne uităm la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Parcă lipsește ceva. Poate că oi fi eu dependentă de bărbații cu probleme. Grozav ce-mi place să Încerc să-i transform. — Dar știi că nu poți să-i modifici cu adevărat niciodată, Îi spuse Ronnie. Toate chestiile astea te amărăsc tare repede. Ai dreptate, ai perfectă dreptate, răspunse Sylvia. Dar Ruby Își dădea seama că nu e tocmai convinsă de ceea ce spune. Capitolul 12tc " Capitolul 12" Luni dimineață la ora opt și jumătate, Ivan cel Groaznic se Înființă la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spuse Ronnie făcând un gest dismisiv. Știi doar că mă dau În vânt după cauze nobile. Până una-alta, Ruby se hotărâse să nu-i spună mamei ei că se despărțise de Sam. N-ar fi făcut decât s-o amărască și, cu bebelușul pe cale să se nască În câteva săptămâni, avea destule motive să fie ocupată. Mătușa Sylvia apăru și ea cu câteva minute după Ronnie. Se Înțelesese cu Ruby să Împartă de cutii de suc și biscuiți de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]