2,431 matches
-
în țară în aprilie 1952, la încheierea misiunii în Turcia. * România a inaugurat ambasada sa de la New Delhi, în primăvara anului 1955, Agop Bezerian fiind numit Secretar I, odată cu ambasadorul Mihai Magheru. În scurtă vreme, ca rezultat al spiritului deosebit de amical manifestat deopotrivă de oficialitățile indiene și de populație, s-au stabilit și dezvoltat relații bilaterale fructuoase în toate domeniile: economic, comercial, cultural și științific. Astfel, în 1956, a avut loc prima vizită în țara noastră a unui înalt demnitar, vicepreședintele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
dramatică și activitatea sa de scriitor. Agop Bezerian a fost prezent la aceste conferințe și a fost primit cu cordialitate de către celebrul academician francez de origine română. A avut loc o convorbire ce s-a desfășurat într-un spirit foarte amical, reflectat în autograful oferit de ilustrul scriitor pe volumul "Le Solitaire" (Singuraticul), unicul roman al marelui dramaturg: "Pentru domnul Agop BEZERIAN, cu multă prietenie. Eugène Ionesco sau Eugen Ionescu. Teheran, 19 octombrie 1974". Situația internă din Iran și poziția șahului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
România Literară, nr. 3, 1982 "Nicolae Mareș cunoaște excelent limba polonă, a petrecut aproape douăzeci de ani în țara noastră, a studiat la Universitatea din Varșovia, iar în funcția de consilier cultural al ambasadei române, a stabilit contacte personale, deseori amicale cu poeți și artiști plastici, ceea ce face ca selecția versurilor să fie într-un anumit fel impusă de preferințele traducătorului și nu de rangul autorilor; reproducerile operelor artiștilor plastici contemporani creează un anumit climat, care permite cititorului român să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Kârgâzstan, Tadjikistan și Turkmenistan. România a fost printre primele state din lume care la inițiativa ministrului de atunci al afacerilor externe, Adrian Năstase a recunoscut independența acestor state, declarând disponibilitatea de a stabili relații diplomatice și de a dezvolta raporturi amicale, de cooperare, cu ele. În vara anului 1992, diplomatul român a efectuat vizite de lucru în capitalele celor cinci state, în vederea pregătirii turneului de vizite al ministrului român de externe, Adrian Năstase, în cele cinci țări. Convorbirile purtate de ministrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
impresionați de scrisori de dragoste. Faxați și răs-faxați de veleitari, comit o frază cel puțin flatantă, dacă nu ecomiastică. Urmează, după alte presiuni, cronicheta măgulitoare. Cine-i într-o situație mai critică decît un critic postsocialist? Judecata e colegială, e amicală, e cum vrei, numai de valorizare nu e. Departe de mine să oftez după critica tovărășească, lecție de anatomie pe viu: te extirpa din literatură ca pe-un apendice. Dar cronica de cumetrie, de gășcuță uniformizează. Asta pare că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de fiere, de laptele cucului cînd îi strivești, din greșeală, tulpina în dinți, s-a accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy. Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă obrazul. Sigur rece, ca din argint, argintul colierului vintage. A refuzat să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-și dea seama că trăseseră lozul cel mare. Le-am făcut-o, Geniule, ne-a venit în sfîrșit și nouă rîndul, a exclamat atunci Scorpia. I-am spus-o la scurt timp după aceea, pe atunci eram în relații amicale, femeia asta e ca un pietroi pe care ți l-ai legat de gît, o să te tragă la fund, dar el s-a întors în altă direcție, prefăcîndu-se că nu înțelege. La puțin timp mi-a dovedit însă că din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
obicei lunar o tărie de Ardeal, cu mărgeluțe Înlănțuite, primind felicitările acestuia, „bine afumat”, cum ar fi zis bunică-sa după mamă, intră la Notar, deși pe ușă scria : Secretar Sfat Popular. Notarul, domn’ Popovici, cu care era În relații amicale, respectându-se reciproc, deseori până la nivelul „amândoi din aceeași sticlă”, după ce l-a felicitat, mirat de ce auzise, a Încercat să schimbe În bine hotarârea șefului de post, dar parcă putea: Nu insista! Sunt bine și În deplinătatea....știi mata’ , așa că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mă... culcasem. Așa devreme? Noi sîntem cu toții în păr. Unde? întreb prostește. La Dorohoi. Uite, Vasiliu vrea să-ți vorbească. Care Vasiliu? Ăla cu fabrica. A, da, răspund imbecil. Ți-l dau la telefon. O voce de bețiv mă ia amical: Vă mai aduceți aminte de mine? Da, ceva parcă îmi amintesc. Ne-am întîlnit la Boston, în aeroport. Ce mai faceți? Bine. Vi-l dau și pe Nicu puțin. Dă-mi-l. Cînd pot trece pe la dumneavoastră? Știți, am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el a devenit un nerecunoscător. O să regreți, Gelule, își spune el în gînd. Dana, recomandata, a sosit la zece fix și a așteptat pînă la unsprezece trecute fix pînă a fost primită. Nu s-a supărat și a intrat zîmbind amical. Gelu vede fata și uită să închidă gura. Totul era perfect pus la locul care trebuie. Mă iertați, vă rog, dar... Nu vă scuzați. În munca mea la... (alt grangur) sînt învățată să aștept. Gelu lungește vorba, fata scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva s-a schimbat și este aproape mirat că eforturile sale în ștergerea lentilelor, nasului și urechilor au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rezolvat una din cele mai idoate probleme. Avînd mai multă activitate acum în sesiune, profesorul n-a mai trecut pe la laborator. Din acest motiv aștepta oarecum curios reacția doamnei Ariceanu. A găsit-o cam botoasă. Nu vă simțiți bine, întreabă amical. Doriți o cafea? Cu mare plăcere. Doamna Ariceanu vine cu cafeaua și începe a plînge. Ce-ați pățit? Am și eu necazurile mele. Doar nu vă pasă de ele? Credeam că ați remarcat... Ce să remarc? La golanul doamnei Popovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mirciulică, mă mai întrebi? Nu formăm noi doi o echipă? Mircea pufăie nervos și-i gata să mănînce jar, să verse sînge, să dea foc, să dărîme și să calce în picioare. O să fii mulțumit, șefu'! Cei doi se despart amical. Doar Mircea nu încetează să pufăie nervos, să se scarpine pe chelie și să mormăie a furie. Începînd din acea zi, titluri de o șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unice. Spitalul Socola, cea mai fertilă casă de nebuni, și apoi ce importanță are dacă aprinzi pipa păcii cu un muc de lumânare sfințită sau cu fitilul dinamitei, focul motivează orice intenție. Ana i-a atins de câteva ori umărul, amical, a compasiune gestul, un fel de a spune "te înțeleg, mai nebun este terapeutul ca tine" -, apoi când bătrânul a ieșit să fumeze o țigară, i-a trecut mâna prin păr, a insistat de parcă degetele i s-ar fi încâlcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da’ ce s-a Întâmplat, omule? ― Iaca că tocmai am avut oarece „discuție amicală” cu portarul și mai-mai să... - a răspuns Petrică, lovind cu bastonul În dușumea. ― M-ai făcut curios. Povestește-mi. Petrică i-a descris Întâlnirea cu ipochimenul de la poartă, amuzându-se. În final, a răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
viața, mai bună sau mai rea, mergea înainte. Într-o zi, ieșind cu treburi prin sat, îl reîntâlni pe vicepreședintele sfatului care, după ce se arătă bucuros să-l vadă, îl invită la sfatul popular, în biroul său, la o discuție amicală, între patru ochi. Omul se intersă mai întâi dacă își primea la timp pensia, apoi dori să știe dacă se mai gândise la propunerea pe care i-o făcuse în toamna trecută, în legătură cu serviciul de contabil la cooperativa din comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când sfârși de citit i-l dădu lui Maurer, ca să-l vadă și el. Și ce dorești dumneata, tovarășe? întrebă conducătorul partidului, ținând să audă din gura vizitatorului său ceea ce stătea scris negru pe alb, pe hârtie. Nando Rossi surâse amical și-l privi pe Dej cu speranță. Un lucru simplu și de bun simț, un gest tovărășesc și de omenie, răspunse. Eliberați-l pe Lucrețiu Pătrășcanu... N-are rost să vă încărcați conștiința cu un nevinovat!... Gheorghiu-Dej zâmbi și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l privi pe Dej cu speranță. Un lucru simplu și de bun simț, un gest tovărășesc și de omenie, răspunse. Eliberați-l pe Lucrețiu Pătrășcanu... N-are rost să vă încărcați conștiința cu un nevinovat!... Gheorghiu-Dej zâmbi și el la fel de amical, dar clătină din cap. Rosti neutru: Nu se poate!... Nu depinde de mine. Cazul lotului Pătrășcanu se află pe rol. Organele de anchetă fac cercetări, instrumentează cazul. E treaba lor. Eu nu mă amestec în treburile justiției populare. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici, la sfat... Lăsați-o baltă cu plecatul la oraș, zău așa!... Acum, că ați donat statului pământul, sunteți unul de-ai noștri, ce mai încoace și-ncolo!... Sfârșindu-și pledoaria, vicepreședintele întinse o mână peste birou și îl bătu amical și familiar pe umăr. Stelian își drese vocea oarecum stingherit și-i spuse: Da, m-am gândit la postul de contabil de care mi-ați spus mai demult și-am hotărât să-l accept... Bineînțeles, dacă postul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întinse oaspetelui său surâzător mâna și-l pofti să revină în ziua următoare, ca să perfecteze formalitățile de încadrare în serviciul cu jumătate de normă. O să fie foarte bine, vă garantez eu! ținu el să-l mai asigure încă o dată, foarte amical, la despărțire. 2 Când reveni, potrivit înțelegerii, a doua zi la sfatul popular, Stelian Teodorescu avu surpriza să găsească o adevărată comisie reunită în biroul vicepreședintelui. Întâmplător sau nu, în ziua aceea sosiseră de la raion activiștii Casapu și Ilici Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
însă și alte activități, care nu prea aveau legătura cu contabilitatea și care îi dădeau lui Stelian sentimentul că era socotit un om bun la toate, de care sfatul putea să se folosească așa cum poftea. O dată vicepreședintele îi ceru foarte amical să-i întocmească o hartă topografică a comunei, pe care voia s-o prezinte la o adunare raională. Altă dată se pomeni chemat seara târziu la sfat, unde sosiseră niște funcționari de la regiune, interesați de fosta obște de arendare "Sabarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu s-ar fi putut ca Iustina să aibă ea grijă de copil, până când avea să se întoarcă Mariana din spital?... Ca și cum și pe-asta o prevăzuse de mult, Lazăr Popescu dădu vioi și aprobator din cap și-i trase amical o palmă-n spate: Poate, cum să nu poată!... Doar suntem rude, ce dracu!... Nevastă-mea chiar mi-a zis să-ți zic... Il lași pe copil la noi până se-ntoarce Mița, dar să-i aduci diseară niște haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spună ceva. Dându-i băiatului să mănânce niște biscuiți, dintr-o cutie atunci desfăcută, el îl luă pe Virgil la o parte cu un aer misterios și, uitându-se să vadă dacă nu venea cineva de afară, îl rugă foarte amical să-l ajute și pe el într-o mică problemă; anume, să facă în așa fel ca să vireze niște bani de la buget pentru școala unde-i învățau copiii. Voia să se dea și el bine pe lângă directorul școlii, ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că nu mai erau destui lupi în pădurile țării și că nici iarna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prostul obicei de a se uita în gura cailor primiți în dar, e că nu pot să cumpăr decât un kilogram de zahăr pe lună, că n-am decât o singură cartelă... Nu-i bai, mă Virgile! îl bătuse Vică amical pe spate. Poți să-l bei și fără zahăr, că e vin curat!... Dar, dacă n-o să-ți placă, tot nu-i bai... Dă-l și tu de pomană cuiva... Pentru sufletul răposaților!... Generalul, bine operat de hernia lui, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]