762 matches
-
risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină și stîncile de perle. Vino, frate, să ne adăpostim la umbra pomului În care rodește șunca și carnea de berbec, pe malurile rîurilor de ambrozie: ne vom scălda În fîntîni de lapte și vom culege chifle calde din vița de pîine“. A doua zi de dimineață, devreme, spaniolul s-a dus pe țărm cu cîțiva oameni. „CÎnd am ajuns pe uscat, scrie el, mai Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am fost niciodată la Optina Pustin. ă Ar trebui să mergeți. Chiar să va duceți. După tânjirea din voce, sunt sigur că asta este ceea ce dorește sufletul dumitale. Eu am avut un motiv în plus să merg acolo, fiindcă Păritnele Ambrozie, unul dintre călugării de acolo, mi-a fost profesor la seminar. I-a fost profesor și tatălui meu. Acuma este un om foarte bătrân. Se va sfârși în curând. Dacă nu m-aș fi dus anul acesta, erau șanse ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spune că e cale lungă? ă Dar dacă ne prinde o furtună de zăpadă și ne rătăcim, nu o să îmi fiți recunoscător. ă Îți voi fi recunoscător dacă mă duci la Optina Pustin cu bine. Trebuie să vorbesc cu părintele Ambrozie despre o chestiune importantă. ă Părintele Ambrozie? ă Da. ă Omul sfânt. ă Se spune că e sfânt. ă Este sfânt. Era o fată. Fiica uneia din rudele soției mele. Ceva de genul, fiica fratelui soacrei surorii. Sau poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dacă ne prinde o furtună de zăpadă și ne rătăcim, nu o să îmi fiți recunoscător. ă Îți voi fi recunoscător dacă mă duci la Optina Pustin cu bine. Trebuie să vorbesc cu părintele Ambrozie despre o chestiune importantă. ă Părintele Ambrozie? ă Da. ă Omul sfânt. ă Se spune că e sfânt. ă Este sfânt. Era o fată. Fiica uneia din rudele soției mele. Ceva de genul, fiica fratelui soacrei surorii. Sau poate e vorba de altcineva. În orice caz, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Doctorii nu mai aveau ce să îi facă. Se topea pe picioare în fața lor. Nu putea reține nimic, vă dați seama. Nikita imită vomatul. Ulitin își închise ochii și se întoarse. Se spune că e pe moarte, adăugă Nikita. Părintel Ambrozie. Nu mai rămâne mult în lumea asta. Păi, cu siguranță merge într-una mai bună. ă Încă un motiv să ne grăbim, spuse Ulitin. Nikita se uită la adjunctul magistratului investigator pentru ceva vreme, ca și cum acesta tocmai rostise o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
își țineau ochii ațintiți la furtuna de afară care se întețea. Ulitin se întristă brusc și își ieși din fire. Își întoarse privirea de la fereastră și scoase telegrama pe care o primise în ziua anterioară. MERGI OPTINA PUSTIN ÎNTREABĂ P AMBROZIE VERIFICĂ OSIP MAXIMOVICI SIMONOV LA OPT PUST 29 NOV PÂNĂ 11 DEC INC STOP Ulitin mânuia hârtia subțire cu un aer abătut. Telegrama fusese trimisă de un anumit Porfiri Petrovici, magistrat investigator la Departamentul de Investigare a Cauzelor Criminale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl privească pe Ulitin în ochi. Poveștile sale erau triviale, pe alocuri chiar isterice. Îi aminti lui Ulitin de copii în ajunul unei sărbători. Poate că e sărac cu duhul, gândi el. ă Ați venit să îl vedeți pe Părintele Ambrozie, spuse călugărul, al cărui nume era Fratele Innochentie. Deși purta doar sutana mănăstirii, nu dădea nicio senzație că i-ar fi fost frig. Mergea repede, în ciudat zăpezii adânci și a potecii înșelătoare. Ulitin se încrunta nervos și se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
asemenea lucruri acum. A trecut vremea când el vorbea despre așa ceva. Fratele Innochetie îi aruncă o privire timid întrebătoare. Despre ce este vorba? Poate vă pot ajuta eu, spuse el zâmbind insinunat. ă Am fost instruit să vorbesc cu Părintele Ambrozie. ă Dar nu o să vă primească, v-o spun eu. Nu în legătură cu așa ceva. Dacă ar fi pentru sufletul dumneavoastră, poate. Fratele Innochentie rânji neplăcut ca și cum ar fi rostit o glumă bună, însă puțin riscată. Poate să moară dintr-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
părea că vine de departe, iar buzele călugărului abia se mișcau, încât era tentat să creadă că altcineva vorbea în locul lui. Ulitin se simți brusc rușinat. ă Îmi pare rău să vă deranjez în clipa aceasta, spuse el, inutil. Părintele Ambrozie închise ochii. Inima lui Ulitin se prăbuși. Nu voia ca audiența să se termine, cu toate că întrebările sale nu mai aveau nicio importanță acum. Era privilegiul momentului pe care voia să-l păstreze. Era gata să se ridice când Părintele Ambrozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ambrozie închise ochii. Inima lui Ulitin se prăbuși. Nu voia ca audiența să se termine, cu toate că întrebările sale nu mai aveau nicio importanță acum. Era privilegiul momentului pe care voia să-l păstreze. Era gata să se ridice când Părintele Ambrozie își deschise ochii din nou. ă Așadar, dumneata nu crezi în Dumnezeu? ă Nici în Dumnezeu, nici în suflet, nici în viața eternă. Lui Ulitin i se păru că văzu un zâmbet blând pe sub barba masivă a călugărului. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ochii reveniră asupra sa. Mișcările ochilor păreau să îi consume ultima fărâmă de energie pe care cel pe moarte o mai avea. ă Nu mai ai nimic să mă întrebi? Ulitin ezită. ă De ce ați acceptat să mă primiți? Părintele Ambrozie înghiți îndelungat. ă Voiam să fiu sigur, spuse el în sfîrșit, după ce termină de înghițit. Am vrut să mai văd un ateu pentru ultima dată. Călugărul se uită fix în ochii lui Ulitin. Privirea sa era la fel de blândă și consolatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai văd un ateu pentru ultima dată. Călugărul se uită fix în ochii lui Ulitin. Privirea sa era la fel de blândă și consolatoare ca a unui iubit. ă și ce vedeți? întrebă Ulitin, abia înfrăznind să răsufle. ă Teamă, spuse Părintele Ambrozie. Apoi își închise ochii. După o clipă murmură ceva care sună a: Eu nu mă tem. Ulitin se simți ridicat și scos din încăpere. ă Dar eu sunt credincios! strigă el protestând brusc, însă izbugnirea nu mai părea să impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ați pomenit-o pe Lana bătrînului? I-ați spus că trebuie să o vadă? Ulitin dădu din cap. Fratele Innochentie întră în cameră, purtând pe buze un zâmbet care le întrecea pe toate pe care Ulitin le văzuse. ă Părintele Ambrozie și-a găsit pacea, spuse el, cu o voce plină de emoție. În jurul lui Ulitin oamenii căzură în genunchi și începură să se roage. Ievgeni Nicolaevici Ulitin făcu la fel, iar fata în scaunul cu rotile plângea. Capitolul douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
doi domni care locuiesc acolo, Osip Maximovici și secretarul său, Vadim Vasilievici. știm că Goriancikov a lucrat pentru editura lui Osip Maximovici. ă Da, însă am văzut că alibiul lui Osip Maximovici este susținut de trecutul la cele veșnice Părinte Ambrozie de la Optina Pustin. Telegrama de la tipul ăla din Kaluga confirmă acest fapt. ă Așa se pare. ă Asta înseamnă că Vadim Vasilievici rămâne fără alibi. ă Dar și fără un motiv, după câte ne putem da seama. ă Mai dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
alibiul. Sunt întodeauna suspicios în privința oamenilor care se chinuie să își găsească un alibi înainte de a fi fost acuzați de ceva, cum e cazul dumneavoastră. Așa că l-am delegat pe adjunctul magistratului investigator din Kaluga să vorbească personal cu Părintele Ambrozie. Din fericire, acesta a obținut o audiență cu sfinția sa chiar înainte de a muri. ă Dar nu era nevoie să facă așa ceva. Putea pur și simplu să consulte registrul mănăstirii. ă Dar voisem, cum ar veni, să am confirmarea Părintelui Ambrozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ambrozie. Din fericire, acesta a obținut o audiență cu sfinția sa chiar înainte de a muri. ă Dar nu era nevoie să facă așa ceva. Putea pur și simplu să consulte registrul mănăstirii. ă Dar voisem, cum ar veni, să am confirmarea Părintelui Ambrozie. La urma urmei, părintele a fost profesorul dumneavoastră în seminar. ă și? Cuvântul era deopotrivă intimidant și impacientat. ă Din fericire, tânărul pe care l-am însărcinat cu găsirea acestei informații a fost foarte meticulos. Mi-a trimis transcrierea exactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
părintele a fost profesorul dumneavoastră în seminar. ă și? Cuvântul era deopotrivă intimidant și impacientat. ă Din fericire, tânărul pe care l-am însărcinat cu găsirea acestei informații a fost foarte meticulos. Mi-a trimis transcrierea exactă a cuvintelor Părintelui Ambrozie. ă Care au fost? ă El a spus, „ Cinva cu numele ăsta a fost aici.“ ă Ați văzut? ă Dar nu credeți că alegerea acestor cuvinte ascunde ceva? Mie îmi lasă impresia că se așteptase la un alt Osip Maximovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Trinității. Potrivit cercetătorilor gândirii sale, în antropologia sa creaționistă Augustin afirmă că „sufletul nu este de la Dumnezeu, nici de natură trupească, ci spiritual, creat de asemenea din nimic și nemuritor”. În acest sens, se poate recunoaște cu ușurință influența lui Ambrozie din Milano, care determină în evoluția lui Augustin începutul unei „schimbări culturale și religioase radicale” și întărește baza teologico - antropologică cu conceptul de „Dumnezeu ca substanță spirituală” și omul „creat după chipul și asemănarea Lui”. În Comentariul la Cartea Genezei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de uzul arbitrar al violenței se numără nu doar moderni precum Lev Tolstoi sau Bertrand Russell. La rigoare, scrierile unor monahi bizantini precum Maxim Mărturisitorul (care a condamnat botezul forțat al evreilor în Africa, în sec. al VII-lea) sau Ambrozie de Milan (care în anul 390 d.Hr. a condamnat masacrul de la Tesalonic condus de împăratul Teodosie I) au mult mai multe de spus. Literatura patristică, interpretând spiritual Scripturile, oferă o pledoarie energică în favoarea unei „teopoetici a păcii”, în contrast cu melodrama
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poezia lui și, cînd intră, spațiul exotic le sugrumă. În Conrad ruinele sacre sînt acoperite de o vegetație nebună, țărmurile Greciei se pierd Într-o ceață azuree, peste statuile vechilor zei plutește un aer Îngreuiat de „prefumuri” de roze și ambrozie. „Simțualismul” Îl duce către aceste zone incontrolabile În care imaginația Își inventează propriu-i univers. Un univers artificial, cu multe elemente de pitoresc, luate În cea mai mare parte din literatură („reverii neputincioase, turci de carnaval”... zice, mînios, N. Iorga
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat În care imaginația este autentică și originală. CÎte un vers-două, o imagine inedită ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel „parfum de roze și ambrozie”, sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri. Selectate, curățite de praful unui retorism insuportabil (căci, ignorînd Retorica, Bolintineanu este, poate, poetul cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Astfel ca un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ducă pe Sfântul Constantin pe drumul botezului creștin.” Un alt exemplu de mamă creștină este Monica, mama Fericitului Augustin, care atunci când fiul său rătăcea pe căi pierdute, plângea și se ruga lui Dumnezeu pentru el. Referitor la acest lucru, Sfântul Ambrozie exclama: „Nu se poate să piară copilul atâtor lacrimi!” La fel de rugătoare a fost și Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur; Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare; sau mamele atâtor sfinți mucenici, dascăli sau ierarhi ai Bisericii lui Hristos. Mamele
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
vă mântuiește astăzi și pe voi” (I Pt. 3, 20-21). Iarăși e lesne de închipuit că din familia lui Noe făceau parte și copiii săi, care au fost de asemenea luați în arcă și salvați de la potopul de ape. Sfântul Ambrozie, aducând în atenție cele petrecute la scăldătoarea Vitezda, menționează că apa aceea îl tămăduia pe unul („... un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut” (In. 5, 4), însă Botezul îi tămăduiește pe toți, deci inclusiv pe prunci. „La Ierusalim - precizează Sfântul Ambrozie - era această scăldătoare, în care se însănătoșea în fiecare an câte unul; dar nimeni nu se tămăduia înainte de a fi coborât îngerul. Se tulbura apa din pricina necredincioșilor, ca să le fie semn că îngerul coborâse. Pentru aceia (era) semn, pentru tine
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]