563 matches
-
Literatură Comparată și Generală), Prozac. 101 pastile pentru bucurie (2009). Deputatul PSD, Ionuț Vulpescu, pe lângă faptul că, într-o postare pe pagina de socializare, amintește aniversarea în octombrie 2013 a 45 de ani de la apariția revistei „România literară”, notează că „Amazoanele. O poveste”, de Adriana Babeți, este "o incursiune fascinantă în istoria unui mit cultural, incursiune care - datorită harului autoarei - a transformat o temă marginala în cultura română într-o carte care se citește cu sufletul la gură". "Felicit echipa „României
Amazoanele, "Cartea anului" care se citește cu sufletul la gură () [Corola-journal/Journalistic/44070_a_45395]
-
de ales între poezie (Costumul negru, de Adrian Popescu), proză (Negru și roșu, de Ioan T. Morar), memorialistică (Fals tratat de manipulare, de Ana Blandiana și Ce a fost. Cum a fost, Paul Cornea de vorbă de Daniel Cristea-Enache), eseu (Amazoanele. O poveste, de Adriana Babeți) și traducere ( Eroul discret, traducerea din Vargas Llosa a lui Marin Mălaicu-Hondrari). După tipic, la invitația președintelui, care a deschis seara de gală, fiecare membru al juriului a prezentat câte o carte, sponsorii evenimentului și
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
sponsorii evenimentului și autorii nominalizați fiind apoi chemați să spună câteva cuvinte. Într-un cadru, extrem de elegant, cu lume multă, colaboratori și apropiați ai României literare, autorii cărților selectate și-au auzit enumerate meritele. Primul a vorbit Cosmin Ciotloș, despre Amazoanele. O poveste. Într-un laudatio amplu, pe măsura consistenței cărții, criticul a subliniat puterea de cuprindere și atenția la detalii a autoarei, căreia nu i-au scăpat nici cele mai inaccesibile surse în care ar fi putut găsi referințe despre
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
O poveste. Într-un laudatio amplu, pe măsura consistenței cărții, criticul a subliniat puterea de cuprindere și atenția la detalii a autoarei, căreia nu i-au scăpat nici cele mai inaccesibile surse în care ar fi putut găsi referințe despre amazoane, neocolind, firește, prezența lor în literatura română. Vizibil emoționată (și surprizele serii nu se terminaseră!) Adriana Babeți a făcut, în fața publicului, proba unei modestii de cărturar adevărat, mărturisind că are prea puține în comun cu eroinele cărții ei, dar arătându
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
registre și să țină frâiele unei povestiri încurcate, ca un adevărat erou discret. Marin Mălaicu- Hondrari a transmis mulțumirile către ceilalți eroi discreți, redactorii de carte, colegii de la Humanitas, și speranța lui Vargas Llosa că premiul se va duce spre Amazoanele Adrianei Babeți, singurul dintre volumele nominalizate pe care a apucat să-l citească. O fi, n-o fi? Cartea de proză, Negru și roșu, de Ioan T. Morar a fost prezentată de Gabriel Dimisianu, care i-a rezumat subiectul, plecând
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
și un vin de colecție din partea sponsorilor, prezenți și ei, pe rând, pe scenă. Cel mai așteptat moment, dezvăluirea numelui marelui câștigător, a fost prezentat de Varujan Vosganian, laureat al premiului în urmă cu patru ani, care a anunțat că Amazoanele. O poveste de Adriana Babeți este Cartea Anului 2013. Rechemată la rampă, Adriana Babeți s-a declarat mută de surpriză și a mulțumit juriului pentru încununarea unei cercetări de mai multe decenii. După citirea listei sponsorilor și a partenerilor media
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
Mircea Mihăieș Am participat săptămâna trecută la „Colocviul național al revistelor de cultură”, organizat de Centrul Cultural județean Arad. Manifestarea a durat o singură zi, fiind completată de o (aproape) triplă lansare de carte - titlurilor anunțate în program, Amazoanele. O poveste, de Adriana Babeți, și Punct și de la capăt, de Gabriel Chifu, despre care au vorbit Nicolae Manolescu, Vasile Dan, Gheorghe Mocuța și Cornel Ungureanu, li s-a adăugat, spontan, Ion Mureșan, cu o spumoasă autoprezentare a „eseurilor conversaționale
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
cu mahalaua (străinii laudă capitala cu o jumătate de gură și o ceartă cu cealaltă jumătate). Dan C. Mihăilescu scrie cu voluptate șugubeață, asumat proustian: mai întâi rememorează casele de odinioară, mobilierul, aranjamentele florale, cluburile, pasiunea pentru velociped (cu povestea amazoanei Mița Biciclista); apoi parcurile (Cișmigiul, odinioară parc al servitorimii), Teatrul Național, cimitirul Bellu (spațiu unde putea fi făcut un adevărat studiu de mentalitate datorită panopliei de epitafuri), cofetăria-lume Capșa, halele (corn al abundenței), gările, filantropia, serbările urbane. Nu este vorba
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
întregire a operei sale polivalente, de o halucinanta expresivitate stilistica. „Întruchipare a cutezanței, a priceperii, modestiei și patriotismului”, cum este caracterizată în Revistă „Orizont Aviatic”, „exemplu de curaj și înțelegere a menirii sale”, cum o descrie V.Firoiu în cartea „Amazoanele Cerului”, Smaranda Brăescu a parcurs toate etapele drumului spre glorie de care s-a bucurat până la instalarea prin fraudă a guvernului Petru Groza la conducerea României. A fost admirată și apreciată atât în țară cât și peste hotare unde a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de funcționalitate. Corespunzătoare, aparent, scopului lor, acestea se înfățișează aidoma săbiilor de scrima, cu tăișul bont: "Eu sînt domnișoara Teroare,/ femeia cu cele mai lungi picioare!" (Pe furiș). Sau: "Tu, scoate-mă din întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
s-a așezat în fața mea, care probabil că bâzâiam, să mă apere neînfricată ca o adevărată Walkiră. Adversarul a fugit speriat de moarte și imediat s-a zvonit că sunt intangibil, mă apără Walkira ! Era pe vremuri și auzisem de amazoane dar fiindcă am scris-o abia acum, te numesc Walkiră. Dar aveam și numeroși prieteni printre dușmani care nu vroiau să mă bată... fiindcă aveam o soră iar balaurul cu ochii scânteind flăcări rubinii mă păzea aspru.
Prieteni du?mani by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83905_a_85230]
-
mă determină să fiu esențial. M-a impresionat foarte mult sunetul pământului căzând pe coșciugul lui Nae Ionescu. Morții antici nu sunt deloc frumoși. Numai morții creștini sunt. Am găsit totuși la Homer un mort de toată frumusețea: Pentesileea, regina amazoanelor, omorâtă de Ahile. Și plânge Ahile că a omorât frumusețea asta de femeie... Și-atunci Tersit — vocea poporului muncitor — se apucă să insulte cadavrul Pentesileei. Ahile îi dă un pumn și-l omoară — pe poporul muncitor — că-i obraznic și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Azorel că vor asigura un tratament uman bieților câini "comunitari" (bine că măcar ei și fotbaliștii fac parte din "comunitate", că până intrăm și noi, mai va!) Dar blondinele doamne ce-și smulg acum moțul oxigenat, jucându-se de-a amazoanele pe nervii bucureștenilor au folosit banii din străinătate pentru a-și cumpăra mașini luxoase și nu pentru adăposturi decente! Frații lui Zdreanță intrau pe o ușă a cuștilor improvizate în grabă atunci când a început scandalul, și ieșeau pe alta! Hingheri
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui Ioanide trebuia să fie copii gigantice sau imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a propileelor ateniene, formând un soi de galerie, însă exclusiv din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Victoriei (pe care n-ar fi fost admis nici un vehicul) și viziona în gând bronzurile de Euthykrat și Strongylion. "Imbecil! gândea el despre Gaittany. Îmi trimite o carte de vizită și mă ocolește înspăimîntat. În capul lui e mucilagine. Ideea amazoanei și a cascadelor nu deșteaptă nimic în creierul lui, preocupat de lucruri meschine. Sunt curios să văd ce e cu masa de astă-seară." Ioanide închise mapa ca și trîntind-o și merse la fereastră. Pe trotuar nu trecea nimeni. Însă aruncîndu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din depărtări și strângând genele, între care ni se puneau fulgi de curcubeu. Și ce peisaj urieșesc se străvedea sub podeaua de agată lichidă! Ce continent scufundat! Munți albaștri, cu mii de creste învelite în ceață, fluvii mai late decât Amazoanele, câmpuri cu o floră necunoscută, păscute de libelule cu ochi omenești... Lighioane de bestiar forfotind prin codri care, deși nesfârșiți, aveau fiecare frunzuliță și fiecare nervură a frunzulițelor caligrafiată cu acribie de miniaturist... Ochiuri de apă cu insule-n centru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clar, de către un bărbat, că suntem în perioadă de criză și pentru a obține acel “măreț” job trebuia să cotizez în “natură”. Trist dar adevărat, se mai întâmplă, încă. În astfel de situații nu-ți poți permite să fii diplomată. Amazoanele și-au tăiat un sân pentru a putea trage cu arcul, cu scopul 60 de a se apăra. Noi de ce nu am vorbi “măcar” despre lucrurile care ne supără! Nu se va putea trece peste o problemă atâta timp cât nu se
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
tufe de migdal, un bărbat scund cu ochi Îngustați, ținând În mână un lampion, Își face lumină și răzbate pe un drum de munte apocaliptic. Pe un perete un insectar adus tocmai de la Rio de Janeiro. Sunt zece fluturi de pe Amazoane, albaștri, cu reflexe aurii-verzui Închiși În caseta de sticlă de deasupra pianului. Un motan cu chip de leu se plimbă leneș prin cameră și peste cameră. „L-au găsit la marginea drumului, primăvara” sau ce mai putea fi după ce trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele aprobă. Au părul strâns în coc și fețele desfigurate de oboseală și furie. Humphrey e mulțumită să vadă hotărârea camaradelor ei. Inconștient, toți își gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gonește somnul și întrebările. Se urmăresc cu atenție până când traseul lor se desparte. O patrulă o ia pe West End, cealaltă se întoarce pe Fleming Lane. Armistițiul nu a fost respectat. Humphrey a ieșit din peșteră cu cele două sute de amazoane rămase și a declanșat un atac furibund asupra a tot ce mișcă. Munițiile s-au consumat după trei minute și femeile cu părul vopsit în roșu și strâns în coc au căzut ca muștele în rafalele de mitralieră trase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cea mai bine păzită din cele trei fabrici, înțesată de mitraliere, mine și soldați. Un om inteligent ca Sun a observat corect fragilitatea situației din Whipie și a anticipat deznodământul, fortificând fabrica și mutându-și aici cartierul general. După moartea amazoanelor feministe, Frank Sun nu a mai luptat, preferând o postură defensivă. Știa că Mallami și Yaman Jo nu vor putea crea vreodată o alianță (mai ales că Jo i-a violat și sugrumat șerifului singura fiică), așa că nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Jo și Mallami, cerând armistiții pe care nici unul nu le acorda. Voia să pozeze într-o pacifistă, dar sub această mască se ascundea intenția ei veritabilă: consolidarea puterii și armatei. Prin armistiții câștiga timp pentru a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și câteva femei arătoase, după care celorlalți bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în furie, după ce Carol, feminista cu părul roșu și armată caraghioasă, cucerea un cartier sau arunca în aer o garnizoană. Atunci nimeni nu mai râdea și nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o categorie oarecare de soldați. „Niște soldați proști”, vorbi Sun, ajuns în spatele perdelelor. „Și-a meritat soarta. Acum pot fi ceva mai relaxat”. Adevărul era că noutatea morții îi stingherea pe toți. Unul din cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce trebuie să știți despre Smirna e cuprins acolo. Neguțătorul e bogat, precum era și Smirna. Invitația lui era seducătoare, precum era și Smirna, cel mai cosmopolit oraș din Orientul Apropiat. Printre presupușii săi fondatori s-au aflat mai Întâi amazoanele (ceea ce se potrivește bine cu tema mea) și apoi Însuși Tantal. Acolo s-a născut Homer. Și Aristotel Onassis. În Smirna, la est și la vest, opera și politakia, vioara și zourna, pianul și daouli se Îmbinau cu aceeași savoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]