4,765 matches
-
ca să mai vorbim și ca să mă apere de eventualii agresori. Era singurul meu frate, iar tu l-ai ucis descărcând un cartuș întreg în el!! Acum ești mulțumit?". M-am albit complet la față și am simțit că mă cuprinde amețeala. "Era... Era...", m-am bâlbâit. "Nu se poate...". " Era...", am început, pentru a izbucni în hohote de plâns uriașe. "Așa este, nu trebuie să ne mai vedem vreodată...", am încheiat precipitat și m-am făcut nevăzut. * "Deborah... Știi ce-i
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
regulă, nici nu trebuia să veniți, chiar dacă aveți balonări, gaze, dureri de cap, tremurături și o anemie rebelă, nu e nimic în neregulă. O fi vreo viroză. Bine , zic, la revedere. Ziua a doua. Mă apucă iarăși o stare de amețeală cu dureri acute. Mă hotărăsc, ca din banii de facturi, să îmi fac analize la o clinică privată, analize la sânge. Probabil că așteptarea rezultatelor nu e mai dulce decât sărutul tandru al morții. Beau un pahar cu vin roșu
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
surprins”, i-am dat singurul răspuns care mi se părea adecvat. „Da? Într-adevăr? Nu ai vrea să urci la mine în mașină, te conduc la mine acasă și bem o bere sau o cafea... Aproape că m-a apucat amețeala”. „Da, sigur, cu plăcere”. În timp ce mașina rula egal, am simțit că mă cuprinde amețeala. I-am privit pielea neagră că tăciunele, apoi rochia luxoasa și pachetul de țigări Dunhill. Aproape aceeași poveste, numai că - într-un fel sau altul - inversasem
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Nu ai vrea să urci la mine în mașină, te conduc la mine acasă și bem o bere sau o cafea... Aproape că m-a apucat amețeala”. „Da, sigur, cu plăcere”. În timp ce mașina rula egal, am simțit că mă cuprinde amețeala. I-am privit pielea neagră că tăciunele, apoi rochia luxoasa și pachetul de țigări Dunhill. Aproape aceeași poveste, numai că - într-un fel sau altul - inversasem rolurile. După cam 20 de minute, am ajuns. Pe când sorbeam din cafea, privirea mi-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
undeva între două lumi. "Aș vrea să mergem la tine acasă", mi-a spus pe neașteptate. Am avut un rictus, iar privirea mi-a rămas ațintita undeva către apă lacului. "Ce e? Am spus ceva nepotrivit?". "Nu... Am avut o amețeala trecătoare. E în regulă, hai să mergem". Rulăm într-o mașină rapidă, elegantă, dar decorul ne fuge, fals, prin fața ochilor. Ne îndreptăm către viitor? Către trecut? Către un destin care a fost scris? În apartament, am asigurat un ambient cât
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
până la urmă, câte lumi sunt, de fapt?când încep să se întrepătrundă, se pot crea situații greu de înțeles și de suportat". gypsy queen 2009: "câte lumi? dar nu ți-ai dat seama, până acum? o infinitate... nu simți că te apucă amețeala?". "black mistress is online now". me: "oh, nu se poate, chiar acum s-a întâmplat iar ceva foarte ciudat... o să încerc totuși, poate până mâine îmi vine o idee în plus... te iubesc:X am sa incerc...". Sursă foto: By Image
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
v-ați despărțit în stație, i s-a făcut rău. Poate a fost doar o cădere de calciu, așa cum poate să fi fost și altceva mai grav. În cădere s-a lovit cu capul de caldarâm. Avea ceva dureri și amețeli, așa că are trimitere la Policlinică pentru investigații mai amănunțite, radiografii etc. Normal ar fi trebuit măcar să te sune pe tine, sau pe profesor, că lipsește de la pregătire, dar nu știu de ce nu a făcut-o. Pentru școală are scutire de la
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma să-l facă mai apoi „motorizat”. Măcar să dibuiască direcția! Dar întunericul nefiresc îl cuprinse din toate părțile. O amețeală îi luă în stăpânire mintea. Ca-ntr-un coșmar, frânturi de scene începură să i se perinde cu repeziciune prin fața ochilor. Erau total necunoscute, parcă din viața altcuiva... O spaimă uriașă îl prinsese în plasă și-l răsucea până aproape de
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
lacului și sub clar de lună se privesc în ochi. Buzele lor tremură ușor. „Oare mă va săruta?” „Ce ochi albaștri, mari și fermecători! Ce buze senzuale care abia așteaptă sărutul mirific al iubirii...” - Să ne așezăm undeva. Simt o amețeală, - rosti deodată Caterina și păru că se clatină. - De partea cealaltă a aleei este un rând de scaune. Să ne așezăm! Traversară și se opriră în fața unui scaun. - Eu voi sta pe genunchii tăi ca să nu-mi șifonez rochia. El
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă l-ai văzut pe Contele Dracula, nu două studente tinere și frumoase ca noi. - Nnnnimic... doar așa... am simțit o amețeală,... poate-i o cădere de calciu din cauza oboselii acumulate în ultimul timp, încercă să se scuze și să motiveze incidentul Săndica care încă nu-și revenea din efectul emoției cauzate de vederea tinerei fete. - M-ai speriat rău de tot
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
impresionează. Și în cazul de față iubirea poate fi descoperită și definită într-o multitudine de ipostaze, care de care mai interesantă și neașteptată. Poeta trăiește astfel: dorința, nerăbdarea, tristețea, nehotărârea, bucuria întâlnirii, chinul și întrebările îndoielii, puterea încrederii și amețeala neîncrederii, dar, peste toate, mai ales, dorul întru împlinire dominând mistuitor, da, și toate acestea într-o permanentă incertitudine, de unde tonul profund elegiac al majorității poemelor, plutind ca o ceață de sunete aurii pe o vale de mirezme. Fără-ndoială
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
lansa sau recupera parâma. Ai fi un criminal să-l lași să se degradeze fizic tot mai mult, așa că renunți la pescuit, vii cu el la mal și-l duci la doctor să-și revină. Inlăturând cauza, legănatul continuu și amețeala, disconfortul îi dispare după o jumătate de oră, însă parcă nu mai ai nici tu curajul să te întorci la locul de pescuit. Încă o jumătate de oră de tras la rame? Cât mai poți sta pe mare și cât
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
de țară, de rață, curcan sau gâscă. Dar valurile se accentuau din ce în ce mai tare. Nu mă deranja mărimea lor, ajunsă la un metru înălțime, ci faptul că veneau dinspre mal spre larg. Tangajul[ii]bărcii îmi provoca neplăceri la stomac și amețeli, însă eu încercam prin conversații cu nenea Nicu, așa îl chema pe bătrân, să uit cum mă simt fizic. Se montase o hulă[iii]de fund și curenți puternici au început să ne poarte voltele spre pupa. Plumbul de o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
în albul hârtiei lui o imagine tulburată de posibil,și de regretul după toate semnele ce nu vor fi alese,nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo,acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel,neliniștea de mijloace,previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor,nu a cunoscut edenul imaginar.Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil,așa cum după Valery,logica imaginativă specifică ochiului de creație poetică reprezintă o singură
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat de mult. Surprins, se opri și încercă să se uite în valea adâncă. Nu ajunse cu privirea până departe. Îl cuprinse o amețeală puternică și simți o durere ascuțită în zona parietală a capului. Închise ochii și ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică avalanșă. Curând, zgomotul se transformă, prinzând alte nuanțe. Auzi voci. Din ce în ce mai clare până începu să înțeleagă cuvintele. Se
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
vreo ceartă? Voturi nule ori contrări!... Dar s-a-ntâmplat uneori: Ne-am mai ars cu țuică fiartă, Ici... colea o cană spartă; Ghinion spurcat... s-a dus, Dar ne-am ridicat în sus Dei sub mese ori din șanț, Amețeli și cu regrete... Dar când luăm un dorobanț, Cum e gura unei fete... Îl pupăm și-l adorăm Și cu drag noi închinăm, C-avem un jurământ sfânt, Să fim toți uniți la birt, Nu ca chiorii din senat... Ca
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
de-acum, cu cea de atunci, suntem inseparabile, chiar dacă la un moment dat una prevalează asupra celeilalte. Sufletul mi se leagă de imagini din trecut și le trăiesc asemenea prezentului, încât, uneori când revin la realitate, parcă mă cuprinde o amețeală ca atunci când mă ridic prea repede din pat. Trăiesc trecutul ca un diandins al prezentului. Călătorind în trecut, toată ființa mi se pune în mișcare, mă scoate din lumea concretă a vieții zilnice și mă trimite în lumea mai larga
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
că nimic din ce ai trăit până în prezent nu se compară cu acest nivel. Nimeni nu a trecut, până în prezent, de el. Eu nu pot să-ți influențez decizia. Datoria mea este să fiu imparțial". Am simțit că mă cuprinde amețeala. Ultimul... Dincolo de el, se află lumina de la sfârșitul coșmarului. Eliberarea. Adevărul. Sunt atât de aproape... Nimeni nu a trecut, până în prezent, de el. Poate că ar trebui să mă opresc. Să încerc (dar cu ce forțe? cu ce moral?) să
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
eu pe toate doamnele venite la Congresul Internațional al Femeilor. Da, știu! Nu vă place acum ce v-am spus, dar mai bine să știți acum ce vă așteaptă, decât niciodată. Altfel, cum să vă mai puteți voi trezi din amețeala asta a sfârșitului istoriei cele mai mari înșelătorii umane. Am continuat eu să le reamintesc doamnelor. Încercați să trăiți doar un singur an în afara Sistemului, contemplând lumea din afara ei și în mod sigur veți putea vedea și d-voastră cu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
ca și fostul său șef, plutonierul major Sepiron, acum pensionar retras în comuna de unde își avea obârșia, acolo unde știau cu toții, din spusele lui la beție, cât putuse fi de neom. În loc să răspundă la întrebarea tânărului, plutonierul cuprins de o amețeală plăcută, s-a simțit obligat să deschidă o anchetă : - Cine ești mă și de ce întrebi ? - Sunt un coleg de liceu al Oanei. - Și de unde vii ? - Din București. - Pe bicicletă, ai.. !? - Pe bicicletă. - Pe pizda mătii!; îmi spui tu mie una
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
de eventualii supraviețuitori dinăuntru. Privește spre interior, zărește mobila aproape intactă și rămâne surprins părându-i-se că a intrat într-o poveste, ceva de genul „Alice în țara nenorocirilor ”. Mobila văzută este nefiresc de jos. Capătă o senzație de amețeală din care își revine datorită agitației de jos. Cei de acolo se tot străduiesc să-i atragă atenția. Le face semn că le-a înțeles agitația și vociferările. - Ce vezi acolo ?!... Le-ar spune că s-au scrântit la cap
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
nu-și înrăutăți situația. Devenit conștient a fost eliberat din strânsori. Ce fusese mai rău trecuse; bine însă, o bună bucată de vreme nu îi va fi. Orice încercare de a se ridica îi va fi curmată de o puternică amețeală, totul se va învârti cu el. De aici poate și învălmășeala de gânduri, de amintiri neduse până la capăt, într-o înșiruire necontrolată. Dar conta oare pentru cineva? * A înțeles, în sfârșit, că se afla într-un spital fără să înțeleagă
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
încă mai mult de atât. De când ajunsese să predea la Ministerul de Interne aspirațiile sale începuseră să crească. În sfârșit, se afla la un început de drum și gândindu-se ce l-ar aștepta la capătul acestuia simțea o plăcută amețeală. Deocamdată însă trebuia să obțină rezultatele cele mai bune din liceu cu această clasă . Faptul că în vacanță colindase pe bicicleta sa “Thompson” ajungând la mai toți elevii la domiciliu îi sporise autoritatea în fața acestora, mai ales în fața băieților. Iorgu
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează ca râsul îngerilor fericiți, printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
Duce și-aduce spumă cuvinte și gesturi, surâsuri nude. Poartă cu sine spumă resturi de naufragiu. O, nimeni, nimeni nu își alege dragostea și nici uitarea. XII A nega, a nega necontenit visul, a căuta echilibrul pentru că apoi să negi amețeala, căderea în umbră, căldura sângelui, strigatul și zvâcnirea cuvintelor strivite în răsuflarea obscură a nopții. A nega mereu, mereu trebuie să negi pentru a continua să fii viu. XIII De ce întotdeauna istoriile se-ncheie rupând legăminte și alungând viața în
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]