768 matches
-
de activitate. Suntem, astfel, în fața a ceea ce se cheamă sursa conflictelor intersubiective, dar și a celor intrasubiective (conștientizarea propriei incompetente profesionale poate determina trăirea intensivă a unui sentiment al devalorizării și nerealizării eului). Sunt frecvente, din păcate, cazurile de conduita, ambivalență, care semnifică orientarea persoanei spre două, roluri profesionale diferite, considerate la; fel de importante, dar alese pe baza unor motive deosebite: nentru unul pledează înclinațiile și aptitudinile personale, care predispun subiectul spre îndeplinirea unui anumit rol social; pentru celălalt determinante
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
formează una din cauzele importante ale perturbării evoluției normale a integrării sociale și profesionale, a apariției situațiilor conflictuale și frustrante în raporturile cu semenii. Stările de dereglare a „afectivității”, de tipul: labilitatea emoțională excesivă, hipermotivitatea, reacțiile depresive cronicizate, sentimentul inferiorității, ambivalența afectivă, atitudinile infantile (stările de imaturitate afectivă), fenomenele obsesive-fobice etc., afectează desfășurarea normală a relațiilor persoanei în cauză cu cei din jur, generând reacții de indiferență, izolare, refuz de a colabora, sau afectând capacitatea de evaluare obiectivă a situațiilor de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și aceasta numai pentru a-l face pe copil să simtă „că există o voință mai presus de el”. Neputând discerne exact între ceea ce este bine și ceea ce este criticabil în atitudinea părinților săi, neputându-și judeca obiectiv părinții, datorită ambivalenței sentimentelor sale față de ei, copilul va sfârși, în momentele sale de atașament, prin a le justifica în forul său interior autoritatea. Obligațiile de a se spune întotdeauna adevărul, de a nu fura etc., el le va resimți profund, fără ca aceste
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
neagă cu îndârjire că s-ar fi petrecut ceva necuviincios, contestă ceea ce supravegherea improvizată lasă să se presupună sau chiar susține că a descoperit. Deviza ei, refractară informațiilor furnizate de supravegherea accidentală, va fi veșnic aceeași: „Liniște, aici se minte!”. Ambivalența informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție, o ființă disimulată, informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îndârjire că s-ar fi petrecut ceva necuviincios, contestă ceea ce supravegherea improvizată lasă să se presupună sau chiar susține că a descoperit. Deviza ei, refractară informațiilor furnizate de supravegherea accidentală, va fi veșnic aceeași: „Liniște, aici se minte!”. Ambivalența informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție, o ființă disimulată, informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul supravegheat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de împărat roman, potrivită pentru a interzice orice eschivare sau tentativă de autonomie. García Lorca organizează un univers coerent, în care totul se articulează în jurul verbului „a vedea”, a vedea în interior, a vedea în exterior, mereu „a vedea” în ambivalența sa de exercițiu autoritar, pe de o parte, și de tribut plătit supravegherii, pe de altă parte. „În acest infern”, nimeni nu scapă supravegherii, iar „casa” capătă aspectul unei închisori ce-și generează propriile practici de control intern, căci aici
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care și le ia fiecare „client” răstoarnă complet imaginea și comportamentul propriu funcției sale în câmpul social. Asistăm, firește, la o liberalizare a moravurilor, dar, în același timp, „bordelul este o închisoare”. Iar Doamna Irma se străduiește să salveze această ambivalență, acordând toate facilitățile și, simultan, veghind la ordinea stabilimentului. Astfel, distribuitorul pedepselor din edificiul lui Bentham se vede înlocuit, la Genet, de către matroana plăcerilor. Misiunile lor diferă, dar nu și maniera de a supraveghea. Fața și reversul aceluiași rol. Genet
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a unei săli. Dar cine garantează folosirea corectă a acestor informații? Ce morală le legitimează, ce instanță le denaturează? Și cum se pervertește plăcerea supravegherii reciproce sub o presiune polițienească? Sala à l’italienne ne invită să reflectăm asupra acestei ambivalențe și asupra răsturnărilor pe care ea le permite: oare nu este teatrul oglinda lumii și a mecanismelor ei? El face, de pildă, din supraveghere numitorul comun al unor teritorii diferite - sala, orașul, societatea -, între care se creează legături ce constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de a-l pândi neîncetat. În piesele de interior, oglinda este exploatată la maximum: Deborah Warner, de pildă, instala în casa Heddei Gabler o imensă oglindă, care-i permitea acesteia să dețină o veritabilă poziție de control. Oglinzile seduc prin ambivalența lor: pe de o parte, ele aparțin decorațiunii interioare, participă la o logică a habitatului; pe de altă parte, facilitează exercitarea supravegherii. Oglinzile au, simultan, valoarea unui indiciu realist și pe aceea a unui instrument de supraveghere polițienească. În Gaițele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
urmărește fiecare pas (și, evident, cu speranța că o să izbutească să i se sustragă; chiar și controlul generează rezistență... cu tot caracterul lui „divin”). Pe scurt, la nivel global, omul modern se vede supus deopotrivă ubicuității controlului și insularizării supravegherii. Ambivalența acestei bipolarități devine evidentă de îndată ce observăm modul în care cinematograful și teatrul se poziționează în raport cu perechea control/supraveghere. Cele două arte se despart în acest punct, ca și cum fiecare dintre ele ar presupune că se poate împlini mai bine adoptând o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
28 Supravegherea focalizată 33 Supravegherea de proximitate 36 Supravegherea ostentativă 42 Coprezența impusă 47 Reciprocitatea trunchiată 51 Ierarhiile supravegherii 56 Vulnerabilitatea pragului 59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet sau supravegherea generalizată 93 Tartuffe sau dubla supraveghere 103 Școala femeilor sau îngrădirea securitară 109 Britannicus sau supravegherea totalitară 112 Disputa sau supravegherea-cadru 120 Creditorii sau spațiul-capcană 123 Piedica sau supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sufletul românesc au văzut fie virtutea (Constantin Rădulescu-Motru, Mihai Ralea, Lucian Blaga, G. Călinescu), fie viciul (Dumitru Drăghicescu). Formele pe care le îmbracă adaptarea în cultura română sunt: instinctul de autoconservare, fluctuația, schimbarea ca scop în sine, soluția de moment, ambivalența (dualitatea, duplicitatea, disimularea), compromisul și nuanța, asumarea lucidă a legilor firii, măsura, firea lucrurilor (rânduiala). 1.2.1. Instinctul autoconservării Deseori s-a spus că persistența în timp a poporului român a fost un „miracol istoric”. Probabil a lucrat instinctul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dorința de schimbări și prefaceri, iubirea de noutăți împletite cu trăirea stereotipă, sub semnul eternității, a istoriei creionează o imagine contradictorie a lumii umane.” Aș numi această imagine contradictorie coerența clipei care asigură reașezarea lucrurilor în matca lor. 2.5. Ambivalența Ambivalența îmbracă la români diverse forme, mai mult sau mai puțin vinovate. Dualitatea îi vine din faptul că e nehotărât, nu poate alege: „ba e lae, ba-i bălae”, vrea să fie „și cu slănina în pod, și cu cratița
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de schimbări și prefaceri, iubirea de noutăți împletite cu trăirea stereotipă, sub semnul eternității, a istoriei creionează o imagine contradictorie a lumii umane.” Aș numi această imagine contradictorie coerența clipei care asigură reașezarea lucrurilor în matca lor. 2.5. Ambivalența Ambivalența îmbracă la români diverse forme, mai mult sau mai puțin vinovate. Dualitatea îi vine din faptul că e nehotărât, nu poate alege: „ba e lae, ba-i bălae”, vrea să fie „și cu slănina în pod, și cu cratița unsă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
românilor cu elementele care configurează în mod specific stilul cultural de a vorbi al românilor. Completați următorul tabel: VALORI CULTURALE STIL COMUNICATIV Eclecticsm Mimetismul Dualitatea Coexistența contrariilor Pitorescul Adaptare Instinctul autoconservării Fluctuația Schimbarea ca scop în sine Soluția de moment Ambivalența Compromisul și nuanța Asumarea lucidă a legilor firii Măsura Frica de Dumnezeu Neamul Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam Frica de Dumnezeu Spiritul frust Gândirea concretă Spiritul practic Prudența Dorul Omenia Ilustrați valorile specifice culturii române
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
frust Gândirea concretă Spiritul practic Prudența Dorul Omenia Ilustrați valorile specifice culturii române cu proverbe, zicători, expresii specifice: VALORI CULTURALE STIL COMUNICATIV Eclecticsm Mimetismul Dualitatea Coexistența contrariilor Pitorescul Adaptare Instinctul autoconservării Fluctuația Schimbarea ca scop în sine Soluția de moment Ambivalența Compromisul și nuanța Asumarea lucidă a legilor firii Măsura Frica de Dumnezeu Neamul Rudele Frăția Vecinul Vatra satului Neamul românesc Neam de neam Frica de Dumnezeu Spiritul frust Gândirea concretă Spiritul practic Prudența Dorul Omenia Observați textele următoare* și, pe
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
precum și importanța sau slaba intensitate a implicării personale. În orice caz, acțiunile în cauză simbolizează trecerea de la o stare la alta, așadar o perioadă de tranziție. Vezi Ușă. Sperietoare Destinată îndepărtării păsărilor pentru a proteja recoltele, sperietoarea presupune o anumită ambivalență: - inspiră frica, panica, oroarea, spaima și este un ecou pentru angoase, conștiente sau inconștiente, fondate sau nu; - are o funcție protectoare și induce ideea că frica este uneori salutară: ea avertizează împotriva pericolului și sporește forța reacțiilor. Spațiu Spațiul simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
dorință, seducție și plăcereă trebuie înțeleasă și în accepția constitutivă de subiectivitate întrupată situată sau conturată la interfață (vezi Lupton, 1995 pentru un exemplu al relației emoțional-corporale a utilizatorilor cu computereleă. Raportul uman-mașinic, din perspectiva „dorinței” cyborgice, este caracterizat prin ambivalență: pe de o parte se produce antropomorfizarea artefactului tehnologic (computerul este supus umanizării pentru ca procesul simbiozei să pară cât mai „natural”Ă, devenit un „umanoid” cu o interfață prietenoasă, iar, pe de altă parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este relațională și tranzițională în sisteme spațial-corporale deschise, întrerupte, cuplând modelul ontologic deleuzo-guattarian cu paradigma conștiinței fenomenologice și cu regimul sociologic foucaultian. Prin urmare, corporalitatea postumană poate fi caracterizată nu doar prin corelarea dintre schizo-analiză și fenomenologie, ci și prin ambivalența de descendență foucaultiană. Astfel, se înscrie în practici discursive care determină trupul să funcționeze ca un produs al puterii și generează subiectivități subversive și rezistențe materiale. Mai degrabă decât o realitate fizică și un trup biologic, spațiul virtual se conturează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
direcția postmodernismului (vezi discuția despre Sherry Turkle în capitolul al doileaă, acestea celebrează mediile computerului în ipostaza de eliberare a eului de problemele unității. Mai concret, noile poziții identitare care emerg în contextele biotehnologiei și ale ciberneticii sunt surprinse în ambivalența caracteristică printr-un discurs psihologic, psihanalitic și politic al „dorințelor digitale” (vezi Kemp, 2000aă. De la femeia angajată în spațiile informatice de tipul cyberflâneuse (vezi Hartmann, 2000Ă la femeile care, utilizând ordinatorul în viața de zi cu zi, ajung la un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
creangă de răchită / Văd o frunză-ngălbenită, / Și sunt trist că vremea trece, / După cald iar vine rece, / Și sunt trist că vremea vine / Să mă duc în țări străine, / Străin sunt, străin mă cheamă, / Străin sunt, de bună seamă." 293 Ambivalența simbolică a cucului este ilustrată de înlănțuirea imperativelor care creează certitudinea relativă a împlinirilor, scindate în plan deictic ("ș-apoi"): "Cucule, cu pană sură, / Du-i mândruței voie bună / Și mai dă-i și o arvună, / Să mai aștepte-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se insinuează neîncrederea față de "tehnoștiință". Rezistă, totuși, o atracție veritabilă pentru toate noile tehnici de comunicare și modul de reprezentare informațională a vieții, teoria informației constituind un instrument discursiv ce le permite unora să viseze la o societate unificată. Această ambivalență se regăsește de-a lungul întregii vieții a grupului, precum și în revistele publicate după aceea: Macroscope, la Lettre Science/Culture și Transversales. Edgar Morin vorbește despre complexitate, adică despre "datoria gîndirii de a face "să meargă împreună" logici care sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
stare de fapt. Pe de alta parte, referințele la etică devin din ce în ce mai ambigue, devierea intențiilor etice repre-zentînd o armă insidioasă, de unde dificultățile în a se ridica împotriva a ceea ce pretinde că dorește să realizeze o societate care favorizează dezvoltarea indivizilor. Ambivalența se afla, deci, în centrul istoriei Grupului celor Zece care, exprimînd convingeri umaniste și propunînd un model de societate egalitară, oferea argumente celor care, aflați de-parte de aceste preocupări, sau crezînd sincer că participă la construirea unei noi civilizații
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
accentueze în spirit romantic latura benefică a limitării, Noica în virtutea structurii și a opțiunilor sale de factură clasică, precum și grație vocației lui pedagogice, proprii unui maestru spiritual transformă, ca de fiecare dată, răul în bine. Și el se referă la "ambivalența" limitării în genere ("Destinul omului de a fi îngrădit este și cel de a fi creator"), însă consideră că "o limitație ce nu limitează" înseamnă de fapt "o convertire a negativului în pozitiv" (Id., Viziune metafizică la Lucian Blaga..., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
literare" sunt prezenți și Geo Dumitrescu, Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, dar și S. Damian, în proximitatea cărora tânărul filolog Dimisianu se va forma ca publicist, critic și scriitor. Ultimii trei i-au fost modele (pozitive și totodată negative) prin ambivalența evoluției lor, de la dogmatism și criteriile ideologiei intransigente la valorizarea reușitelor artistice, stilistice, estetice ale unor autori precum Marin Preda (începând cu "Moromeții"), Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, Cezar Baltag, Nicolae Velea, D. R. Popescu etc. Asemănătoare va fi și parabola
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]