6,796 matches
- 
  
  lui în practică se dovedește pe cît de anevoioasă, pe atît de riscantă. Principalul pericol care amenință narațiunea este prolixitatea. Adunînd laolaltă monologuri, pagini de jurnal, secvențe dramatizate, versuri, definiții tip dicționar (în spiritul postmodernei hibridizări a genurilor), prozatoarea are ambiția să cuprindă cît mai multe felii de realitate disparate despre care să spună tot, sau oricum aproape tot, să recompună, din aceste fragmente imaginea totalității, a lumii de aici și-a celeilalte, servindu-se de un instrument lingvistic adaptat epocii
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
 - 
  
  o vreme cînd corectitudinea politică nu înmugurise, deși valorile tradiționale făceau față tot mai greu tendințelor de primenire socioculturală. Comicul suculent și romantismul înfiorat își dau mîna într-o poveste ai cărei eroi nu-și intersectează doar viețile, ci și ambițiile, fie ele politice, profesionale sau intime. Sondajele în cîmpul crizei și al traumei, pe care Coe le practică dezinvolt, cu alură și aplomb de clinician, apropie The Rotters' Club de cartea din care prezentăm în aceste pagini un fragment, conferindu
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
 - 
  
  dacă el însuși li se păruse plin de sine celorlalți, aceștia avuseseră grijă să n-o spună.) Prin urmare, își reproșa cu atît mai mult că într-o seară se îmbătase în barul Uniunii și îi spusese lui Kingsley că ambiția lui era să scrie un scenariu cu o bătaie în timp de cincizeci de ani. Din această discuție lapidară și îngreunată de alcool Kingsley dedusese că Terry era un fel de vizionar și din clipa aceea insistase să-i spună
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
 - 
  
  psihanalizei, așteaptă încă pentru o ediție ulterioară, care ar îngloba monumental cele două părți. Capacitatea de sinteză și de interpretare ce dă substanță acestei întreprinderi era parcă de mult așteptată, sau presimțită, dar la drept vorbind neobișnuită ca dimensiuni și ambiții pentru experiența editorială a psihanalistului român, esențialmente un bun practician (cu excepția, în ceea ce privește prima coordonată, a istoriei din 1994 a nepsihanalistului G. Brătescu); ea este totodată profund nefamiliară tematic filosofiei românești (exceptându-l pe Blaga). Cu atât mai mult surprinde vigoarea
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
 - 
  
  normal, dl. Năstase e viitorul președinte al României -, în fața clicii iliesciene se deschide perspectiva sumbră a îndepărtării iremediabile de ciolan. Mai grav e ca nu toți oamenii lui Iliescu sunt pensionabili. Unii dintre ei - și nu cei mai lipsiți de ambiții - sunt chiar tinerei. Nu mă refer la suprarealista Corina Crețu, o simplă balerină care face pe boxerul, ci la consilierii din categoria Octavian Știreanu, pe care ideea ramînerii de căruță nu cred că-i amuză deloc. Pentru aceștia, viteza luată
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
 - 
  
  în jurul unui pahar cu apă, suc de fructe sau whisky. Către miezul nopții, supeu la braseria Lipp împreună cu întreaga echipă. Mă întorc acasă. Abia pe la două, extenuat, mă culc și adorm imediat..." O regulă de aur: reputația ireproșabilă " Am avut ambiția de a fi un foarte bun ziarist și, sincer vorbind, doar dacă nu sînt eu prea naiv sau prea orbit, nu prea văd cum poți reuși pe termen lung în această meserie, dacă alături de numele tău trebuie să scrii cifre
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
 - 
  
  care își strîng neliniștile și le tratează prin creație. Altfel. Am plecat în ultimele săptămîni spre acele locuri în care se respiră aer proapăt, în care există un soi de primenire a creației, ceva ritualic în nașterea spectacolelor, dincolo de încrîncenări, ambiții și goana după succesul ușor, nedurabil. Am ajuns într-o seară la Studioul Toaca. Un Centru de Artă Contemporană greu intuibil din stradă, undeva în sectorul 3, între strada Mîntuleasa și Udriște, în Casa Eliad, monument istoric de la 1851. Între
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
 - 
  
  din poezia populară românească, autentică și netocită, s-a jucat o singură dată, la Sala Radio, în cadrul proiectului "Arta poetică". Cearcănul de lîngă soare este mai mult decît un colaj de texte, bine alese și asamblate, rostite pentru ascultătorii radio. Ambiția actriței a fost chiar de a schița un spectacol bazat pe polifonia vocilor umane, a vocilor care își strigă bucuria dragostei sau își urlă suferința în fața neîmplinirii ei, a experiențelor fundamentale - nașterea, căsătoria, moartea - și a felurilor în care știm
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
 - 
  
  consider a fi balast, depășit" (p. 131). Scena aceasta, să recunoaștem, are haz și denotă inventivitate, căci ne prezintă un diavol de hârtie și o posibilă comparație între diavol și autorul de cărți, dar dincolo de asta ea vorbește totodată despre ambițiile ficțiunii de față. Romanul lui Gabriel Chifu se dorește într-adevăr a fi un roman postmodern, în care să se amestece așadar ludicul și seriosul, parodia și registrul grav, imaginația populară și imaginația livrescă, apelându-se adeseori la poncife și
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
 - 
  
  un aparent caracter dilematic." Ironie, inventivitate, precizie. Sînt instrumente care pot depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica poeziei". în capitolul dedicat lui Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul. Comentariul se întinde pe pagini bune avînd ambiția să decripteze și să interpreteze parodiile. Apoi cade în capcana epicității textului - încearcă să reconstituie firul. Se întrepătrund citate din poem cu fragmente din Postmodernismul românesc. Andrei Bodiu ar vrea să-l facă să vorbească pe poet în toate "limbajele
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
 - 
  
  arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă, citînd exemple concludente. Hitler, obsedat de ura contra evreilor, ar fi expresia tipică a neputinței intelectuale și a ambiției sufletești. Cartea lui Al. Claudian din 1945 a fost reeditată de dl Constantin Schifirneț în colecția, de el dirijată, "Ethos" a Editurii Albatros. E o bună inițiativă, întregită de un dens, deși succint, studiu introductiv și de cîteva note finale
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
 - 
  
  grabnica concluzie: românii au tot atâta încredere în guvernul român, precâtă încredere are guvernul român în Europa. Să mai spun că cifra în jurul căreia se dă toată această bătălie a vorbitului în dodii e eternul, mioriticul zero al ciobănașului cu ambiții cosmice, dar cu putirințe rivalizând duritatea țâțelor tip silicon ale fetelor din "Hustler"-ul românesc?
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
 - 
  
  anunță iminenta revărsare a laptelui și mierii peste ei. Prietenii îmi reproșează c-am devenit în ultimii ani un fel de dispecer al catastrofelor din societatea noastră. M-am înhămat, e drept, la o astfel de operație, dar n-am ambiții de reformator. Mă mulțumesc să concurez Salubritatea. Ce s-ar întâmpla dacă toți românii ar purta mănuși albe, s-ar parfuma cu Paco Rabanne și s-ar îmbrăca de la Armani? Igiena aceasta personală n-ar avea nici un rost, de vreme
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
 - 
  
  în cutii, lansarea! În aceste condiții, în fața unei "ciorbe reîncălzite" cu atîta efort, ce mai poate spune cronicarul, ca să rămînă cu conștiința împăcată ? Poate trata acest film "deja văzut" ca pe "un nou film românesc", ca pe un semn al "ambiției de a relansa cinema-ul autohton"? Sincer : nu. Varianta pentru marele ecran, chiar dacă mai lungă cu circa 25 de minute - de unde un plus de respirație și de rotunjime - nu aduce nimic substanțial, în plus, față de cea veche. Imaginile noi, care
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
 - 
  
  a reuși să demonstreze că există; cinematografia noastră ar arăta, mai mult ca sigur, altfel, dacă am mai avea cel puțin vreo douăzeci de cineaști cu tenacitatea și eficiența unor Răsvan Popescu și Marius Theodor Barna. Tot în ordinea unei ambiții de normalitate, la conferința de presă a filmului, invitații au putut intra și în posesia unei cărțulii cochete, incluzînd scenariul, însemnări de regizor, fragmente de interviuri și de comentarii la film (majoritatea elogioase) apărute în presă. Mărturisesc că nu mai
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
 - 
  
  întoarcă în patrie, după desființarea Zidului?... Internațională europeană, dublată de internațională neamului ales, cu forța sa economică, ar fi dominat azi continentul, cu Franța cu tot. Anglia?... O bătrânica adâncita în Shakespeare... America?... închisă în obsesia ei, izolaționismul, fără vreo ambiție de supremație mondială. Firește că, ajuns șeful statului, domnul cu pince-nez, organizatorul temut de pe timpuri al armatei roșii, strategul lucid, ar fi renunțat la teoria intelectualista a Revoluției permanente (făcând și acum furori în unele părți ale globului), renunțând deopotrivă
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
 - 
  
  după calibrul moral al celor care o propun. Pentru reprezentanții Noii critici (din anii '40 și '50), acesta era un truism, cum e și pentru deconstructiviștii înșiși. Dar pentru anumite facțiuni literare, animate de alte principii și propulsate de alte ambiții, distincția nu mai e chiar atît de clară. Însă indiferent de apetenta pe care o avem pentru noțiunea de metodă sau de școală critică în studierea și înțelegerea literaturii, indiferent cît de impresionați am fi de performanțele deconstructivismului - la urma
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
 - 
  
  la el în perioada 1987-1989, iar în 1999 l-a revăzut.) Începem să o privim altfel pe Alina Mungiu-Pippidi. Întotdeauna i-am admirat inteligența, mobilitatea intelectuală, spiritul ofensiv, dar am tratat - cel puțin unii dintre noi - cu o anumită ironie ambiția ei de a-și lua răspunderi mari sau chiar de a se erija în erou civilizator al societății românești. Pentru ca acum, citind romanul Ultima cruciadă, să constatăm că o asemenea încredere în sine era îndreptățită, având acoperire într-o înțelegere
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
 - 
  
  etc. Simona Popescu construiește o excelentă carte de critică, fără să-și enunțe emfatic intențiile de dărîmare a vreunui canon, de revizuire a istoriei literare etc. Veți întreba: ce fel de critică mai este și asta? unde îi sînt marile ambiții? Răspunsurile sînt inutile atunci cînd cartea te "prinde" ca un volum de beletristică sau, ca să măresc complimentul (din punctul meu de vedere), ca un film de acțiune, ca un meci de fotbal etc. Este un eseu care poate avea succes
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
 - 
  
  recurent al (cam) aceleiași structuri, promovată prin formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci, izotopia sa". Așa cum un regizor actual intervine, uneori extrem de voluntar, în textul piesei de teatru pe care o pune în scenă, Al. Cistelecan are ambiția de-a modifica radical scenariul critic închinat pînă acum poetului de care se ocupă, operînd inclusiv asupra mărturiilor pe care acesta le-a lăsat în legătură cu propria sa creație. Aici intervine vocația sa modernă, adică dorința de-a da o față
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
 - 
  
  Fidel in extremis perspectivei adoptate (e de constatat în această înverșunare tematist-bachelardiană un accentuat purism), Al. Cistelecan e de părere că în Seară la Miorcani prezența apei e prea la vedere, prea reflectată, ordonată, planificată pentru a-i putea susține ambiția exegetică restructurantă. În urmărirea fantasmei sale, criticul declară febricitant: "Trebuie s-o vedem acționînd (apa) acolo unde ea nu e ajutată de opțiunea conștientă, acolo unde totul i se opune, în mediile imaginative celei mai refractare, unde decizia conștientă a
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
 - 
  
  poemului. Vocația ei fantasmatică se relevă cu adevărat acolo unde ea lucrează fără contract, mai degrabă în ilegalitate decît cu investitură și mai curînd boicotată decît programată". Aventura apei ajunge astfel a reflecta nu doar natura imaginarului pillatian, ci și ambiția hermeneutului său. Apa își descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
 - 
  
  farmec versurilor. Ele se nasc fără să șiroiască de sânge. Se alcătuiesc în aer, ușor, iscate parcă de o baghetă magică. Seamănă foarte mult cu textele pe care marii autori le scriu la bătrânețe, din plăcere, când nu mai au ambiția de a cuceri cu ele lumea. Și aceasta în condițiile în care Matei Vișniec a ajuns abia la jumătate din vârsta unui bătrân. Un englez al literaturii române Recunoaștem cu plăcere în Poeme ulterioare eleganța stilistică dintotdeauna a poeziei lui
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
 - 
  
  noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină și nu una umană. De altfel, Ștefan Aug. Doinaș însuși mărturisește că a eșuat în tentativa de a deveni prozator: Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea neapărat omidă." Splendid eșec! Ce păcat că nu eșuează la fel atâția dintre prozatorii noștri care care sunt, cu emfază, exclusiv prozaici! Volumul lui Ștefan Aug. Doinaș, intitulat misterios T de la
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
 - 
  
  de pagini. Scrisul este, pentru mine, o salvare individuală, un plus adăugat vieții ce mi s-a dat. Cît timp pot scrie, exist cu adevărat și toate întîmplările mele, bune și rele, trăite și auzite, capătă o justificare, un sens. Ambițiile mele n-au nici o legătură cu vreun juriu al Uniunii Scriitorilor Cartea în discuție, deși foarte, foarte scumpă, s-a vîndut imediat. S-au tras două tiraje și ar mai merge încă, n-am nici o îndoială, din moment ce mi s-au
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]