3,081 matches
-
ostilitate și în două împrejurări mi-ai făcut rău cu bună știință. Nu-mi dau seama ce am făcut ca să merit să fiu tratat astfel. În momentul de față traversez o perioadă de mare neliniște, mai mult chiar, de mare amărăciune și aș fi putut spera măcar să n-am parte de persecuții iresponsabile din partea unor necunoscuți. Firește, nu încerc să spun că ceea ce am numit persecuție (care ar putea proveni, de fapt, din lipsă de prudență mai degrabă decât din răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că vrei să fac eu asta și nu tu? — Da, răspunse Antonia oftând adânc. E o treabă neterminată. O să mă simt mult mai bine când o să se termine totul și o să mă pot întoarce la o viață normală. Era atâta amărăciune în glasul ei încât m-am ridicat și, aplecându-mă spre ea, am sărutat-o pe frunte. Sprijinindu-mă ușor de umărul ei, am rămas cu obrazul lipit de părul ei auriu bogat. Începuse să încărunțească. Într-o zi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe-aici să bem o cupă de șampanie, am spus. Sunt în stația Gloucester Road. O să sosească în câteva minute. Sper că n-ai nimic împotrivă. — I-ai invitat să treacă pe-aici acum? întrebă Antonia. Răvășită de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă. Ești complet nebun! Chiar n-ai pic de minte? Eu plec, și se întoarse spre ușă. — Antonia, draga mea, nu te supăra pe mine. N-am știut că te deranjează. Trebuia să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o cușetă? Sunt În cor. El o privi cu surprinzătoare amărăciune. — Nu, n-aveți atâția bani. Ce trebuie să fac? Îl Întrebă ea. Sunt bolnavă? — Ce v-aș putea sfătui eu? protestă el. Dacă ați fi bogată, v-aș spune: Luați-vă o vacanță de șase luni. Duceți-vă În nordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund de ea și, cu amărăciune, eu plătesc pentru ea. Tot ce poartă e plătit de mine până la ultimul lucrușor. Eu am transpirat pentru ele, se gândi ea (deși frigul mușcător sfida caloriferele din restaurant), trezindu-mă la tot felul de ore, intervievând patroni de bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o descurajă. Nu voi reuși. Încă un moment și umărul ei va ceda. Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
opri să-i placă evreii pentru discreția lor, În parte pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese. — Îți place muzica? — Cânt la vioară, spuse el, dar nu prea bine. Pentru o clipă i se păru că dincolo de ochii aceia cunoscuți ar fi vibrat o viață ciudată. — Totdeauna mi-a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă, o știu. Cu amărăciune, dar neavând Încotro, miză pe vârsta ei. Dacă mi-ai da un pic mâna... Se gândi: Pentru jocul acesta ar trebui să am părul lung. Ar fi mai feminin. Aș vrea ca degetele mele să nu fie galbene. Mulțumesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era o vreme când o conștiință curată putea fi cumpărată cu prețul unei umilințe momentane: „De la ultima confesiune, am făcut asta și aia“. Dacă mi-aș putea regăsi atât de ușor puritatea motivelor, se gândi el cu nostalgie și puțină amărăciune, aș fi un prost să nu profit de o asemenea șansă. Regretul meu pentru ceea ce-am făcut nu-i mai mic acum decât atunci, dar nu am convingerea iertării, nu am convingerea că există cineva care să ierte. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi el, rușinat de propria nerecunoștință. Ea nu-i drăguță și ușuratică și de rând. Ea e frumoasă, e genul de femeie cu care mi-ar plăcea să mă căsătoresc. Și, pentru un moment, contemplă cu o undă de amărăciune inaccesibilitatea ei. Apoi Își regăsi buna dispoziție. — Îl voi aduce pe omul cu vioara, bravă el, să ne cânte În timp ce mâncăm. N-o să ai curajul să-i inviți, Îi spuse ea, cu ochii strălucindu-i. — Ba da. Nu vor refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o asigură: — E vorba de o greșeală. Sunt speriați. Au fost mișcări de stradă În Belgrad. Pe mine mă vor, asta-i tot. Dar de ce? Sunteți englez, nu-i așa? — Nu, sunt de-al lor, spuse el cu o oarecare amărăciune. — Ce ați făcut? — Am Încercat să schimb lucrurile. Îi explică, cu aerul că nu-i plac etichetele: — Sunt un comunist. Brusc, ea exclamă: — Cum? Cum? Îl privi plină de teamă, incapabilă să ascundă faptul că i se zdruncinase Încrederea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Doar un partid la putere putea să aibă scrupule. La el, scrupulele ar fi fost doar o mărturisire a faptului că ar avea Îndoieli În privința copleșitoarei valori a cauzei sale. Dar, dintr-un motiv sau altul, gândul Îl umplu de amărăciune. Se trezi invidiind virtuți pe care nu era destul de bogat sau puternic ca să le prețuiască. Ar fi Îmbrățișat generozitatea, caritatea, codurile meticuloase ale onoarei dacă ar fi reușit, dacă lumea ar mai fi fost croită o dată, În forma pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și zice: — Când v-ați pus-o ultima oară? Acum aproape două decenii, dar asta nu i-o mai zic. Părerea mea, zice, e că dumneavoastră sunteți ca un butoi de pulbere gata să explodeze. Sunteți plin de furie. De amărăciune. Cam așa ceva. Se oprește din scris și răsfoiește prin cartea subliniată. Se oprește la o pagină, citește un pic, apoi dă la altă pagină. Un om echilibrat, zice, un om normal ar trebui să citească descântecul cu voce tare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după atâta vreme. Atâta corvoadă și amărăciune au intrat în mâncarea asta, și totul o să fie aruncat la gunoi. Tot ce-au dat acele vaci și acei viței nefericiți o să ajungă în tomberoane. Înștiințarea de la proprietar zice că zugrăveala albă de pe tavan e doar un prim strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Am auzit că mai ai o jumătate de pui, un brandy și o cafea. Imediat încuviințează chelnerul, plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-o sărute. Nina răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înalte, nu valorează doi bani. Ba mai mult; ți se poate da peste nas, cum am pățit eu odată: "Tu, care ai o soție așa frumoasă, încerci s-o curtezi pe aia?!" Numai că "aia" clatină Săteanu din cap cu amărăciune -, dincolo de înfățișarea modestă... Eah... De ce nu-s iarăși tînăr!? exclamă el, dar imediat surîde bine dispus: Toți zicem la fel... Ziceam revine el la tonul dinainte că, la o anume vîrstă, o întîlnire cu... cu un suflet deosebit te poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pretinde că-n adîncurile lui... Ridicat deja în picioare, gata să înceapă a măsura încăperea cu pași mari și apăsați, cum o face cînd e nervos, prins în toiul vreunei discuții, Săteanu rămîne totuși locului, clătinînd lung din cap, cu amărăciune: Deci asta-i! Tu ai impresia... Nu, nea Toadere. Dumneata lași impresia. Ascultă, drept cine mă iei de-ți permiți?! se înfurie Săteanu, dar imediat își revine și surîde. Hai-hai, am glumit. Spune ce-i cu... "Politica". În lucrarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva mai ieftine. Era vorba despre produse îmbuteliate - și concepute - special pentru alcoolici: beri dulcege, fabricate în distileriile mari din East Midlands, sherry filipinez pentru gătit, rebotezat, Riesling iugoslav alterat de război și alte vinuri dulci din locuri pline de amărăciune. Acest sector al magazinului fără pată era principala preocupare a Celeilalte Carol, domeniul ei. Ted stătea la casa de marcat, iar Cealaltă Carol în spatele unei uși nevopsite, dar impecabile, de placaj. În momentele în care cineva se aventura în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și mulți alții. Tematica creației s-a îmbogățit, iar stilurile s-au diversificat. Poeții se dedică creației lirice cu o atmosferă liberă, romantică, în care cântă despre priveliștile naturii, slăvesc actele de eroism ale celor care apărau granița împărăției, exprimă amărăciunea vieții norodului și decepția față de nereușita în cariera dregătorească. Cei mai mari poeți din această etapă au fost, fără îndoială, Li Bai, numit "Zeu al poeziei", și Du Fu "Sfânt al poeziei". În etapa mijlocie a dinastiei Tang (762-827), cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cea a ancorării în realitate, a eficienței confucianiste și a unui fel de umor amar, dar tonic. Du Fu este, de altfel, poetul cel mai reprezentativ al specificului național chinez. Peregrinările prin lumea largă, boala, sărăcia, eșecul în viața publică, amărăciunea, dar și optimismul și forța lăuntrică definesc nu doar destinul personal al poetului, acestea devin emblematice pentru acele vremuri. Poezia lui Du Fu, mai epică, mai scenarizată, mai anecdotică decât cea a lui Li Bai, are și o tematică diferită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tot domnește bucuria. Iată cât de frumos este descrisă această țară în epopee: "Nu există gerul din timpul iernii, țara e scăldată în toate anotimpurile de soarele călduț. Nu există durere și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rost de comoară. După multe dificultăți întâlnite în cale, ajunse la munții Kunlun, unde se întâlni cu împăratul ceresc și căruia îi ceru comoara Xirang pentru îmblânzirea puhoaielor. Împăratul, însă, îi refuză cererea. Cu gândul la poporul care trăia în amărăciune și profitând de neatenția paznicilor de la palatul ceresc, el fură comoara. Întors acasă, aruncă Xirang în apă. Imediat, în acel loc se formă un dig, care creștea văzând cu ochii, în înălțime. Astfel, apa a fost oprită să mai iasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ultimul sprijin, ultima îmbărbătare pentru românii aflați la marginea condiției de om: „Aoleu, maică, văzuși câte nenorociri sunt pe lumea asta?! Ce de morți, fie la ei acolo!”. Imaginile unei ciocniri pe autostradă, soldată cu un carnagiu, mai șterg din amărăciunea de a nu avea nici măcar o Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe țeasta lipsită de apărare. Însă, oricît de ciudat ar părea, deși mi-a trecut prin minte acest gînd, nu i-am dat curs. Pe tot parcursul vieții mele, un fatalism fără margini m-a protejat Întotdeauna de sentimente de amărăciune și ranchiună. Și, În plus, ar fi fost o răzbunare pe o fantomă, dat fiind că Norman, cel pe care Îl cunoscusem și-l iubisem, se dovedise că nici măcar nu existase, era doar o Închipuire a imaginației mele, produsul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pahar Woolworth și țăcănind la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că nu e ras de două zile. În comisurile gurii lui se Întrezărea o anume amărăciune, iar ochii lui triști trădau un je ne sais quoi ironic. Jerry nu se Încadra decît vag În acest tipar, și anume În partea legată de whisky. Nu știam unde se duce atunci cînd mă lăsa singur noaptea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]